Adela GRECEANU

Sîntem în continuare infantilizați de oameni care au o cu totul altă agendă decît cea pe care ar trebui s-o aibă, politic vorbind.

Nu știu dacă m-am adaptat, dar m-am așezat aici, mi-am revendicat partea mea din acest oraș complicat.

M-a emoționat întîlnirea cu publicul, însă m-a și înfricoșat, fiind prima carte. Am devenit conștientă de viața cărții dincolo de actul scriiturii, și de faptul că un roman se creează, în bună parte, prin recepția lui, acolo unde nu mai este al meu. Am trăit mult timp cu o altă neliniște: că ceea ce am scris este ilizibil, că nimic nu are sens. Senzația a dispărut în momentul în care oameni în carne și oase mi-au spus ce cred, ce proiectează, ce îi inspiră în Trilogie. M-a surprins faptul

Și au început călătoriile mallorcane. Mai întîi am fost în Valldemossa, o localitate înscrisă în patrimoniul UNESCO, construită din piatra calcaroasă a insulei: străduțe de piatră, suind și coborînd, case de piatră, obloane de lemn vopsite în verde,

Nu ştim cine-i autorul celor O mie şi una de nopţi, ştim sigur că nu Homer a scris Iliada şi Odiseea, el doar le-a cules şi le-a cîntat. În timpurile noastre se vorbeşte foarte mult despre numele scriitorilor şi scriitorii se cred foarte importanţi

Într-o asemenea noapte, am auzit uşa vecinului trîntindu-se. Apoi liftul s-a pus în mişcare, s-a oprit cu o bufnitură la etajul şapte

Am văzut bunici care își îndoapă copiii cu totul felul de junk food, dar am văzut și mame smulgînd din mîna copilului pufuletele oferit de un alt copil, urlînd și ținînd lecții de nutriție.

E un miracol faptul că din cînd în cînd reușim să ne înțelegem prin cuvinte sau că, atunci cînd citim o carte, înțelegem exact ce-a vrut să spună autorul cînd a scris cuvîntul „cafea“, să zicem, și că atunci, vorba lui Marin Mălaicu-Hondrari, intervine apropierea.

Cînd am vrut să-i fac un dar Majestății Sale, ce puteam să-i duc mai mult decît toate florile de pe dealurile Transilvaniei? Transilvania e locșorul meu.

Cînd am făcut prima lectură iubitei mele, la cafea, dimineaţa şi am văzut cum a reacţionat, am prins curaj.

Niciodată nu caut vocea narativă, ea vine foarte uşor. Poate acesta este unul dintre darurile mele ca scriitoare, că, de cînd am început să scriu, de la şase ani, mi-am găsit foarte uşor vocea şi scrisul pentru mine a fost întotdeauna fluent şi natural, aşa cum e natural să respiri, nu te întrebi cum să respiri, pur şi simplu respiri.

Nici prin cap nu-mi trecea să mă-ntreb de ce nu sînt eu altcineva

toți sîntem, mai tot timpul, niște provinciali.

Naratorul nu e totuna cu autorul. Ce citim într-o carte de ficţiune nu se suprapune cu viaţa autorului. Lucruri de bun-simţ, nu-i aşa? Pe care unii autori nu obosesc să le repete cititorilor repetenţi. Găsesc totuşi plictisitor şi inutil efortul de a explica – nu, nu sînt eu acolo, viaţa mea nu e cartea mea. Aici e doar ficţiune.

Felii de franzelă foarte subţiri, tăiate în două, unse cu margarină – dar numai cît să astupe găurile pîinii – şi acoperite cu parizer şi fîşii înguste de gogoşari muraţi sau rondele străvezii de castraveţi acri. Vreo două-trei platouri a cîte un rînd de sandviciuri. Plus tort de cofetărie, cu cremă care ţi se aduna cocoloaşe în gură pînă s-o înghiţi cu chiu, cu vai.

Cred că una dintre cele mai mari plăceri, dintre cele pe care le pot mărturisi, este aceea de a sta de vorbă cu prietenii. Am avut parte – şi sper să mai am! – de întîlniri în care am vorbit ore şi ore, nici nu mai ştiu despre ce, nici nu contează prea mult.

Este unul dintre cei mai importanţi scriitori israelieni de astăzi şi, totodată, unul dintre cei mai activi combatanţi ai mişcării "Peace Now", care pledează de peste patruzeci de ani pentru soluţia împărţirii teritoriului vechii Palestine în două state - Israel şi Palestina. La sfîrşitul acestei luni, Amos Oz se va afla la Bucureşti.

Pe la începutul verii, ieşind într-o seară la o terasă din cartier, observ în capul unei mese vecine, o masă lungă, cu multă lume, un bărbat solid, cu barbă mare şi plete cam pînă la jumătatea urechii. Trăgea din cînd în cînd dintr-o pipă şi avea un aer absent. Poate din cauza bărbii, poate din cauza pletelor sau a pipei, dar mai curînd poate din cauza privirii, m-am gîndit că seamănă cu Cortázar.

Mănînc nebunii cum nu mai sînt pe lume. De pildă: tocăniţă de cartofi cu ardei copţi, salată de vinete, clătite cu urdă şi mărar, ciorbă de cartofi cu tarhon, dar şi ciorbă de burtă cu ardei iuţi din grădină, şi cartofi prăjiţi. Da, banalii cartofi prăjiţi, mie nu-mi ies niciodată cum îi ies mamei.

L-am ascultat într-o zi pe Dan Perjovschi la Vorba de cultură de la Radio România Cultural şi am reacţionat ca personajul lui Salinger....

"Papel" înseamnă în spaniolă şi "hîrtie", şi "rol"....

- secvenţe din miniturneul suedez - Cine?...

Aceste cuvinte mi-au venit numaidecît în minte, atunci cînd am auzit de expoziţia "Hrana care leagă" de la Muzeul Ţăranului Român, o expoziţie în doi timpi....

De ce un loc e mai frumos decît altul? Poate fiindcă de acolo a sosit cîndva o carte poştală pe care scrie: "Mult iubita mea Berta, primesce mii de sărutări de la mine care te doresc foarte mult"....

Am tot amînat, din diverse motive, să merg la Muzeul Literaturii Române, să văd expoziţia documentară "M. Blecher"....

La Muzeul Literaturii, Viorica Ghiţă şi Nicolae Tzone au pus la cale, cu ocazia centenarului lui Geo Bogza, o expoziţie cu fotografii, manuscrise, tăieturi din ziare......

Ştiţi ce înseamnă a pingăli şi a chipui? Aţi ghicit. Înseamnă acelaşi lucru: a snimui....

La 21 de ani devine maestru al ghildei pictorilor din Anvers. Doi ani mai tîrziu pleacă să lucreze în Italia. La 26 de ani este ambasador la curtea Spaniei....

Prima carte poştală a fost un carton bej inscripţionat cu cerneală neagră şi a apărut la Viena, la 1 octombrie 1869....

"Iubite Papa, cu mare bucurie am aflat că îngrijirile ce ţi s-au dat în timpul din urmă ţi-au făcut bine" - îi scria principele Carol, în 4 martie 1927, regelui Ferdinand care, în ciuda îngrijirilor s...

Oare cîţi dintre scriitorii pe care îi putem vedea (pe unii, din păcate, doar) în fotografiile lui Ion Cucu din expoziţia Călătoria de la Muzeul Naţional al Literaturii Române au colaborat cu Securita...

Periferia Începînd din 1996, fotograful de origine austriacă Paul Albert Leitner a călătorit de mai multe ori în Cuba, iar în 2001 a vizitat România....