De la un bob mic roşu la porţelan decorat cu flori transilvane

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
De la un bob mic roşu la porţelan decorat cu flori transilvane jpeg

O serie limitată de obiecte din porțelan, decorate cu grafică dintr-o serie de gravuri cu motive vegetale, este rezultatul unei colaborări între pictorul Ștefan Câlția și artista Ana Wagner. Expoziția se numește „Ierburi și flori transilvane“ și va putea fi vizitată în perioada 12-30 decembrie la Atelierul Wagner Arte.

Aceasta nu este prima colaborare între Ana Wagner și Ștefan Câlția. Au mai fost expozițiile „Cești cu plante de pe ­deal“, în 2010, și „Grădina dintre ape“, în 2013. Cum lucrați împreună, care e mecanismul?

Ștefan Câlția: Eu cred că nu lucrăm împreună. Fiecare își face lucrarea sa. Sigur că există un liant care ne aduce împreună și acest liant se cheamă Galeria Posibilă și Matei Câlția. Ana și Matei se cunosc de mult și de fiecare dată cînd au pus la cale ceva, eu m-am pomenit că e ceva de care mă simțeam foarte aproape și m-au antrenat în acea lucrare, am făcut-o cu plăcere, dar am făcut-o ca lucrare a mea.

Ana Wagner: Ștefan Câlția mi-a fost profesor și continuă să-mi fie profesor. Faptul că noi colaborăm este pentru mine o mare onoare. Da, așa este, ceea ce ne aduce alături este de fiecare dată Galeria Posibilă. Și sora mea, Irina. Așa cum Matei Câlția este galeristul principal al domnului Ștefan Câlția, tot așa Irina Wagner este galeristul meu.

Ce ați învățat, ce învățați de la domnul Ștefan Câlția?

Ș. C.: Că trebuie să se scoale dimineața și să se-apuce de lucru. Și să aibă grijă întotdeauna că acasă are un copilaș minunat.

A.W.: Eu îmi aduc aminte că domnul Câlția nu ne vorbea foarte mult și nu pot să uit o zi în care ne-a dat voie în atelierul dînsului. Ne pregăteam să intrăm la facultate și, alături de Matei și încă un amic, aproape în fiecare zi desenam și pictam. Și a fost o zi minunată în care am avut voie să pictăm în atelierul dînsului. Fără vorbe prea multe, ne-a lăsat o natură statică perfectă pentru mine, în care erau un bob mic roșu, poate o măceașă, poate altceva, și niște obiecte foarte frumoase, cu atenție alese din atelier. Natura aceea statică mi-a rămas în minte și o s-o port în inimă tot timpul. Asta am învățat de la domnul Ștefan Câlția, niște lecții de simplitate, de atenție pentru detaliu, de a avea tot timpul deschidere pentru natură și frumos.

Dar dumneavoastră, domnule Ștefan Câlția, ce ați învățat de la studenta Ana Wagner?

Eu am învățat de la toți. În primul rînd, era o bucurie să te întîlnești cu ei – tineri, frumoși, plini de gînduri năstrușnice. Și în permanență te puneau într-o nouă ipostază, de fapt, viața e în așa fel făcută ca în fiecare clipă să te pună într-o nouă ipostază, ceea ce e minunat.

Care sînt exigențele picturii pe pînză, care sînt exigențele picturii pe porțelan?

A.W.: Eu am studiat grafica și am explorat mai mult formele de exprimare prin desen, prin gravura în lemn, în metal, pe piatră. Mi-e greu să vorbesc despre pictura pe pînză pentru că nu o cunosc atît de bine din propria experiență. În schimb, despre pictura pe porțelan pot să spun că cere un simț al detaliului pe care l-am exersat tot timpul, încă din școală. E fascinant pentru că încă mai descopăr secrete ale tehnicii, după ani și ani de muncă. Surprize apar tot timpul. Pentru că în pictura pe porțelan există și componenta arderii culorii, a obiectului și se mai întîmplă lucruri după ce tu ai finalizat gestul pe care l-ai făcut pe suprafața porțelanului, mai ai surprize după douăzeci și patru de ore, după ardere. Toate etapele acestea, dacă le urmărești cu atenție și încerci să avansezi în ceea ce faci, sînt fascinante.

