Nuntă la gard, revelioane cu Deşteapta Vetuţa...

Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
Nuntă la gard, revelioane cu Deşteapta Vetuţa    jpeg

Felii de franzelă foarte subţiri, tăiate în două, unse cu margarină – dar numai cît să astupe găurile pîinii – şi acoperite cu parizer şi fîşii înguste de gogoşari muraţi sau rondele străvezii de castraveţi acri. Vreo două-trei platouri a cîte un rînd de sandviciuri. Plus tort de cofetărie, cu cremă care ţi se aduna cocoloaşe în gură pînă s-o înghiţi cu chiu, cu vai. Ăsta era nesmintit meniul la ziua lui Udo, vecinul şi prietenul meu cel mai bun, pînă pe la 7 ani. O dată pe an îl lăsa mama lui să aducă prieteni la el – de ziua lui. Asta îmi şi plăcea cel mai mult la ziua lui, că puteam merge la el. În rest, ne jucam la gard. La gardul care despărţea grădinile noastre. Eu pe partea mea, Udo pe partea lui. Ca să ne întîlnim, fie îl strigam eu: „Udo, hai la gaaaaaard!“, fie mă striga el: „Adila, hai la gaaaaaard!“ Gardul era şi nu era o piedică în calea fericirii noastre. Era, altfel nu ne apucam să lărgim, pînă am încăput pe-acolo, o gaură pe care o dibuisem în plasa de sîrmă. Gardul a fost reparat în scurt timp, ceea ce însă nu ne-a împiedicat să ne căsătorim. Cred că e prima petrecere de care îmi aduc aminte.

Mi-am pus pantofii cu toc ai mamei şi o rochie care „se învîrtea“. Udo nu-mi amintesc ce-a purtat. Nu era important. Ca să ne căsătorim, eu am făcut sarmale din foi de viţă-de-vie, umplute cu papalaşcă, iar Udo a trebuit să-mi dea un cadou. Mi-a dat o farfurie de tablă găurită. Numai bună pentru sarmale. Ca să ne căsătorim, a trebuit să îndoim coatele ca şi cum ne-am fi luat de braţ şi s-o pornim de-a lungul gardului, fiecare pe partea lui, atenţi să n-o luăm unul înaintea celuilalt. Am ajuns în fundul grădinilor, unde ziceam că era biserica. De ziua lui, cel mai mult îmi plăcea că puteam să merg la el. De la fereastra lui, strada se vedea altfel decît de la noi. Casa lui părea mai mare şi mai frumoasă decît a noastră. Şi unde mai pui că o dată m-a dus în camera lui Oma, unde am văzut pentru prima oară un pian!

Apoi au fost „reuniunile distractive“ din şcoala generală – parcă aşa le zicea. Extrem de rare. Diriga noastră zicea că nu le merităm. Culmea culmilor a fost că nu ne-a organizat banchetul de la finalul clasei a VIII-a, pe motiv că am fost foarte răi. Asta nu i-am iertat-o! Desigur, între timp au fost revelioanele cu familia, cu mese bogate (Dumnezeu ştie cum reuşea mama să găsească ingrediente pentru toate bunătăţile – de la salată boeuf, ciorbe, sarmale şi fripturi, pînă la prăjituri cu nume de neuitat: Televizor, Dinte negru, Albă ca zăpada, Ochi de pisică, Deşteapta Vetuţa...), revelioane la care dansam cu vară-mea pe muzica de la televizor. Corina Chiriac îi plăcea mamei, deci şi mie. Angela Similea nu ne plăcea deloc. Mirabela Dauer nu era rea. Marina Scupra era aşa şi-aşa. Dar preferatele mele erau Carmen Rădulescu şi Loredana Groza! Vară-mea era mare amatoare de dans. Mergea pe şest la discotecă, la Casa Armatei. Pe şest, fiindcă taică-su n-o lăsa. „Iar te duci la bîţa-bîţa!“ îi zicea. Pentru un revelion din ăsta, ţin minte că am găsit într-o iarnă la Dumbrava – magazinul central – nişte cercei-clips de toată frumuseţea. Mi-a luat atunci mama cîteva perechi – verzi, mov şi galbeni, parcă.

Apoi a venit revoluţia. Eram în clasa a IX-a. Au urmat chefurile din liceu. Teribile. Nenumărate. Numai că pe mine nu mă invita nimeni, niciodată. Nu eram în gaşcă. În nici o gaşcă. Deci nu existam. Abia prin clasa a XII-a am fost şi eu la vreo două majorate. La unul dintre ele m-am sărutat prima oară cu un băiat. Ştiu că purtam pantaloni negri de stofă, cu dungă şi un pulover alb din mohair, tricotat de mine, care avea pe umărul stîng un epolet din carton îmbrăcat în stofă neagră, cu franjuri aurii – tot opera mea, de care eram foarte mîndră, desigur. Oare acelui epolet à la Michael Jackson să-i fi datorat succesul?... A fost bizar. Ca şi cum m-aş fi ameţit. Nu mi-a displăcut, dar nu eram tocmai în largul meu. Mă interesa, dar nu ştiam ce să fac cu senzaţia aceea. Voiam să se repete, deşi nu eram sigură că-mi place. Ştiu că stăteam pe două scaune, faţă în faţă şi ne-am sărutat toată noaptea. Era blond, cu ochi albaştri, mai mare decît mine şi nu m-a căutat niciodată. Bine, nici eu nu-mi amintesc cum îl chema...

Altminteri, îmi plăcea să dansez, îmi place şi acum, între timp am descoperit că ador să cînt. N-am un repertoriu foarte bogat, dar „prind“ destul de repede. Cel mai spectaculos moment a fost acum cîţiva ani, la Bistriţa, unde le-am cîntat prietenilor, pe la 3 dimineaţa, „Summertime“, la o terasă. Toată lumea a tăcut, am primit felicitări de la necunoscuţi şi un pahar de Campari Orange.

Adela Greceanu este scriitoare şi jurnalistă la Radio România Cultural.

Foto L. Muntean

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?