Oftatul lui Amos Oz

Publicat în Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017
Oftatul lui Amos Oz jpeg

Cum și de ce să vorbești despre tăcere în lumea asta tot mai zgomotoasă și furioasă? Cum și de ce să te gîndești la tăcere cînd ești jurnalist de radio și zilnic vorbești la microfon, adică mai tare decît alții, ceea ce îți dă senzația că ai și tu o mică putere, care uneori te sperie. Poate pentru că în tăcere rămîne tot ce nu încape în zgomotul și furia lumii și tot ce nu ajunge să fie spus la microfon. Banal, dar adevărat, apăsător de adevărat, apăsător cu cît e mai gălăgioasă viața în jur. Una dintre primele calități ale unui jurnalist este să știe să asculte. Eu așa cred. Chiar și cînd are un microfon în față. E la fel de important să asculți cum e să vorbești. Și pentru un scriitor e esențial să știe să asculte, să audă bine. Să stea acolo, într-un ochi de tăcere și să asculte. Cum zicea Gellu Naum undeva, nu mă vedeau, fiindcă eu stăteam în lumină.

De vorbit, vorbim de multe ori cu vorbele altora. Dar de tăcut, tăcem întotdeauna cu tăcerea proprie. Sîntem, poate, mai personali, mai noi înșine, mai autentici în tăcere decît în felul cum ne exprimăm. Și cumva e firesc așa. Ca să ne înțelegem cît de cît, trebuie să avem un limbaj comun, cu riscul că acesta ajunge uneori în fundătura clișeului, a vorbei goale. Ca scriitoare, încerc să merg cu limbajul meu cît mai adînc în zona tăcerii, rămînînd lizibilă, și să smulg cît mai mult de acolo, din complexitatea de senzații sau de imagini din care se compun realitatea exterioară și cea interioară, din ceea ce este, de fapt, incomunicabil pe de-a-ntregul, fiindcă nici nu poate fi înțeles pînă la capăt. Dacă ai numit un fapt, nu înseamnă că l-ai și exprimat pe deplin sau că l-ai înțeles. De ce fel de cuvinte, de ce fel de întorsături de frază e nevoie ca să transmiți cum cade lumina pieziș într-o dimineață însorită de octombrie peste copacii galbeni sau peste copacii albi, copacii negri? E o imagine pe care o văd mulți oameni, e un fapt cît se poate de banal, dar cum faci să-l redai prin cuvinte în toată complexitatea lui, în toate detaliile lui? Sîntem înconjurați de o realitate ce nu se poate cuprinde în cuvinte, sîntem înconjurați într un fel de tăcere, oricît zgomot am face. Și cred că la asta se referă Mircea Cărtărescu atunci cînd spune că trăim în-tr un poem. În noi e o lume a cărei pojghiță psihologii, psihanaliștii, specialiștii în neuroștiințe abia dacă au zgîriat-o în ultimii zeci de ani, o lume care de asemenea nu se poate cuprinde în cuvinte, oricît de furioși am fi. În aceste condiții, mi se pare cu adevărat un miracol faptul că din cînd în cînd reușim să ne înțelegem prin cuvinte sau că, atunci cînd citim o carte, înțelegem exact ce-a vrut să spună autorul cînd a scris cuvîntul „cafea“, să zicem, și că atunci, vorba lui Marin Mălaicu-Hondrari, intervine apropierea. Pe mine mă interesează cărțile care încearcă să smulgă ceva din tăcerea care ne înconjoară sau din tăcerea dinăuntrul nostru. Restul… e literatură. Poate că monahii care fac legămîntul tăcerii se gîndesc și la slăbiciunea limbajului articulat, la cît de puțin se poate transmite prin cuvinte din complexitatea lumii, atunci cînd aleg să nu mai vorbească o vreme. Mi-ar plăcea să știu dacă, în perioada de tăcere autoimpusă, mintea lor formulează totuși cuvinte, dacă ei vorbesc în gînd, pentru ei, sau dacă gîndirea lor se retrage în zona din afara cuvintelor.

Lucrînd de ani buni la radio, am constatat că mi s-a ascuțit auzul. Un exemplu. La telefoanele cu butoane, fiecare cifră „cîntă“ o anumită notă muzicală. Pentru a da telefon la radio din cabinele de înregistrări, fiecare jurnalist are o parolă din opt cifre. O poți uita ușor. Cînd formezi cele opt cifre, ele construiesc o frază muzicală, e ca și cînd ai cînta o anume melodie. Ei bine, melodia asta o știu foarte bine, pe ea n-o pot uita. Și știu că am format greșit o cifră sau mai multe atunci cînd cînt „fals“, cînd cele opt cifre nu-mi dau melodia cunoscută. Într-o vreme ascultam muzică clasică la căști, pentru că numai așa puteam prinde oftatul, respirația, mormăiala interpreților sau chiar sunetele care apar de pildă la impactul dintre arcuș și coardele viorii, dincolo de notele muzicale, „sunetele colaterale“, cum le-am zis. Ascultînd în căști, auzeam de aproape, așa cum vezi textura pînzei și a vopselurilor cînd privești de aproape un tablou. În căști aveam acces la textura sonoră a unui concert, care mă interesează la fel de mult cum mă interesează concertul propriu-zis. Și mă impresionează vocile oamenilor. Dar mă impresionează și tăcerile lor. Ceea ce se aude printre cuvinte, ezitările, respirația, acele sunete care, de multe ori, la radio se scot la montaj. Îmi amintesc că într-un interviu cu Amos Oz, după ce l-am descusut îndelung și mi-a vorbit pe larg despre literatura lui, am simțit că e momentul să pun întrebarea aceea pe care eu nu prea o pun: de ce scrieți? Și Amos Oz mai întîi a oftat. Nici nu mai știu ce mi-a răspuns, pentru că îi face plăcere, cred că a zis. În schimb, am foarte limpede în memorie oftatul acela adînc. Pe care l-am lăsat în interviu, nu l-am tăiat la editare. 

Adela Greceanu este scriitoare și jurnalistă. Cea mai recentă carte a sa este Și cuvintele sînt o provincie (Editura Cartea Românească, 2014).

Foto: flickr

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.