Ș. C.: Există artele simțului, arta sunetului, de ce nu și o artă a tactilului – cît de mult ne bucurăm de această lume pe care reușim s-o mîngîiem, s-o înțelegem prin simțuri –, există și o artă a semnului, a culorii, căreia îi aparținem. Ea are regulile ei. Eu n-aș porni prin a despărți lucrurile. În profesiunile noastre, încet-încet ne ducem spre acea zonă de exprimare care ne e cea mai apropiată. Pentru mine cea mai potrivită formă de exprimare este pictura în ulei, cu tehnica pe care mi-am ales-o și felul de-a lucra. Legat de ceea ce face Ana, am o bucurie foarte mare cînd desenele mele trec pe smalț, pe porțelan și capătă tonalități noi, rezonanțe noi, ajung mult mai aproape de cel care le folosește și le privește decît o gravură. Cînd te apropii de o gravură sau de un desen, te apropii cu o anumită stare de privitor într-un muzeu și începi să simți nevoia să fii inteligent. Cînd iei o ceașcă de cafea pe care e un desen al meu, deodată totul devine foarte personal, te plimbi în acel desen. Iar porțelanul face ca desenul să aibă niște sclipiri și niște reflexe speciale. Aceste meserii ale noastre, ale vizualului, sînt extraordinar de frumoase și foarte mult legate unele de altele. Perioada medievală, cînd omul conversează într-adevăr cu Dumnezeu, prin bisericile gotice, prin tot ce face, e o perioadă în care artistul trece prin aproape toate aceste meserii. Marii artiști s-au strecurat și spre așa-zisele arte minore, care de fapt nu sînt minore, pentru că arta decorativă, ceea ce se întîmplă în atelierul Anei Wagner, cîteodată, sînt lucrurile care merg la esența semnului.

Cum ați gîndit expoziția „Ierburi și flori transilvane“?

A.W.: În urmă cu cîțiva ani a fost o expoziție pe care am făcut-o împreună cu domnul Ștefan Câlția în galeria Wagner de pe strada dr. Staicovici, în care au fost expuse și o serie de gravuri adunate în mapa „Flori pentru Rege“. Acolo stă sîmburele expoziției „Ierburi și flori transilvane“. Gravurile din acea mapă sînt acum transpuse prin tehnica printului pe porțelan, pe obiecte ale ceaiului și ale cafelei, ceainice, cești, farfurioare. Părți din acele gravuri, detalii, sînt preluate și recompuse pe obiectele de porțelan. Am căutat cele mai simple obiecte ca volumetrie, bazate pe forma cilindrului, nu există nici un fel de relief, totul e simplu și drept, tocmai pentru a lăsa loc desenelor să spună ce au de spus.

De ce „Ierburi și flori transilvane“?

Ș. C.: Călătoria noastră în lume eu mi-o imaginez ca pe o spirală. Pleci dintr-un loc și te tot învîrți în jurul acelui loc toată viața, dar te ridici deasupra lui. Cu cît te ridici mai mult deasupra lui, cu atît acel loc devine mai important pentru tine, dar totodată aria ta de cuprindere e mai mare, înțelegerea e mai mare. Am pornit acest exercițiu artistic cu galeria Wagner cu expoziția „Cești cu plante de pe deal“. Dealul acela era în Transilvania. Cînd am vrut să-i fac un dar Majestății Sale, ce puteam să-i duc mai mult decît toate florile de pe dealurile Transilvaniei? Transilvania e locșorul meu. Dacă veți urmări aceste expoziții, fără ca noi să fi avut un proiect savant, veți vedea că între ele există o legătură pe care aș putea s-o rezum printr-un gest: e începutul verii, umblu pe deal, aduc un braț de flori, i-l dăruiesc Regelui, îl dăruiesc celor din jurul meu în continuare. De data asta pe niște cești.

Ce poveste spune această expoziție?

Ș. C.: O poveste foarte simplă: nu uitați că avem cele mai frumoase poieni din lume, duceți-vă, plimbați vă, adormiți într-o zi într-o poiană și, de cîte ori în nebunia vieții veți turna în ceașca dumneavoastră un pic de cafea și pe ceașcă veți vedea o floare așezată de galeria Wagner, să vă revină în minte ziua în care ați dormit într-o poiană.

Cumva, desenele dumneavoastră, domnule Câlția, au ajuns mai aproape de cel care privește.

Ș. C.: Mie îmi place ca lucrul meu să fie la îndemîna oamenilor. Citirea unui obiect de artă are diferite paliere. Omul fără prea multă școală se naște cu un simț pentru a citi aceste lucruri. Cu cît se instruiește mai mult, cu cît se cultivă mai mult, cu atît comentariul lui cu obiectul de artă e mai profund și satisfacțiile lui sînt mai mari. Obiectul de artă poate fi citit și la nivel primar. Te plimbi printr-un muzeu, un om obișnuit, fără o instrucție extraordinară, și te bucuri de lumina și culorile care vin din obiectele sau tablourile expuse. Apoi începi să înțelegi ce înseamnă o compoziție, ce înseamnă relația între culori. E ca și cum ai citi o carte în care te impresionează mai întîi narațiunea, dar cu timpul, citind mai mult, începi să descoperi că în cărțile frumoase există o construcție a frazei, că însăși fraza are niște cuvinte care se înșiruie într-un anumit fel, că însuși cuvîntul are niște sunete ale lui. Și cu cît descoperi mai mult în detaliu, cu atît cuprinzi din această lume mai mult și te simți mai puternic și mai frumos. 

a consemnat Adela GRECEANU

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.