Cum am ajuns mediteraneeni

Publicat în Dilema Veche nr. 796 din 23-29 mai 2019
Cum am ajuns mediteraneeni jpeg

După zile-ntregi de ploaie, și vînt, și frig, să aterizezi printre palmieri, într-o zi cu soare în Mallorca, e năucitor. Cînd ieși din aeroportul din Palma, asta vezi, palmieri. Să vezi de la balconul camerei de hotel Mediterana și o plajă cu nisip fin și să te gîndești că asta vei vedea în fiecare dimineață, vreme de cinci zile, e deja o promisiune de fericire. Am ajuns aici pe 8 mai, ca invitată la „Festival de Poesia de la Mediterrània“, un eveniment aflat la a XXI-a ediție. Am fost 13 poeți: Ileana Álvarez și Francis Sánchez din Cuba, Martine Audet din Canada, Joan Josep Barceló, catalan din Mallorca, Lluís Calvo și Anna Gas, catalani din Catalonia, Jad Hatem din Liban, Lebogang Mashile din Republica Africa de Sud, Àngels Moreno, catalană din Valencia, José F.A. Oliver din Germania, Chus Pato din Galicia, Castillo Suárez din Țara Bascilor și eu. Poemele noastre au apărut într-o antologie. Cartea și ediția de anul aceasta a festivalului îi sînt dedicate poetului catalan Joan Brossa, de la a cărui naștere se împlinesc 100 de ani. Antologia are o copertă-oglindă pe care nu e scris nimic. Te uiți la carte și te vezi pe tine, cititorul. Tu, cititorul, ești pe copertă, cînd o privești. Tu, cititorul, ești titlul cărții. Tu ești „scris“ pe ea, de fiecare dată altul, alta, altfel. O carte care reflectă mereu și mereu momentul prezent. Apoi citești motto-ul festivalului, „Poesia és estimar“, „Poezia este iubire“. Și poemele noastre, în limbile în care au fost scrise și în catalană, limba festivalului. Xavier Montoliu mi-a tradus cîteva texte din Și cuvintele sînt o provincie, aşa că Adila, provinciala mea, a ajuns în catalană „la provinciana“. Seamănă mult româna cu catalana!, se mirau mulți dintre poeții invitați, mulți dintre cei care ne însoțeau. Le explicam că româna e limbă latină, sigur că seamănă cu catalana. Poate chiar mai mult decît cu spaniola. Sînt cuvinte care se pronunță aproape identic în română și catalană. „Toți“ se spune în catalană la fel, dar se scrie „tots“. Mulți români emigrați în Catalonia învață mai bine catalana decît spaniolii, mi-a spus cineva.

Și au început călătoriile mallorcane. Mai întîi am fost în Valldemossa, o localitate înscrisă în patrimoniul UNESCO, construită din piatra calcaroasă a insulei: străduțe de piatră, suind și coborînd, case de piatră, obloane de lemn vopsite în verde, tufe de lavandă, tufe de rozmarin, tufe de salvie, iriși imenși, mușcate uriașe plantate direct în grădini, portocali și lămîi, cu fructe și flori în același timp, luîndu-te mereu prin surprindere cu parfumul lor. Apoi am vizitat Miramar, locul unde Ramon Llull a fondat școala de limbi orientale, în secolul al XIII-lea, cu grădina sa întinsă pe coline, cu miradores de unde se vede Mediterana verde-albastră și limpede. Am văzut și casa poetului englez Robert Graves, din satul Deià, unde lucrează o româncă, plecată de 20 de ani din țară, o femeie care m-a făcut praf cînd m-a luat de ambele mîini, atît de fericită că vede pe cineva de acasă. Cred că oamenilor ăstora care muncesc în străinătate din greu pentru o viață decentă și demnă le e un dor de țară sfîșietor. Unora dintre ei. E ceva ce nu poți înțelege pe deplin decît cînd le vezi ochii. „Cum e? Cum sînteți acolo, în țară? Cum vă e? Cum vă e?“, întreba femeia asta ținîndu-mă de mîini și căutînd un motiv de speranță în privirea mea. Mi-a spus că va veni la lectura de duminică seară. În altă zi am fost la Formentor, un alt loc pur și simplu paradiziac – chiar ăsta e cuvîntul, nu exagerez cu nimic folosindu-l. Aș fi stat ore întregi să privesc de acolo, de pe plaja de la Formentor, Mediterana verde-albastră, de-o limpezime ireală. La Formentor a primit anul trecut Mircea Cărtărescu unul dintre cele mai importante premii literare din spațiul de limbă spaniolă. Am întîlnit în Mallorca oameni care l-au citit și îl admiră.

