De ce vedem meciuri - Dietetica lui Robinho

Dana ENULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 439 din 12-18 iulie 2012
De ce vedem meciuri   Dietetica lui Robinho jpeg

După excesele cinematografice de la TIFF, pasiunea pentru filme a fost anesteziată (temporar!), iar EURO 2012 m-a ajutat să trec pieptiş la a doua mare patimă, pe care o împărtăşesc cu 50 de milioane de italieni: meciurile de fotbal.

Squadra Azzurra, ce surpriză, în ciuda dezastrului din finală! Au „înflorit“ steagurile pe balcoane şi s-au declanşat dezbaterile lungi, în care foşti fotbalişti analizau chestiuni de vitală importanţă, cum ar fi dacă portarului Buffon îi bătea sau nu lumina reflectoarelor în ochi, şi comentau ore în şir, desenînd pe coli de hîrtie toate posibilele scheme de joc pe care le avea la dispoziţie Marele Cesare Prandelli (îndoiala era aceeaşi, de fiecare dată: va alege 4-3-1-2?).

Mă fascinează dragostea necondiţionată a italienilor pentru „calcio“: 15.000 de persoane nu mai au un acoperiş deasupra capului după cutremurele din Emilia Romagna, stau în corturi, unde e soare şi la umbră, dar nici lor nu le-a păsat de nimic, timp de o lună; au cerut televizoare ca să se poată uita la EURO 2012. Cînd Monti l-a primit în vizită la Roma pe Hollande, la conferinţa de presă jurnaliştii italieni ascultau în căşti Italia-Croaţia şi au urlat toţi la unison la golul lui Pirlo, silindu-l pe inflexibilul premier să-i explice lui François că „E meci, joacă Italia...“.

M-am relaxat privind geometriile trasate de fotbalişti pe gazon şi m-au încîntat golurile-scamatorie (Welbeck, Balotelli, Ibrahimovici). Am rămas uimită că şi-a revenit spaniolul Torres, pe care îl credeam defunct. M-am distrat la Germania-Grecia (Deutschland über Hellas), m-am pregătit de meciuri ca şi cum m-aş fi gătit să ies în oraş, am ascultat imnurile (Balotelli D’Italia!), am „învăţat“ steagurile. M-am simţit încurajată, ca jurnalist, de prostiile pe care le spuneau comentatorii italieni şi de modul greşit în care pronunţau aproape toate numele. Mi-am invitat prietenele acasă, chiar dacă nu le interesau meciurile; eu comentam pase şi scheme, ele se mirau de cîţi fotbalişti mişto sînt pe lume, Doamne, uite ce sexy e Carroll, ce s-a îngrăşat Rooney, ce bărbat bine e Löw, Mexès sigur e gay, vai ce ornamental e ăsta, cum îl cheamă? Van Persie, ziceam eu...

La meciuri, am superstiţiile mele, care mă ajută să fac ordine în haosul din jur: de cîte ori atingea balonul Daniele De Rossi, de la AS Roma, le trimiteam SMS-uri prietenilor cu „Forza Roma!“. Rîdeam cu gura pînă la urechi, involuntar, de greşelile grosolane, criticam tacticismele excesive, pretindem goluri şi-i lăudam pe cei care se sacrificau pentru echipă, făceam crize de nervi cînd rata pacostea de Balotelli, cînd Cassano aţipea şi alerga cu o viteză de un kilometru pe oră (urlam „De ce nu ai rămas în vestiar“?!), puneam pe scenă psihodrame cînd pierdeau echipele cu care ţineam, şi ţineam în fiecare zi cu o altă echipă, după context, mă supăram pe cine scuipa şi înjura pe teren, mă îndrăgosteam de cine gîndea înainte de a pasa (Montolivo!), vorbeam cu fotbaliştii de pe micul ecran în limbi străine, inclusiv în spaniolă, pe care nu o ştiu bine (que pasa?, puta madre!...), sau în germană, pe care nu o ştiu deloc (dasforaibertripluştecher...).

Am abandonat ultimul roman al lui Franzen ca să (re)citesc Meciul meu, autobiografia lui Carles Puyol, şi Manifestul fotbalist al lui TRU (în versiune cronicar sportiv), am devenit maniacală şi cumpăram în fiecare zi La Gazzetta dello Sport, vorbeam cu „les Bleus“, „la Roja“, „British Lions“, „Squadra Azzurra“ şi „folha seca“, cu jalnică regularitate, lucru pe care ceilalţi din familie îl considerau dezagreabil, făceam terapie de grup cu prietenii străini care aveau echipe la EURO 2012 şi care îmi trimiteau în fiecare zi revista presei sportive din ţările lor de baştină.

