Mircea Eliade și Andrei Scrima. Întîlnire în metodă

Radu BERCEA
Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
André Scrima şi dezlegarea poveştilor jpeg

Profit de ocazie să împărtășesc cîteva reflecţii fugare pe marginea unor texte ce alcătuiesc prima parte a volumului Experienţa spirituală şi limbajele ei, de Andrei Scrima, apărut în 2008 la Editura Humanitas. Volumul cuprinde două cursuri ţinute la Universitatea Saint-Joseph din Beirut, în 1977-78 şi 1978-79, la care mă voi referi.

Se cuvine remarcată în acest context insistenţa lui André Scrima asupra metodologiei, fapt mai curînd surprinzător la un autor care nu obişnuia să-şi afirme adeziunea la o orientare sau alta a ştiinţelor umane contemporane, aşa cum nici nu era adeptul abundentelor trimiteri bibliografice. De astă dată, el invocă însă „angajamentul de metodologie ştiinţifică serioasă” (p. 45), revendicîndu-se în mod explicit de la „studiul comparat al religiilor”, „istoria religiilor” ori „studiul comparativ al religiilor” (passim). Toate acestea ne vor duce cu gîndul la istoricul religiilor Mircea Eliade, comparatistul prin excelenţă, cu atît mai mult cu cît, în puncte importante ale cursului, sînt citate două dintre lucrările acestuia: Sacrul şi profanul, în legătură cu raportul „deschidere”/„închidere”, sau „afară”/ „înăuntru”, şi Şamanismul, în legătură cu „fundalul oracular” al revelaţiei profetice.

Tot astfel, vorbind despre experienţa spirituală, André Scrima se referă la o serie de simboluri fundamentale (poarta/uşa, vălul, lumina, cartea, inima...) pe care le identifică iniţial în Scriptură, pentru a le regăsi apoi în alte culturi şi religii: islam, iudaism, hinduism, budism şi nu numai. El defineşte simbolul în termeni amintind îndeaproape concepţia lui Eliade: „Funcţia lui esenţială este să unească şi să permită trecerea obiectivă, comunicarea – cea care nu depinde de mine sau de dumneavoastră, ci de structura, de destinul proprii simbolului – între diferite niveluri ale fiinţei, între mai multe grade de realitate, iar la limită între toate treptele fiinţei” (p. 41).

Amănunte de ordin biografic par să confirme presupusa afinitate metodologică între cei doi. În două scrisori din 1962, Mircea Eliade îi propune lui André Scrima să publice în Journal of Religion şi să ţină cursuri la Divinity School. În 1966, Jerald C. Brauer, decanul aceleiaşi Divinity School, unde Eliade era profesor, îl invită pe André Scrima să colaboreze la un volum dedicat lui Paul Tillich, dar şi să predea în anul universitar 1967-68. Astfel stînd lucrurile, înseamnă că Mircea Eliade vedea, cu 10-15 ani înaintea cursului de la Beirut, o bună întâlnire între propriul său demers şi cel al lui André Scrima.

Să recunoaştem totuşi că deosebirile dintre cei doi sînt pe măsura asemănărilor. Comparatismul, punctul forte al lui Eliade, apare la Scrima nu ca o premisă a cercetării, ci ca un ingredient menit să dea mai mult relief, mai multă „savoare” interpretării. Pe de altă parte, creştinismul nu a constituit niciodată o preocupare centrală în comparatismul atotcuprinzător al lui Eliade.

În cursurile de la Beirut îl vom regăsi pe André Scrima aşa cum îl ştim: dezvoltînd un discurs eminamente hermeneutic, ancorat în spiritualitatea creştină ortodoxă, deschis către cea catolică, întemeiat pe textele „fondatoare” – între care Evanghelia şi Apocalipsa Sf. Ioan sînt fără îndoială cele predilecte –, dar neocolind nici o asociere din care ar putea cîştiga un plus de pregnanţă. Am evitat cu bună ştiinţă termenul „teologie”, din raţiuni pe care André Scrima le formulează el însuşi: „Reamintim că nu facem aici un curs de teologie, ci întreprindem o cercetare asupra experienţei spirituale, ceea ce necesită o abordare şi o terminologie proprii, specifice în raport cu teologia” (p. 157).

