Ioan, Părintele cel Străin

Ionuț Daniel BĂNCILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Ioan, Părintele cel Străin jpeg

„Un personaj care se manifestă în afară, public, e reflexul, prin ceea ce are el mai bun, al unui maestru ce rămîne ascuns în spatele lui și care îl pune de fapt în lumină.” Aceste cuvinte ale Părintelui Andrei Scrima despre locul părintelui duhovnicesc în spiritualitatea ortodoxă erau de fapt despre sine, astfel încît ne puteam întreba cît din profilul complex al Părintelui Andrei Scrima trimite de fapt la maestrul său spiritual, enigmaticul Părinte Ioan cel Străin.

Este surprinzător că există o fotografie a Părintelui Ioan cel Străin. Familiarizarea cu mărturiile rămase de la el și despre el îi schițează un început de portret care nu aduce deloc cu cel redat de fotografia păstrată. Portretul evocat de aceste documente ține mai degrabă de o nuanțare tot mai aprinsă a cromaticului pur secretat de aura prezenței sale, așa cum o percepuseră alții. Alte detalii vin să contureze prezența astfel profilată cu elemente profund contrastante față de fotografia cu pricina. Potrivit mărturiilor păstrate, acesta era un rătăcitor, deci chipul lui trebuia să se resimtă cumva de această condiție, poate ca în fotografiile vechi rusești, reprezentînd colectori itineranți de subvenții pentru biserici și mînăstiri, cu bărbile cenușii, pline de praful drumurilor și de rugăciunea inimii. Părintele Ioan era și duhovnic al Mitropolitului Rostovului, pe care îl însoțea la venirea în România, poziție de autoritate spirituală, care trebuia să reflecte un chip brăzdat cumva de luptele interioare și de lumina unui ascet avansat duhovnicește. În schimbul acestor intuiții fiziognomice, fotografia lui Ioan cel Străin prezintă un chip atent îngrijit, pînă la detaliul simetriei barbișonului modern, cu părul atent pieptănat, deloc călugăresc, și cu o pereche de ochelari rotunzi foarte chic. În lipsa crucii impunătoare purtate pe piept nu te-ai fi gîndit că cel reprezentat este un om al Bisericii, ci poate doar vreun intelectual modern.