Printre excursii am avut cîteva lecturi, la Liceul Joan Alcover din Palma, unde fiecare poet a citit poeme în limba sa, iar cîțiva elevi au citit versiunile în catalană, am fost înregistrați și fotografiați pentru arhiva festivalului, am citit în curtea casei memoriale a scriitorului Llorenç Villalonga din Binissalem şi, văzînd acele case memoriale îngrijite şi vii prin evenimentele pe care le găzduiesc, mi s-a pus un nod în gît amintindu-mi că la noi se prăbuşeşte casa în care s-a născut Constantin Brâncuşi, iar casa lui Mircea Ivănescu de la Sibiu a fost demolată.

Duminică seară, în ultima zi, am avut lectura finală, în eleganta sală a Teatre Principal din Palma, unde au venit vreo 200 de oameni să ne asculte. Împreună cu noi, pe scenă, a fost pianista Clara Peya. Din numai cîteva vorbe schimbate cu fiecare autor despre poemele pe care urma să le citească, a înțeles, a prins ritmul și vocea fiecăruia, astfel că lectura de duminică a fost, și datorită ei, un adevărat spectacol, intens și captivant. Eu am citit cu gîndul că în sală e o familie de români, Ana Maria de la casa lui Robert Graves, cu soțul și copiii. După lectură, mi-a scris ce impresionați au fost copiii să audă pe scena teatrului limba română.

În corespondența cu traducătorul Xavier Montoliu, el mi-a scris la un moment dat că directorul festivalului, poetul Biel Mesquida, este sufletul evenimentului. Am crezut că e o metaforă. Nu e. E o realitate. Biel e tot timpul plin de energie și entuziasm, mereu vesel, mereu gata să recite, să cînte, să explice unde sîntem, să ne plimbe și să ne arate colțuri nebătute de turiști de pe insula lui iubită. Asta e inima Mallorcăi, asta e adevărata Mallorca, a spus în ziua cînd umblam prin curtea de la Miramar, arătîndu-ne o stîncă roșcată care privea spre mare. Aici toți sîntem mediteraneeni, a mai spus la un moment dat. Și adevărul este că felul cum e gîndit acest festival, cu doar cîțiva poeți invitați, care petrec cam toate zilele împreună, văzînd locuri de-o frumusețe care-ți taie răsuflarea, citind, împrietenindu-se, te face în final, la lectura care a încheiat călătoria, să te simți parte a unei comunități de poeți care au ceva în comun, deși vorbesc limbi diferite, deși vin din tradiții și contexte (culturale, sociale, politice) foarte diferite. E un privilegiu să faci o asemenea călătorie. Poeții astăzi au șansa de a călători, de a se întîlni, de a-și împărtăși experiențele. Ceva ce nu era posibil în alte perioade ale istoriei. De pildă, am avut ocazia s-o întîlnesc în Mallorca pe poeta africană Lebogang Mashile, născută în SUA, stabilită în Johannesburg după căderea apartheid ului, care scrie o poezie-manifest, foarte puternică, venind dintr-o tradiție a poeziei-protest, a poeziei performate, care e greu de crezut că poate să lase pe cineva indiferent. Și totodată am cunoscut-o în Mallorca pe poeta canadiană Martine Audet, care își citește în șoaptă poemele, cu o voce joasă, tulburătoare, fiindcă și poemele sale sînt construite din tăceri, din detalii pe care se concentrează hipnotic ochiul autoarei. Două forme extrem de diferite de a înțelege și de a scrie poezia. Dar posibile în același timp. Se scrie şi se publică azi mai mult decît oricînd, în formule care se raportează la poezie în cele mai surprinzătoare moduri. Sînt în lume nenumărate festivaluri de poezie, de literatură, ocazii pentru autori să se întîlnească, ocazii pentru public să i vadă şi să le audă vocile. Mă întreb ce va ieși din aceste întîlniri între poeți atît de diferiți, ce va aduce în poezia lumii faptul că azi avem acces la formule atît de diverse? Şi ce îi aduce publicului întîlnirea cu această diversitate de stiluri, de voci literare?

Cu siguranţă, „Festival de Poesia de la Mediterrània“ a fost gîndit pentru poeţi şi pentru public, şi cu siguranţă mulţi dintre cei care am fost invitaţi acolo anul aceasta o să ne gîndim multă vreme la ceilalţi, la frumuseţea întîlnirii dintre noi şi la solidaritatea care s-a creat între noi pe insula asta din Mediterana. 

Adela Greceanu este scriitoare și jurnalistă.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.