⬆
starea bucuriilor noastre
Viaţa e, uneori, în altă parte
Cîndva, în adolescenţă, am găsit o carte cu un titlu banal, pe care nu mai ştiu de ce am cumpărat-o: Bucuria lucrurilor mici. Nu cred s-o fi citit vreodată. La urma urmei, ce tînăr se împiedică de mărunţişuri, ce să facă cu ele?
Cărţi şi întîlniri recente
Deseori am sentimentul că sursele de bucurie sînt inepuizabile, numai să avem noi antenele pe lungimea de undă potrivită. De pildă, una dintre cele mai recente plăceri (re)descoperite este aceea de a mă juca; în nisip sau cu maşinuţe, cu motociclete sau cu piese lego...
"Să-ţi ardă să trăieşti"
"Adică să explic eu ce-nseamnă să-ţi ardă să trăieşti? Mi-ar fi greu, nu ştiu dacă sînt persoana potrivită. În general, acum lumea este preocupată, tracasată, destul de plictisită. Motive există, din păcate. Dar eu rămîn optimistă; am noroc că sînt sănătoasă, la 87 de ani, şi echilibrată din fire, nu mă plîng."
Plăceri şi plăceri
Cred că una dintre cele mai mari plăceri, dintre cele pe care le pot mărturisi, este aceea de a sta de vorbă cu prietenii. Am avut parte – şi sper să mai am! – de întîlniri în care am vorbit ore şi ore, nici nu mai ştiu despre ce, nici nu contează prea mult.
Teren
Totul a pornit de la o ştire în presa locală. Un băiat bîlbîit se bate după ore cu un coleg din cauza unei fete. În urma altercaţiei colegul moare. Se întîmplase la Strehaia. După un schimb de telefoane şi de e-mail-uri, Vlad Mixich şi cu mine ne hotărîm să urmărim evenimentul pentru a povesti despre violenţa din şcolile româneşti.
Urme luminoase, aproape invizibile
În urmă cu cîţiva ani, am fost invitată să colaborez la realizarea unui volum despre femei şi feminitate în România. Pentru a-mi da un imbold şi un model, persoana care îmi adresase invitaţia mi-a sugerat să vizitez un site pe care erau deja postate mai multe confesiuni ale viitoarelor coautoare.
Fiecare cu ce-i place
Nu tuturor le plac doar converşii, mersul la Mc, la KFC şi statul pe Facebook. Sigur că toţi stăm pe net, dar printre plăcerile “tineretului român” se numără şi hobby-urile care mai de care mai diverse. De exemplu, mie îmi plac conurile de brad, clătitele de salcîm şi globurile vechi din cutia din magazie.
"Atingerea stafidei e la fel ca o simfonie de Bach" - interviu cu psihoterapeutul Mugur CIUMĂGEANU
"Noi sîntem socializaţi cu ceea ce înseamnă plăcerea undeva la începutul copilăriei noastre şi apoi pe întreg parcursul vieţii adulte. Învăţăm să valorizăm un anumit tip de plăcere în funcţie de experienţa pe care am avut-o. Cei din generaţia noastră au fost supuşi la un gen particular de socializare a plăcerii estetice amînate."
Numele meu indian
Ar trebui să fie simplu. Ar trebui să scriu că mă bucură dimineaţa asta, verdele cărnos pe care îl văd pe geam, vrăbiile. Îmi plac vrăbiile. Mă bucură. Şi ciripitul lor îmi place. Ce mai ciripesc vrăbiile. Şi ţopăie. Ar mai fi şi coţofana, e una singură şi cîrîie cam tare prin desişul verde.
De ce vedem meciuri - Dietetica lui Robinho
După excesele cinematografice de la TIFF, pasiunea pentru filme a fost anesteziată (temporar!), iar EURO 2012 m-a ajutat să trec pieptiş la a doua mare patimă, pe care o împărtăşesc cu 50 de milioane de italieni: meciurile de fotbal.
Plaît-il?
Există lucrurile care ne plac şi cele care ne plac cu adevărat. În prima categorie aş pune micile plăceri: prima dată cînd atingi cu degetul de la picior o apă pe care nimeni n-a mai atins-o (fata în costum de baie turcoaz cu cască şi cu ochelari de înot al căror contur îi rămîne în dreptul ochilor timp de două zile sînt eu).
Ce vă (mai) place?
Ne vedem la redacţie, ne scriem e-mail-uri, vorbim despre texte şi cărţi, dezbatem ce se întîmplă în ţară, mai ieşim la terase, dar nu apucăm să vorbim foarte mult despre ce ne mai place. Aşa că i-am rugat pe colegii mei de redacţie să răspundă la această întrebare în răspăr cu vremurirle: Ce vă mai bucură?