Dacă este să dăm crezare biografilor săi, Mircea Eliade a adoptat, ca istoric al religiilor, un ton sobru, obiectiv, dezbărat de orice exaltare sau fior mistic, nu în virtutea propensiunilor personale, ci sub presiunea mediului universitar occidental. Avînd un statut profesional cu nimic mai puţin universitar (deşi nu în Occident, ci în Orientul Apropiat), André Scrima nu operează disocierea între studiu savant şi trăire spirituală, ci dimpotrivă. Două citate îmi par grăitoare în această privinţă:

„Al doilea aspect al cursului nostru priveşte metoda de abordare şi de cercetare. E o metodă obiectivă, proprie ştiinţelor umane. Ea permite experienţei vii, trăite, ardente, a credinţei să se îndrepte spre celălalt în termenii unei cunoaşteri obiective, pătrunzătoare, dînd astfel interlocutorului posibilitatea de a cunoaşte, mai bine zis de a recunoaşte pur şi simplu ceea ce este exprimat, propus” (p. 196) – „Nu trebuie să uităm că recurgem la metoda obiectivă şi exigentă a ştiinţelor religioase şi a pluridisciplinarităţii, dar în lumina credinţei vii, trăite ca experienţă.” (p. 200)

Radu Bercea este indolog și istoric de artă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cat 6485361 1280 jpg
De ce fură pisicile obiecte din casă? Explicația te va uimi
Dacă ai găsit vreodată șosetele preferate sau chiar lenjeria intimă lipsind misterios din casă, nu te grăbi să suspectezi un alt membru al familiei — vinovatul ar putea fi chiar pisica ta!
Crin Antonescu. FOTO Inquam Photos / George Călin
Reacția lui Crin Antonescu, întrebat dacă Dragnea ar fi avut dosar, în cazul în care el ar fi fost preşedinte
Crin Antonescu a declarat, în cadrul unei dezbateri organizate de Digi24 la Palatul Cotroceni, că nu a generat și nu va genera niciun dosar politic, subliniind că dosarele penale trebuie să fie instrumentate exclusiv de justiție.
Un ieșean s-a filmat răstignit pe cruce, tras de o mașină
S-a filmat răstignit pe cruce, tras de BMW. După momentul viral a ajuns în șanț: „Vreți să vedeți prostie”
Un ieșean a devenit viral pe rețelele sociale după ce s-a răstignit și s-a lăsat tras de un BMW. La câteva zile după ce a publicat videoclipul, a fost implicat într-un accident rutier grav, automobilul fiind parțial distrus.
9ab2f44a 4b16 4765 a0ed 8e7ec61c7cca (1) jpg
banner augustin viziru png
Candidați prezidențiale Crin Antonescu - Nicusor Dan și Elena Lasconi FOTO Mediafax
Schimb dur de replici la dezbaterea electorală: „Mi-ar fi rușine să candidez” / „Nu e locul pentru telenovele”
Un moment tensionat a avut loc între Elena Lasconi, candidata din partea USR, și Crin Antonescu, candidatul coaliției de guvernare, la dezbaterea electorală organizată de Digi24. Lasconi i-a mărturisit acestuia că i-ar fi fost rușine să candideze dacă era în locul lui.
Banner Mircea Radu
Mircea Radu a avut o relație cu o femeie măritată. Cum s-a simțit din postura de amant? „Continui s-o iubesc!”
Considerat unul dintre cei mai șarmanți bărbați din România, Mircea Radu a vorbit în trecut despre relațiile sale cu femeile. Chiar dacă în prezent are o familie minunată alături de Raluca și cei doi copii ai săi, acesta povestea într-un interviu vechi din anul 2013.
Uzinele „Autobuzul” din Bucureşti, în 1970 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 243/1970)
Nicolae Ceaușescu și distrugerea mijloacelor de transport în comun în perioada 1980 – 1989
În anul 1980, erau 11.601 autobuze în cele 187 de orașe motorizate ale țării, dar se putea constata că fiecare avea un consum ridicat de motorină și nu s-a mai permis achiziționarea de mașini noi.
Peste 130 000 de noi recruţi, înrolați în armata rusă jpeg
Mișcările militare rusești care au pus Europa pe jar: Kremlinul își extinde bazele. Avertismentul experților
În timp ce președintele Trump și mulți alți lideri mondiali sunt preocupați de războiul din Ucraina, unii europeni sunt din ce în ce mai alarmați de ceea ce armata rusă face mult mai discret de-a lungul altor porțiuni ale frontierei sale cu Europa.