Avakin School

Oana BOCA STĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 855 din 27 august - 2 septembrie 2020
Avakin School jpeg

Înainte de pandemie, prin februarie, la fiica mea a venit în vizită o prietenă. Cei care sînt părinți știu că întîlnirile dintre fetițele din mediul urban, segmentul middle-class, înseamnă și geamantane de jucării cărate de părinți între casa-sursă și casa-destinatar. Dar e frumos: revederile sînt vesele, zgomotoase și colorate. Timp de ore bune, după ce revarsă conținul geamantanelor pe covor, fetițele nu fac altceva decît să îmbrace, dezbrace și să accesorizeze ținute. Asta pînă la un punct, pînă la borna „Nu mai avem haine frumoase!”. Moment în care migrează către online. Intră pe diverse aplicații unde îmbracă și dezbracă păpuși virtuale în grup. Cel mai des, în perioada aceasta, fiica mea accesează jocul Avakin Life.

Online, totul este mai strălucitor, pentru că personajele „au chiar și păr de aur!”. În plus, aplicația le permite să fie împreună și cu alte prietene cu care fac troc: schimbă fuste, rochii, ochi de diverse culori, păr aranjat în bucle, păr-drept-dar-de-aur, poșete, după niște socoteli care par să sfideze puțin matematica scorțoasă de la școală și primele capitole din manualul de economie de liceu.

Spre finalul vizitei despre care vă povestesc, fiica mea și prietenele ei crescuseră așa de frumos un personaj, că au ajuns să-i organizeze nunta. Avatarurile tuturor celor patru prietene care s-au jucat împreună erau dichisite, ornaseră sala de dans, stabiliseră și meniul, dar aveau o problemă: le lipsea preotul. S-au gîndit să-l roage pe fiul meu să joace acest rol. Ca să nu dea piept cu accesele misogine ale fratelui ei, fiica mea a apelat la mine să-l implor să descarce aplicația, să-și facă un cont, apoi să devină preot și să oficieze nunta. Sau, în fine, să le împrumute lor puțin telefonul ca să facă toate astea. Pentru că, de fapt, ele nu aveau nevoie de o persoană reală, ci de un nou dispozitiv electronic pe care să creeze un preot – telefonul meu era deja bucătar…

Ușurința cu care aceste fetițe de nouă-zece ani se pricep se reconcilieze întîlnirea dintre real și virtual nu ține de vreun talent special. Aceasta este normalitatea pentru mulți copii din mediul urban, cu o situație financiară care le-o permite. Sînt copii pe care mediul online nu-i inhibă, pentru că îl folosesc zilnic pentru ce are el mai bun să le ofere: informație, entertainment și nevoia de apartenență la comunitate.

Cum s-a pliat școala online – ivită din neant, știm… – pe acest „fundal”? Păi, cum a putut…

„Formatul” școala online la care au participat fiica și fiul meu a fost unul apropiat de cel al „reţelei intergalactice” a anilor ’60. Sau, coborînd în istoria mijloacelor de comunicare, aș putea spune că între „serviciul de mesagerie” cu porumbei al grecilor și perșilor și felul în care s-a desfășurat școala online a copiilor mei nu este o mare diferență. Timp de trei luni, nimeni nu s-a auzit cu nimeni, cei mici doar au primit și au transmis, pe mutește și contracronometru, teme via Google Classroom. O formulă „lucrativă” care a acoperit doar nevoile cognitive ale elevilor, ocolind strategic planul de a-l privi pe celălalt în ochi – chiar și cu ajutorul Zoom – și, în general, cam tot ceea ce ține de socializare și de inteligența emoțională. Asta deși s-a vorbit atît de mult în primăvara aceasta despre presiunea socială, despre incertitudinile și haosul psihologic care au însoțit pandemia, despre nevoia de reziliență și de dialog.

În toate lunile acestea de chin, m-am întrebat adesea dacă educația în sistem online de la școala unde învață copiii mei – o școală competitivă din centrul Bucureștiului – ar fi putut arăta altfel. Privind realist, mă tem că răspunsul este nu. Și asta pentru că nu a existat acea baghetă magică pe care, dacă am fi acționat-o, dascălii s-ar fi putut transforma peste noapte în specialiști IT cărora să nu le mai pese de programa școlară încărcată. În lipsa unor programe de formare continuă, care le-ar fi permis să fie deja familiarizați cu mediul online, profesorii au oferit atît cît s-au priceput, cît le-a permis programa și cît le-au cerut rapoartele de la inspectorat.

Întrebarea este cît ar fi putut copiii mei și colegii lor să crească cu ajutorul școlii online și nu i-a putut ajuta nimeni. Poate că este o întrebare ușor indecentă, într-o țară în care rata de abandon școlar este în creștere și în care mulți copii pleacă și se întorc flămînzi de la școală. Dar este o întrebare pe care eu mă ambiționez să o las să plece către potențialii cititori, pentru că ceea ce semnalez eu reprezintă, cred, o altă formă de ignorare a elevului. O bucată din puzzle-ul numit „încă o generație de sacrificiu”, într-un sistem de educație care ne ține legați ombilical de școală și unde elevii sînt parte a unei culturi a învățării despre care autoritățile nu-și imaginează că poate trece dincolo de curtea școlii.

În viața mea de părinte, școala online nu a venit singură. Odată cu ea, în cotidianul meu a intrat ceva ce seamănă cu o ceapă: cîteva straturi de griji legate de teme și deadline-uri, cîteva straturi de neliniște cu privire la echilibrul emoțional al copiilor, cîteva straturi de mînie declanșată de bîlbîiala autorităților și tot așa…

În mod naiv, în iunie am sperat că toamna ne va găsi un pic mai organizați. Deocamdată, însă, situația pare dominată de incertitudini și de angoase și, mai ales, populată de multe nereguli care sînt băgate sub preș, chiar în fața noastră. Mai este foarte puțin pînă începe noul an școlar, iar cei mai mulți dintre noi ne-am plictisit deja de gafele ministrului Educației și Cercetării. Ce va urma, vom afla, inevitabil, din mers.

Oana Boca Stănescu este manager cultural (Headsome Communication) și mama lui Marc (12 ani) și a Sarei-Iudit (10 ani).

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Lucrările pe Valea Oltului la structura DN7 în Sibiu Foto DRDP Brașov jpg
Alternative pentru șoferii prinși în capcana lucrărilor de pe Valea Oltului și A1 Sibiu-Pitești VIDEO
De multe luni, din cauza lucrărilor începute în mai multe puncte pe DN7 / E 81 - Valea Oltului, dar și pe A1 Sibiu – Pitești, traficul rutier pentru trei județe este sufocat de ambuteiajele din Sibiu.
nicolaeamericanul Sursaneverforgotten jpg
Apel de suflet de la un român adoptat în SUA. „Am nevoie să fac pace cu mine însumi“
„Poate frăţiorii mei vor vedea postarea şi se vor recunoaşte în aceste rânduri. Am nevoie să fac pace cu mine însumi“. Este apelul de suflet al unui român adoptat în SUA cu ani în urmă, care vrea să-și cunoască frații rămași în România.
Poliţia Română foto Poliţia Română
Un copil de 4 ani s-a înecat în piscina din curtea casei. Distrusă de durere, mama s-a sinucis VIDEO
O familie din orașul Găești, Dâmbovița, trece printr-o tragedie inimaginabilă. Copilul de doar patru anișori a fost găsit mort în piscina din curtea casei. De durere, mama s-a sinucis spânzurându-se în pădure.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.