„Am vrut să explorez nu doar perspectiva feminină, ci și ucenicia feminină“ – interviu cu Cristina VREMEȘ

Publicat în Dilema Veche nr. 814 din 26 septembrie – 2 octombrie 2019
„Am vrut să explorez nu doar perspectiva feminină, ci și ucenicia feminină“ – interviu cu Cristina VREMEȘ jpeg

Un roman de debut care se concentrează pe trei poveşti de viaţă pune în centrul naraţiunii corpurile feminine, cu senzaţiile lor, cu durerile lor, cu boli şi suferinţe îndurate încă din tinereţe. Trei generaţii de femei, trei timpuri diferite şi, totuşi, aceleaşi dureri. Şi aceeaşi dorinţă de căutare, de explorare a lumii. Trilogia sexului rătăcitor de Cristina Vremeș a apărut la Humanitas, în colecția dedicată autorilor români contemporani.

Ce a declanșat scrierea acestei cărți care are în centru trei destine feminine, trei personalități puternice?

Pe de-o parte, am vrut să vorbesc despre experiența feminină, despre corpul femeii, despre ce înseamnă să crești și să te transformi într-o femeie. Pe de altă parte, în ceea ce privește structura narativă m-a interesat foarte mult – și cred că aici m-a inspirat Deleuze – ideea de diferență și repetiție, ceea ce se schimbă de la o generație la alta și ceea ce rămîne la fel. Și m-a interesat ideea de filiație maternă sau saga feminină, și nu saga masculină. Apoi, în momentul cînd am început să scriu cartea, a venit pe neașteptate un fel de imbold, am început să scriu pe telefon într-un metrou din Paris. Bineînțeles, nu am scris toată cartea pe telefon, ci numai primele imagini. Dar au fost niște imagini foarte puternice, pe care le-am păstrat pînă la sfîrșit așa cum au ieșit prima oară din mine. Cîteodată simțeam că scriu cu corpul și nu neapărat cu mintea.

Și care au fost aceste prime imagini?

Știți, cînd sîntem copii, cred că există un moment pentru fiecare cînd ne imaginăm viitorul. Și fiecare își desenează un fel de contur undeva în orizontul îndepărtat. Am vrut să surprind această stare, această emoție, și am vrut să leg cumva mai multe perioade diferite și mai multe generații diferite. Fiindcă în primele imagini din roman apar și bunica Mariana, și nepoata Ada. Și cumva bunica Mariana este cea care desenează dorința de destin extraordinar. Și prin destin extraordinar aș spune mai mult: dorința de cunoaștere a lumii care se implantează în mintea acestei fetițe.

Dorința de cunoaștere a lumii o și face, de altfel, pe bunica Mariana să plece de-acasă, să fugă, să rupă cu tot ce știe, cu tot ce o-nconjoară în satul acela al ei, izolat, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial.

Exact. Și este o dorință care va desena de fapt destinul fiecăreia dintre femei. Cu Ada nu știm ce se va întîmpla, dar știm că va trece pragul – nu vreau să fac un spoiler, însă cumva se anticipează pragul acela pe care-l va depăși. Și fiecare dintre cele trei femei este animată de această dorință de a se rupe de mediul în care a trăit, de a merge mai departe, de a cunoaște un alt tip de lume, un alt tip de societate, un alt tip de limbaj. Pe mine trecerea de la limbajul rural la limbajul urban, care conturează și un alt nivel de educație, m-a interesat foarte mult. Și asta se conjugă și cu senzația de trecere a timpului – un alt motiv care am vrut să fie prezent în carte.

Cartea este scrisă cînd la persoana a treia, cînd la persoana întîi. De ce această alternanță de voci narative?

Îmi place foarte mult ideea de a schimba și de a alterna perspectiva. Nu pot să explic, fiindcă nu am distanța necesară față de text, nu sînt critic literar și nu aș putea conceptualiza propria dorință de a experimenta cu această schimbare de perspectivă, însă pot să vă spun că m-a impresionat foarte mult Deleuze, încă o dată, de data aceasta cu cartea Mii de platouri, care a fost scrisă ca și cum ar avea mai mulți autori. Și lucrul ăsta m-a interesat foarte mult fiindcă în roman, în proză în general, cred că redă cumva complexitatea și ambivalența lumii, a cotidianului, a experienței așa cum o știm. Pentru mine, un narator care ar fi rămas unitar, același de la început și pînă la sfîrșit, ar fi creat un efect de falsă unitate, pe care nu o simțim în viața de zi cu zi, în experiența reală.

