Acasă, în mediul virtual

Doru CĂSTĂIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 855 din 27 august - 2 septembrie 2020
Acasă, în mediul virtual jpeg

Mediul virtual ne transformă în soldaţi, în luptători ai tuturor cauzelor, în true believers ocazionali. În mediul virtual, acolo unde ne simţim tot mai acasă decît acasă, trebuie să răspunzi repede dacă crezi în COVID-19, în oculta mondială sau în educaţia online. Iar credinţa ta e bine să nu fie cu lumini şi umbre. Educaţia digitală trebuie să fie răul absolut sau paradisul pedagogiei. Nimeni nu are timp de ezitările tale.

Aşa cum ne-a luat pe nepregătite, şcoala online a fost în primăvară un semieşec previzibil. Impresia generală a fost de improvizaţie şi confuzie, şi pe reticenţa multor părinţi faţă de educaţia online se bazează acum – după părerea mea, absolut imprudent – scenariile maximaliste de revenire la şcoală în septembrie. Chiar dacă acum există motive să credem că lucrurile ar putea fi mai bune: s-au făcut eforturi pentru formarea cadrelor didactice, de bine, de rău dispozitive electronice vor ajunge măcar la o parte dintre cei care au nevoie, există deja o experienţă din care se poate învăţa etc.

Dar ce anume este virtualul şi cum modelează şi influenţează el profund învăţarea? Prea rar am văzut încercări de a teoretiza această chestiune fundamentală, ceea ce ar fi important chiar dacă nu prea pare că am avea timp de teoretizări. Istoric vorbind, virtualul este o extensie firească a mediului unei specii hipersociale şi curioase. Oamenii trăiesc printre semeni şi sînt singurele fiinţe care preiau în comunităţile lor fiinţe imaginare sau dispărute. Oamenii pomenesc morţii, vorbesc cu ei, au prieteni imaginari şi, la nevoie, pot estompa firesc graniţa dintre real şi imaginar. Virtualul, care nu este nici real, nici imaginar, reprezintă, din acest punct de vedere, încă o prelungire care diversifică şi adînceşte experienţa umană. Este un spaţiu multimodal, neomogen, imersiv, un spaţiu care te pune în criză şi te somează permanent să iei decizia bună, în care fiecare pată de lumină duce cu sine o umbră corespondentă: implicare, dar şi pasivitate, activism luminat, dar şi fanatism, cosmpolitism, dar şi tribalism. Din punctul meu de vedere, acestea fiind condiţiile, sarcina fundamentală a pedagogiei devine aceea de a forma şi cultiva discernămîntul. Desigur, putem vedea numai ceea ce ne place. Avantajele (deloc puţine) ale mutării fie şi parţiale a proceselor educaţionale în online sau neajunsurile, la fel de evidente. Dar noi, pedagogii, tocmai parte din acest vîrtej polarizant nu trebuie să fim.

Lumile digitale sînt, într-un mod fără precedent, medii disruptive, adînc transformatoare. După cum am spus, într-un anume sens, ele nu fac decît să continue tendinţele inerente modernităţii: fragmentarea, nişarea, colajul, instantaneul, vitezele duse la limite, la care se adaugă angrenajele trans- şi cvasi-umane. Putem să deplîngem faptul că nativii digitali găsesc tot mai dificile lucrurile care ne-au format pe noi, dar nu trebuie să uităm că fiecare generaţie, de la revoluţia industrială încoace, a fost tot mai angajată în spiritul pe care lumile virtuale îl exhibă acum. Am citit mult ca adolescent, dar Tolstoi şi Thoman Mann erau deja şi pentru mine lecturi ceva prea molcome, greu prizabile, ca din altă lume. Găsesc plictisitor Instagram-ul şi de-a dreptul obositor TikTok-ul, dar n-am avut niciodată răbdarea de a vedea pînă la capăt 2001: o odisee spaţială. Deplîng dispariţia slow-thinking în mediul supernarcisic şi hiperreactiv al reţelelor de socializare, dar nu pot să nu văd că, în relaţie cu generaţia bunicilor mei, gîndirea şi viaţa mea nu mai erau deloc slow. Nu, nu vreau să argumentez că nu trebuie să ne temem de nimic. Părţi importante din umanitatea noastră se pot aliena iremediabil în mediul online. Tocmai pentru că acest pericol există, pedagogii trebuie să-şi regăsească vocaţia de păstrători, de martori, de filosofi ai schimbării.

Articolul meu ar putea părea un exemplu limpede de pieptănat cînd ţara arde. Eu cred însă ferm că practica noastră debilă şi deciziile noastre în general proaste (din punct de vedere administrativ şi nu numai) în educaţie se datorează în bună parte lipsei disponibilităţii şi obişnuinţei de a gîndi profund, de a găsi temeiurile şi principiile adînci a ceea ce facem. Pe termen scurt, sigur că trebuie rezolvate problemele stringente: formarea profesorilor, dotarea cu dispozitive şi conexiuni de Internet a celor care au nevoie, ergonomia contactului necesar dintre învăţărea clasică şi cea digitală. Dacă însă, pe termen lung, ele nu vor fi aşezate pe fundaţia corectă, într-o construcţie limpede de la bază pînă la vîrf, nu vom avea decît încă o risipă regretabilă şi un vagabondaj steril prin deşertul în care ne învîrtim de atîta timp.

Doru Căstăian este profesor de filosofie și științe socio-umane, publicist, traducător. A fost distins cu titlul de profesor MERITO 2018, în cadrul unui proiect de recunoaștere a excelenței în educație.

Foto: wikimedia commons

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.