Mă agasa oricine schingiuia Squadra Azzurra, m-am dat în vînt după „Panenka“ lui Pirlo în meciul cu Anglia (a „Pirlesque“ touch of class), mă uitam cu gura căscată cum Diamanti despica în două meciurile, mi-a plăcut (malgré moi) Rusia lui Arshavin, m-am ataşat de Stekelenburg (de cînd joacă la AS Roma), aveam senzaţii de jenă la toate interviurile, mă înduioşam cînd vedeam cum ieşeau portarii aiurea, la cules de căpşuni, ţineam lecţii de filozofie despre Planeta Fotbal, pretindeam de la arbitri echitate pe terenul de joc, căutam echipa perfectă şi debutantul perfect, colecţionam statistici, îmi plăceau cursele bezmetice de la o poartă la alta, ceream respect pentru adversari, îmi făceam semnul crucii la începutul meciurilor, mă gîndeam la onoarea vîrfurilor de atac din Peninsula Iberică, aveam sentimente de milă pentru învinşi şi ridicam pretenţii la revanşe, am avut surprize şi deziluzii fantasmagorice, am încercat să mă vindec de ideile preconcepute şi să mă debarasez de locurile comune.

La mine, cu fotbalul, totul devine emoţie, şi asta mi-a plăcut să fac, preţ de o lună. Acum voi trece din nou la filme, dar numai pînă începe Olimpiada de la Londra... Şi uite aşa, tot înainte, ca în deviza pionierilor!

P.S. Este evident că titlul îi este dedicat lui Alex, care nu s-ar fi uitat la EURO 2012...

Dana Enulescu este jurnalistă şi microbistă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

steag drapel china foto shutterstock
Strategia de „război” a Beijingului: cum a devenit China imună la șocurile energetice din Orientul Mijlociu
Escaladarea conflictului din Iran a provocat turbulențe pe piețele globale și temeri privind inflația, însă China a reușit să rămână relativ stabilă.
Întâlnire secretă la Kabul între directorul CIA şi liderul talibanilor, Abdul Ghani Baradar jpeg
Dispozitivul CIA care ar fi localizat pilotul căzut în Iran după bătăile inimii, pus sub semnul întrebării de experți: „Câmpul magnetic abia poate fi detectat”
Un pilot american doborât în Iran a fost localizat și salvat, posibil cu ajutorul unei tehnologii secrete numite „Ghost Murmur”, care ar putea detecta bătăile inimii de la distanță, însă mulți experți susțin că o astfel de performanță nu este realistă din punct de vedere științific.
aeroport 0 jpeg
Aeroporturile europene riscă să rămână fără combustibil în trei săptămâni, pe fondul crizei din Orientul Mijlociu
Aeroporturile din Europa s-ar putea confrunta cu o penurie de combustibil pentru avioane în următoarele săptămâni, avertizează experții, într-un context de perturbări majore cauzate de conflictul din Orientul Mijlociu.
Friptura de miel nu trebuie să lipsească de pe masa de Paşte jpeg
Bunătățile strămoșești pe care trebuie neapărat să le încerci de Paște. Cum să gătești carnea de miel românește astfel încât să dai lovitura de sărbători
Carnea de miel reprezintă un aliment esențial pentru sărbătorile pascale, atât cu valoare simbolică dar și nutritivă. În tradiția culinară românească există câteva delicatese din carne de miel care fac parte din categoria „măcar odată-n viață”, dar din păcate tot mai uitate.
valea prahovei jpeg
Criza se reflectă în vacanțele de Paște ale românilor. Sute de cabane și vile din județele Prahova şi Braşov sunt libere chiar și la prețuri modice
Marile hoteluri, altădată pline, încă mai au camere libere în perioada sărbătorii Învierii Domnului, iar la munte, în județele Prahova şi Brașov, mici antreprenori care au de închiriat cabane sau vile pentru grupuri de persoane, încă îşi așteaptă clienții.
Candidatul republican la Președintia SUA, Donald Trump și premierul laburist britanic Keir Starmer/ FOTO; Getty Images
Discuția despre redeschiderea Strâmtorii Ormuz care poate schimba economia globală. Ce și-au spus premierul britanic și președintele SUA
Premierul britanic Keir Starmer a purtat o discuție telefonică cu președintele american Donald Trump, în care cei doi lideri au convenit că este nevoie de un plan concret pentru reluarea navigației prin Strâmtoarea Ormuz, în contextul armistițiului din Orientul Mijlociu,
Sorin Bontea, foto Instagram jpg
Drob de miel, rețeta lui Sorin Bontea. Trucul care schimbă complet gustul preparatului de Paște
Drobul de miel este unul dintre preparatele emblematice ale mesei de Paște, nelipsit din meniurile tradiționale ale românilor. De obicei servit ca aperitiv în prima parte a zilei, acesta rămâne o rețetă transmisă din generație în generație, cu numeroase variante de preparare.
Kate Middleton foto profimedia (45) jpg
Regula mai puțin știută din familia regală: ce trebuie să respecte Prințesa Kate la evenimente
Prințesa Kate respectă reguli stricte de etichetă la evenimentele regale, inclusiv purtarea pălăriilor în intervale precise și alegerea unor culori simbolice la aparițiile oficiale, potrivit unui fost majordom regal.
scoala jpg
Școala de ieri vs școala de azi: „Se făcea carte, nu glumă". Mărturii care aprind dezbaterea
O simplă întrebare lansată pe rețelele sociale a stârnit o dezbatere aprinsă în rândul părinților din România: este școala de azi mai bună sau mai slabă decât cea de altădată?