Cartea este un flux narativ care adună întîmplări din viețile celor trei femei, dar e și foarte multă poezie în descrierea stărilor, sentimentelor, senzațiilor trăite din plin de protagoniste. Cum ați gîndit construcția acestui flux narativ?

Nu știu dacă am gîndit-o foarte mult, fiindcă această dimensiune despre care vorbiți a venit foarte natural, în prima etapă a scrierii romanului, acea etapă viscerală în care nu controlam nimic. Însă probabil am fost inspirată foarte mult de lecturi care m-au impresionat de a lungul timpului și pe care le-am reluat ca să mă hrănesc. Nu este nici un citat direct, nu e nici o referință explicită la nici o lectură, însă pot să spun că Virginia ­Woolf, James Joyce, Proust, Marguerite Duras, Nathalie Sarraute, Herman Melville m au influențat foarte mult. Bineînțeles, și Mircea Cărtărescu în ceea ce privește ideea de flux, de înlănțuire de cuvinte, de imagini foarte puternice.

trilogia sexului ratacitor 1 jpg jpeg

Cartea pare scrisă dintr-o singură, lungă răsuflare. E adevărat? Sau ați intervenit pe ea, ați lucrat mult la ea?

Partea în care am structurat mai mult a fost a doua etapă. Prima etapă a fost una destul de scurtă, acum nu știu cît de repede scriu alți scriitori, însă mie mi-a luat între trei și patru luni, cît am redactat prima versiune a romanului. Apoi mi-am luat cîteva luni de pauză, m-am distanțat de text fiindcă eram mult prea în el și era mult prea în mine, m-a locuit foarte mult timp. Și a doua etapă a fost mult mai controlată, am încercat să înțeleg fiecare strat care alimentează acest roman. De la structura filozofică, i-aș spune, senzația de trecere a timpului, pînă la ideea de filiație maternă și modelul de femeie pe care voiam să-l construiesc – sînt niște firi foarte rebele, excesive, pătimașe aceste femei pe care am vrut să le surprind. Și aici m-am inspirat din foarte multe locuri, din animația japoneză, expoziții despre vrăjitoare, literatură, muzică.

Cum se transformă o experiență trăită în ficțiune, cum trece această graniță?

Nu am o formulă, nu știu cum se face în general. Pentru mine, experiența a fost într-o primă etapă să las să curgă toate imaginile care-mi vin, toate amintirile, toate scenele, fără să mă gîndesc dacă sînt pertinente sau nu. Și aceea este partea cea mai dificilă fiindcă bineînțeles sentimentele autorului, ale persoanei reale, se amestecă cu romanul și e un fel de separare puțin neclară, puțin confuză. Însă într-o a doua etapă a devenit pentru mine un roman, o construcție. Și unele scene au fost eliminate, altele au fost adăugate, altele au fost retușate. Și atunci a apărut distanța de care am avut nevoie pentru a putea înțelege textul și nu ceea ce am trăit sau ceea ce mi s-a părut că am trăit sau vaga memorie care mi-a inspirat scenele respective.

De ce acest titlu, Trilogia sexului rătăcitor?

M-am gîndit foarte mult la titlu, au fost mai multe variante. În carte sînt trei personaje, trei perspective, deci pentru mine este o trilogie. Apoi m-am gîndit, fără a cita direct, la titlul unei cărți care a marcat istoria literaturii despre femei, cu femei, scrise de femei, cea a lui Simone de Beauvoir, Al doilea sex. Cumva am încercat prin titlu să depășesc ideea de „al doilea sex“, sexul conceput și înțeles în raport cu primul sex, sexul complementar sau sexul frumos, sau cel slab. Pentru mine trebuia să fie unul dintre sexe și să surprindă ipostaza rătăcitoare. De curînd, cineva a tradus titlul cărții în engleză, The Trilogy of the Wandering Sex. Wandering în sensul de explorator, de călător, nu de confuzie. Or, această ipostază mi se pare că a fost foarte puțin surprinsă, poate nu cunosc eu bine, dar din ce-am văzut și din ce-am citit, femeia a fost rareori imaginată ca fiind un fel de Ulise, un erou la genul feminin care înfruntă lumea, care explorează lumea, care se rătăcește cîteodată și care revine acasă. De aici a venit titlul.

