Într-o vară, o bibliotecă din Mozambic

Ana GLAVCE
Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Așteptare, fotografii, maman jpeg

În adolescență, m-am angajat pe perioada verii într-o bibliotecă părăsită din nordul Mozambicului, unde trăiam atunci. Trebuia să pun în ordine un morman de cărți (provenite probabil din bibliotecile colonilor care plecaseră). Spun mereu că în perioada aceea m-am simțit ca un copil în mijlocul unei bostănării, lăsat să mănînce cît miez vrea el: acolo i-am întîlnit pe Brecht și pe Zola, dar am avut și relații (uneori nesăbuite) cu autori mozambicani sau chiar cu volume de benzi desenate sau „telenovele” ilustrate (la mare preț în Africa). Unele cărți aveau dedicații sau adnotări pe care le citeam cu indiscreție, încercînd să-mi imaginez poveștile de viață din spatele lor. Între pagini găseam uneori scrisori sau ilustrate care mă aruncau în intimitatea unor oameni despre care nu știam nimic și pe care încercam să-i reconstitui imaginar. Cred că acela a fost momentul în care am stabilit cu cititul relația liberă pe care am păstrat-o pînă în ziua de azi: fără prejudecăți sau obligații, fără teama de a mă implica intens în relația cu o carte dacă așa se întîmplă și, în același timp, fără teama de a fi „infidelă” și de a le părăsi pe cele care „nu mă cheamă”. Viața e prea scurtă, cred eu, pentru a ține în viață relații eșuate. Cred că tot de la acea experiență mi se trage faptul că asociez cititul cu căldura: și azi, la 40 de ani distanță, citesc mult mai mult în timpul verii.

Biblioteca era amenajată într-o construcție izolată, cu un hol de intrare și o încăpere mare. Pentru a ajunge acolo părăseam șoseaua principală și o luam pe un drum șerpuit, din pămînt roșu. În afară de persoana care mi-a dat cheile în prima zi și de cîțiva copii care mai veneau să se joace pe treptele din față, nu am mai întîlnit pe nimeni. Am fost doar eu, mormanele de cărți de pe podea, rafturile pe care le așezam, un scaun, o masă și o fereastră prin care se vedea oceanul. Cumva, cred că experiența seamănă cu aceea de a fi izolat „pe o insulă pustie“ împreună cu ceva sau cineva: în lipsa alternativelor, ești obligat să te concentrezi numai pe relația cu acel ceva sau cineva. Foarte probabil că această conjunctură a jucat un rol deloc neglijabil în felul în care s-a dezvoltat ulterior relația mea cu cărțile și cititul. Nu știu ce s-a întîmplat cu locul acela: e perfect posibil să fi rămas mulți ani neatins, exact așa cum l-am lăsat în ultima zi petrecută acolo.

Majoritatea cărților erau în limba portugheză, dar mai găseam și cărți în franceză. Olfactiv, am amintirea unui amestec de miros de hîrtie umedă cu parfumul fructelor de mango pe care le luam cu mine pentru pauza de masă.

Pe cît de complicate au fost multe dintre relațiile mele, pe atît de simplă și clară cred că a fost (și este) relația mea cu cărțile. Citesc cu toate simțurile: intru în relație nu numai cu textul, ci și cu mirosul, grafica, foșnetul paginilor (diferit, de la carte la carte!), amintirea priveliștii pe care o vedeam în timp ce citeam sau a circumstanțelor de viață din acel moment. Am observat că, după ce le citesc, le așez în raft într-un fel de ordine emoțională, mai degrabă, decît în funcție de autor, înălțime sau culoare. Sînt mai puțin importante intriga sau fragmentele din text, ce îmi amintesc e amestecul de senzații care au însoțit relația cu acea carte. Nu adnotez, nu scriu fișe, nu fac liste, nu am „porție de citit”: adeseori îndoi cu brutalitate colțul unei pagini și mă interesează să mă întorc după o vreme la acea pagină pentru a mă reîntîlni cu starea sau gîndul pentru care am lăsat semnul. Uneori constat că ceva s-a schimbat și nu mai gîndesc la fel, alteori regăsesc neschimbat gîndul acela vechi. Poate că în ochii cititorilor „adevărați” și educați, felul în care citesc eu e mai degrabă dezordonat și lipsit de metodă. Nu simt, spre exemplu, nevoia de a termina cu orice preț o carte începută, nu ezit să le înstrăinez pe cele cu care nu am stabilit o legătură și nu mă simt obligată să citesc anumite texte „pentru că trebuie” sau pentru că sînt „trofee” pe care „orice intelectual adevărat” trebuie musai să și le pună la butonieră dacă dorește să fie recunoscut. Știu oricînd să găsesc în bibliotecă, chiar și cu ochii închiși, prima carte cu care știu să fi fost într-o relație: Alice în Țara Oglinzilor, o ediție ilustrată din 1960. Și am încă vie în memorie suferința prilejuită de rătăcirea Antologiei inocenței a lui Iordan Chimet.

Ana Glavce este manager de resurse umane într-o multinațională.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Adrian Nastase FOTO Inquam Photos/Octav Ganea
Adrian Năstase a pierdut la CEDO procesul cu statul român privind judecarea dosarului Zambaccian
CEDO a respins în unanimitate cererile fostului premier, drept inadmisibile, după ce Adrian Năstase și soția sa au reclamat că le-au fost încălcate drepturile în judecarea dosarului.
Joe Biden FOTO Profimedia
Joe Biden, dezorientat în timpul unui discurs. S-a adresat unei parlamentare decedate VIDEO
Preşedintele american Joe Biden s-a adresat miercuri, în timpul unui discurs, unei parlamentare americane decedate, ceea ce a generat numeroase întrebări din partea presei la conferinţa de presă săptămânală.
Camera Deputaţilor FOTO Alexandru Dobre / Mediafax
Pensiile speciale ale parlamentarilor, plătite iar de stat. Care sunt cele mai mari venituri EXCLUSIV
820 de foști aleși beneficiază din nou de pensii speciale pentru parlamentari, după reintrarea lor în plată. Sunt însă semne de întrebare privind eliminarea lor, Coaliția neștiind cum și când să facă acest lucru.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.