Acasă, în mediul virtual

Doru CĂSTĂIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 855 din 27 august - 2 septembrie 2020
Acasă, în mediul virtual jpeg

Mediul virtual ne transformă în soldaţi, în luptători ai tuturor cauzelor, în true believers ocazionali. În mediul virtual, acolo unde ne simţim tot mai acasă decît acasă, trebuie să răspunzi repede dacă crezi în COVID-19, în oculta mondială sau în educaţia online. Iar credinţa ta e bine să nu fie cu lumini şi umbre. Educaţia digitală trebuie să fie răul absolut sau paradisul pedagogiei. Nimeni nu are timp de ezitările tale.

Aşa cum ne-a luat pe nepregătite, şcoala online a fost în primăvară un semieşec previzibil. Impresia generală a fost de improvizaţie şi confuzie, şi pe reticenţa multor părinţi faţă de educaţia online se bazează acum – după părerea mea, absolut imprudent – scenariile maximaliste de revenire la şcoală în septembrie. Chiar dacă acum există motive să credem că lucrurile ar putea fi mai bune: s-au făcut eforturi pentru formarea cadrelor didactice, de bine, de rău dispozitive electronice vor ajunge măcar la o parte dintre cei care au nevoie, există deja o experienţă din care se poate învăţa etc.

Dar ce anume este virtualul şi cum modelează şi influenţează el profund învăţarea? Prea rar am văzut încercări de a teoretiza această chestiune fundamentală, ceea ce ar fi important chiar dacă nu prea pare că am avea timp de teoretizări. Istoric vorbind, virtualul este o extensie firească a mediului unei specii hipersociale şi curioase. Oamenii trăiesc printre semeni şi sînt singurele fiinţe care preiau în comunităţile lor fiinţe imaginare sau dispărute. Oamenii pomenesc morţii, vorbesc cu ei, au prieteni imaginari şi, la nevoie, pot estompa firesc graniţa dintre real şi imaginar. Virtualul, care nu este nici real, nici imaginar, reprezintă, din acest punct de vedere, încă o prelungire care diversifică şi adînceşte experienţa umană. Este un spaţiu multimodal, neomogen, imersiv, un spaţiu care te pune în criză şi te somează permanent să iei decizia bună, în care fiecare pată de lumină duce cu sine o umbră corespondentă: implicare, dar şi pasivitate, activism luminat, dar şi fanatism, cosmpolitism, dar şi tribalism. Din punctul meu de vedere, acestea fiind condiţiile, sarcina fundamentală a pedagogiei devine aceea de a forma şi cultiva discernămîntul. Desigur, putem vedea numai ceea ce ne place. Avantajele (deloc puţine) ale mutării fie şi parţiale a proceselor educaţionale în online sau neajunsurile, la fel de evidente. Dar noi, pedagogii, tocmai parte din acest vîrtej polarizant nu trebuie să fim.

Lumile digitale sînt, într-un mod fără precedent, medii disruptive, adînc transformatoare. După cum am spus, într-un anume sens, ele nu fac decît să continue tendinţele inerente modernităţii: fragmentarea, nişarea, colajul, instantaneul, vitezele duse la limite, la care se adaugă angrenajele trans- şi cvasi-umane. Putem să deplîngem faptul că nativii digitali găsesc tot mai dificile lucrurile care ne-au format pe noi, dar nu trebuie să uităm că fiecare generaţie, de la revoluţia industrială încoace, a fost tot mai angajată în spiritul pe care lumile virtuale îl exhibă acum. Am citit mult ca adolescent, dar Tolstoi şi Thoman Mann erau deja şi pentru mine lecturi ceva prea molcome, greu prizabile, ca din altă lume. Găsesc plictisitor Instagram-ul şi de-a dreptul obositor TikTok-ul, dar n-am avut niciodată răbdarea de a vedea pînă la capăt 2001: o odisee spaţială. Deplîng dispariţia slow-thinking în mediul supernarcisic şi hiperreactiv al reţelelor de socializare, dar nu pot să nu văd că, în relaţie cu generaţia bunicilor mei, gîndirea şi viaţa mea nu mai erau deloc slow. Nu, nu vreau să argumentez că nu trebuie să ne temem de nimic. Părţi importante din umanitatea noastră se pot aliena iremediabil în mediul online. Tocmai pentru că acest pericol există, pedagogii trebuie să-şi regăsească vocaţia de păstrători, de martori, de filosofi ai schimbării.

Articolul meu ar putea părea un exemplu limpede de pieptănat cînd ţara arde. Eu cred însă ferm că practica noastră debilă şi deciziile noastre în general proaste (din punct de vedere administrativ şi nu numai) în educaţie se datorează în bună parte lipsei disponibilităţii şi obişnuinţei de a gîndi profund, de a găsi temeiurile şi principiile adînci a ceea ce facem. Pe termen scurt, sigur că trebuie rezolvate problemele stringente: formarea profesorilor, dotarea cu dispozitive şi conexiuni de Internet a celor care au nevoie, ergonomia contactului necesar dintre învăţărea clasică şi cea digitală. Dacă însă, pe termen lung, ele nu vor fi aşezate pe fundaţia corectă, într-o construcţie limpede de la bază pînă la vîrf, nu vom avea decît încă o risipă regretabilă şi un vagabondaj steril prin deşertul în care ne învîrtim de atîta timp.

Doru Căstăian este profesor de filosofie și științe socio-umane, publicist, traducător. A fost distins cu titlul de profesor MERITO 2018, în cadrul unui proiect de recunoaștere a excelenței în educație.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Poliţia Română foto Poliţia Română
Un copil de 4 ani s-a înecat în piscina din curtea casei. Distrusă de durere, mama s-a sinucis VIDEO
O familie din orașul Găești, Dâmbovița, trece printr-o tragedie inimaginabilă. Copilul de doar patru anișori a fost găsit mort în piscina din curtea casei. De durere, mama s-a sinucis spânzurându-se în pădure.
Nord Stream FOTO Shutterstock
Putin este cel care a sabotat conductele Nord Stream, crede un fost oficial american
Robert Wilkie, fost secretar în administrația Trump, a declarat pentru Newsmax că nu are „nicio îndoială” în privința faptului că Vladimir Putin este responsabil de sabotarea conductelor Nord Stream.
309479561 627647835413743 5142992967937955401 n jpg
Pasajul Berceni: Când ar putea fi deschis circulației. „Furnizorii de materiale au întârziat livrarea”
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Irinel Scrioșteanu, a publicat noi imagini de pe șantierul pasajului Berceni de pe Centura Capitalei.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.