Afară de scrisorile personale sau duhovnicești ale Părintelui Ioan cel Străin, doar „Autobiografia” sa ar putea oferi material pentru conturarea chipului său, însă nici aici acesta nu se dezvăluie, nu cîștigă în concretețe. Întîi de toate, forma literară a autobiografiei nu era străină epocii, avînd rădăcini in mediul intelectual rus, mai ales cel intrat sub incidența reformei spirituale promovate de Rosicrucianismul masonic rus, acea mișcare de regenerare a spiritului și spiritualității rusești, care a impulsionat și primele traduceri ale autorilor patristici și filocalici. Autobiografia sau practica însemnărilor zilnice era în vogă în context clerical (ultima ediție a jurnalului lui Ioan de Kronstadt numără 19 volume) sau era recomandată penitenților literați în scaunul spovedaniei pentru supravegherea mișcărilor zilnice ale sufletului. Autobiografia Părintelui Ioan cel Străin este o construcție în trepte, fiecare dintre ele fiind depășită de sau absorbită în cea imediat următoare. Mai mult, fiecare treaptă dă cheia hermeneutică a celei imediat precedente, într-un parcurs anagogic fără precedent literar. Evenimențialul surprins la primul nivel de lectură propus de autobiografia Părintele Ioan cel Străin nu depășește convențiile hagiografice despre copilăria excepțională și dorința precoce de Dumnezeu, despre idealul monahal și opoziția lumii și a familiei față de acesta, despre minuni domestice, despre feericul și paradiziacul vieții călugărești sau despre figurile luminoase, purtătoare de har și putere, care își pun amprenta pe demersul ulterior al eroului. Acest prim pas al evenimențialului este apoi dizolvat în providențial. La acest nivel sînt descrise pe larg autoritățile spirituale ale Părintelui Ioan, unele nu tocmai în grațiile Ortodoxiei oficiale, dacă ne gîndim la controversele în jurul personalității (c)harismarice a lui Ioan de Kronstadt (Ivan Serghiev, 1829-1909) sau la schimonahul Ilarion, a cărui lucrare despre isihasmul caucazian (1906) a stat la baza controversei în jurul „închinătorilor Numelui lui Iisus”. Registrul providențial dominat de prezența și acțiunea directă a lui Dumnezeu în istorie, inclusiv prin „întîlniri fondatoare” cu purtători ai Duhului, este apoi absorbit în secțiunea ultimă a autobiografiei prin reproducerea pe larg a binecuvîntării stareților de la Optina, primită la plecarea sa în lume. Modelul acesteia poate fi paulin (Cuvîntarea lui Pavel la Milet, Faptele Apostolilor 20, 18-35) sau chiar evanghelic (Cuvîntarea de despărțire a lui Iisus, Evanghelia după Ioan, capitolele 14-17). Binecuvîntarea stareților are un rol capital în conștiința propriei chemări a Părintelui Ioan de a transmite mai departe, unor oameni vrednici de aceasta, din plinătatea harului primit. Acest ultim act al autobiografiei Părintelui dă și cheia de interpretare a întregii sale biografii și a diferitelor ei niveluri de sens. Conștiința lucidă a propriei misiuni, dublată de încrederea în ghidajul divin în îndeplinirea acesteia, așa cum sînt ele formulate de Părintele Ioan cel Străin, pot surprinde într-un mediu monahal, pentru care smerenia sau lipsa de tematizare a propriului progres spiritual reprezintă una dintre cele mai mari virtuți. Însă, fără a fi un hybris al părerii de sine, autobiografia Părintelui Ioan cel Străin este mai degrabă un document despre slava Împărăției lui Dumnezeu și despre puterea Sa (Psalm 145.11) în cei aleși ai Lui.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care autobiografia Părintelui Ioan cel Străin testează din greu abilitatea istoricului de a-i contextualiza conținutul în vreun mediu familiar, care să-i explice motivația. Singura soluție la acest nivel de lectură rămîne cea a lărgirii atente a orizontului de interogație cu privire la acest document. De exemplu: de ce se străduiește Părintele Ioan cel Străin să argumenteze, prin diferite, repetate și apăsate evocări de Părinți spirituali, legitimitatea sa ca transmițător îndreptățit al unei tradiții spirituale monastice? Contra cui polemiza Părintele, iar dacă este să postulăm liniamente și practici sau învățături rivale, care putea fi profilul lor și care e relevanța transpunerii acestor polemici în contextul românesc? Să fi jucat, oare, centrul teosofic de la Kaluga, în apropierea Optinei, vreun rol în această polemică a Părintelui Ioan, sau poate interesul atestat al teosofilor pentru „înțelepciunea perenă” a stareților ruși? Întrebări ca acestea sînt deocamdată menite să rămînă deschise și atrag atenția asupra caracterului inclasabil al mărturiei Părintelui Ioan cel Străin despre sine. De fapt, riscurile deciziei de a se situa dincoace (nu încă dincolo) de istoric, în spațiul greu documentabil al relației dintre maestrul duhovnicesc și ucenic, erau conștientizate de Părintele Ioan însuși în chiar atitudinea polemică implicită față de liniamente și descendențe spirituale rivale. Un astfel de proces de diferențiere a receptării va avea mai tîrziu și un ecou autohton românesc, de exemplu în legitimarea „neo-isihasmului” lui Vasile Andru (1942-2016) de la aceeași sursă spirituală reprezentată de Părintele Ioan cel Străin, captată printr-un călugăr de la mînăstirea Lainici, în Oltenia, membru anonim al mișcării Rugului Aprins. O analiză istorico-religioasă pertinentă a acestor direcții de receptare sau însușire a unor liniamente spirituale, străină oricărei cerneri apologetice despre veridicitatea uneia sau alteia dintre ele, rămîne încă un deziderat.  