Vorbiți în acest roman despre femeia care are nevoie să-și depășească universul în care s-a născut, să cunoască lumea. Dorința de cunoaștere marchează destinul celor trei personaje. În ce măsură perspectiva feminină asupra lumii credeți că poate aduce ceva nou în literatură?

Perspectiva feminină a fost explorată în literatură, însă dintr-un unghi care nu ne spune cu adevărat care sînt transformările unui copil în femeie, cum își articulează ea dorințele socio-politico-erotice și ce este în stare să facă pentru ele. Ce înseamnă experiența maturizării, specificitatea corpului feminin, mărturia autentică a transformărilor sale viscerale, cîteodată spectaculoase, cîteodată respingătoare sau angoasante. Dacă Făt-Frumos, sau Prîslea cel Voinic, sau Ulise devin ceea ce trebuie să devină și parcurg etape și dificultăți pentru a se defini ca gen masculin, Ileana Cosînzeana este una și aceeași, care așteaptă, care apare printr o minune, gata făcută și pregătită pentru viață. Este un imaginar profund care nu are sens, cel puțin în universul meu. Nu este o idee nouă, însă nu a fost cu adevărat sau îndeajuns aplicată în literatură. Am vrut să explorez nu doar perspectiva feminină, ci și ucenicia feminină. În cazul bunicii Mariana, a mamei Liliana, a Adei, dincolo de situații-limită pe care le trăiesc ca mamă, fiică, iubită, ipostaze cu care ne am obișnuit de secole, există întotdeauna și un strat subzistent, care le hrănește umanitatea și dorința de cunoaștere a lumii, dorința de a naviga, de a se pierde și a se regăsi, de a se cunoaște pe sine. Și asta fără a căuta să o facă printr-o metodă ce mimează construcția bărbatului, ci printr-o cale proprie femininului.

Ce v-a adus întîlnirea cu publicul cărții?

M-a emoționat întîlnirea cu publicul, însă m-a și înfricoșat, fiind prima carte. Am devenit conștientă de viața cărții dincolo de actul scriiturii, și de faptul că un roman se creează, în bună parte, prin recepția lui, acolo unde nu mai este al meu. Am trăit mult timp cu o altă neliniște: că ceea ce am scris este ilizibil, că nimic nu are sens. Senzația a dispărut în momentul în care oameni în carne și oase mi-au spus ce cred, ce proiectează, ce îi inspiră în Trilogie. M-a surprins faptul că publicul dorește să cunoască detalii despre persoana reală din spatele paginii: cine sînt, care este parcursul meu. Cel mai impresionant a fost să aud cîte un cititor (bărbat sau femeie) spunînd că s-a regăsit în unele pasaje, cum ar fi cele despre boală, ipohondrie sau adolescență.

Sînteți licențiată în filozofie și istoria artei la University College London. Cum ați ajuns să scrieți literatură?

Cîteodată mă întreb și eu. Am început în România istoria artei, însă am abandonat după doi ani. Mi-am reînceput studiile de licență la UCL și apoi am continuat cu un master în filozofie la Cambridge. Și acolo a fost o perioadă destul de dură pentru mine fiindcă ajunsesem la un nivel academic destul de bun, destul de bătăios, de ambițios și mi-am dat seama că nu vreau să devin filozof. Și a fost destul de tragic fiindcă nu știam ce voi putea face în continuare. Îmi plăcea această disciplină foarte mult, însă nu mai voiam să particip, să fiu în această lume. Și-atunci am plecat, am avut iarăși un impuls, o dorință de a pleca, m-am mutat la Paris, am ­luat o de la început. A fost o perioadă destul de confuză în viața mea, nu știam ce să fac, predam limba engleză, am început să fac vizite comentate la muzee, în colecții permanente. Și scrisul a început cumva în aceeași perioadă, după ce am terminat masterul în filozofie și m-am mutat la Paris. Cîteodată mă întreb: oare nu este un clișeu să te muți la Paris și să începi să scrii? Însă mie asta mi s-a întîmplat. Și cred că a fost o reacție și în cazul meu de rebeliune, de dorință de a utiliza altfel limbajul pe care l-am învățat în tradiția filozofiei analitice, în care cuvintele trebuie folosite în chip transparent, fără nici un fel de ambiguitate, fără metafore. Dorința de a scrie proză a fost cumva dorința de a folosi un limbaj foarte bogat, foarte dens, care se poate interpreta. 

(interviu difuzat la Radio România Cultural)

a consemnat Adela GRECEANU

Foto: Ștefan Mihalachi

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.