Figura Părintelui Ioan nu se sustrage astfel doar fixării istorice, chiar cronologice (după condamnare, Părintelui i se pierde urma în continentul concentraționar sovietic), ci și localizării într-o tradiție de spiritualitate ortodoxă cît de cît familiară, fapt care ar trebui să ne oblige la regîndirea cadrelor și termenilor în care sîntem obișnuiți să o conceptualizăm. Părintele însuși pare conștient de această incongruență, dovadă fiind modul în care semnase cîteva versiuni ale unei „scrisori” de legitimare, pregătite probabil pentru a fi înmînate membrilor unui grup select de discipoli, ca ghid și testament spiritual. Românizarea paronimică a termenului „strannik”, care în limba rusă desemna un pelerin și care devine astfel „străin”, surprinde esența profilului Părintelui Ioan, care semna „Noul venit –Străinul” sau „Ioan, Părintele cel Străin”. Pentru Andrei Scrima, acest titlu misterios adaugă și mai multă reverență haloului de icoană pe care prezența scurtă și diafană a Părintelui Ioan cel Străin în România îl lăsase în amintirea celor din jur: Părintele Ioan era „străin” nu doar prin conduita hristică, evanghelică de viață pe care o adoptase, aceea de rătăcitor, ci mai ales ca marcă a conținutului total, transcendent al învățăturii al cărui vas de cinste era.

Ionuț Daniel Băncilă este habilitand la Universitatea din Erfurt, catedra de Creștinism Ortodox, și cercetător afiliat la Institutul de Istorie a Religiilor, București.

Explicație foto: Patriarhul Ecumenic Athenagoras îl ține părintește de mînă pe Pr. Scrima, 1962

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Orhidee roz jpg
Ce trebuie să faci pentru ca orhideele tale să înflorească mai des. Ai nevoie de un aliment banal
Cu toții știm că iaurtul este bun pentru sănătate, însă doar foarte puțini români știu că acest produs este util și pentru plante! Deși poate suna neobișnuit, iaurtul ne poate ajuta orhideele să înflorească mult mai spectaculos!
Romania nationala fotbal (Sportpictures) jpg
România speră la Campionatul Mondial, după o pauză de 26 de ani
Naționala României se pregătește de preliminarii.
Bashar al-Assad FOTO EPA-EFE
Ce avere are Bashar al-Assad și cât va plăti pentru azilul primit de la Vladimir Putin
Fostul președinte sirian, Bashar al-Assad, înlăturat de la putere, se află acum în exil în Rusia, având o viață de lux, dar și o „factură politică” pe măsură către Vladimir Putin.
china romania foto ambasada chinei jpg
China și România sărbătoresc 75 de ani de relații diplomatice: O nouă eră în cooperarea economică și comercială
Anul 2024 marchează 75 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între China și România, un parteneriat solid care a evoluat de-a lungul decadelor.
image png
Patru dintre agresorii care s-au bătut în orașul Pantelimon, trimiși în judecată. Alți nouă și-au recunoscut vinovăția
Pedepsele aplicate celor 8 inculpați, în urma încheierii acordurilor de recunoaștere a vinovăției, au fost cuprinse între 2 ani și 4 luni și 2 ani și 9 luni închisoare a căror executare a fost suspendată. Unul dintre agresori ajunge după gratii.
Ianis Hagi (Sportpictures) jpg
vremea la munte Foto Salvamont Arges jpg
Trei ucraineni au fost salvați de salvamontiștii maramureșeni după ce au trecut granița pe munte
Salvamontiștii și polițiștii de frontieră au salvat vineri trei ucraineni care au trecut granița pe munte în România prin Munţii Maramureşului, a informat directorul Serviciului Public Judeţean (SPJ) Salvamont Maramureş, Dan Benga.
Ilan Sor blocul Victorie FOTO Facebook jpeg
Ilan Șor, instrumentul Kremlinului în destabilizarea Chișinăului, vrea să scape de pușcărie. Ce decizie au luat judecătorii CSJ
Oligarhul fugar Ilan Șor, care se ascunde de justiția moldovenească la Moscova, rămâne condamnat la 15 ani de pușcărie pentru escrocherie și spălare de bani în dosarul „Frauda Bancară”. Magistrații Curții Supreme de Justiție (CSJ) au menținut hotărârea Curții de Apel Chișinău și au respins recursul
energie electrica pexels jpg
România a importat cu aproape 60% mai multă energie electrică decât anul trecut
Importul de energie electrică al României a crescut cu 59,7%, în primele zece luni, la 10.824 milioane kWh, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS).