Poezia pe viață & pe moarte

Publicat în Dilema Veche nr. 851 din 30 iulie - 5 august 2020
Poezia pe viață & pe moarte jpeg

Ca toți scriitorii veleitari, m-am gîndit adesea cum ar fi dacă mi-aș întîlni unul dintre marii eroi literari. Am imaginat tot felul de scenarii, am răsucit în minte tot soiul de conversații absolute & strălucitoare – dar știam bine că fantazez, că mă mint, că – în ipoteza unei astfel de întîlniri – aș fi îngrozitor de stîngaci. Fiindcă, de fiecare dată cînd m-am aflat în fața unuia dintre eroii mei încă în viață, timiditatea mea provincială m-a împiedicat să-i pot adresa vreo întrebare.

De regulă, eroii mei sînt oameni care au trăit totul; care au mers pînă la capătul spaimei; care au văzut dincolo. Celan e unul dintre ei. Ce poți să-l întrebi pe un astfel de om?

Îmi aduc aminte, din Caietele lui Cioran, că pînă și pe el îl intimida Celan. Cînd îl vedea prin Paris, scurgîndu-și pe lîngă zidurile orașului-lumină tristețea venită direct de dincolo, din marile întinderi de întuneric, Cioran era paralizat. Doi erau oamenii care-l intimidau: Celan, prin tristețea lui inumană, supraumană – și tocmai prin asta monstruos de umană, atît de definitoriu umană. O tristețe cît pentru toată specia. Purtată în cîrcă de cîțiva aleși ai disperării – pentru ca noi, ceilalți, să putem supraviețui. Al doilea era Beckett. Îl întîlnește o dată întîmplător prin Jardin du Luxembourg, irlandezul citea ziarul – iar Cioran, arhicinicul, cel dezvrăjit de tot umanul, nu are curaj să-l deranjeze. Beckett i se părea singurul om nobil pe care-l întîlnise. De fiecare dată cînd notează ceva în Caiete despre el, apare referința asta la un tip de noblețe naturală.

Tristețea excesivă – și noblețea excesivă: iată cele două calități care-l intimidau pe Cioran. Și care, cu atît mai mult, m-ar intimida pe mine, care cred încă în oameni cu o naivitate provincială de care Cioran ar fi rîs în hohote. Așa că știu sigur că n-aș îndrăzni să-l întreb nimic. Poate doar dacă ar vrea să-i recomand un loc unde să poată să bea cafea în liniște.

Iar el cred că mi-ar răspunde că ar vrea. Și eu, admit, mi-aș răspunde la fel. (Nu fiindcă tristețea excesivă ar fi vindecabilă prin cafea. Nu e. Dar singurătatea excesivă & cafeaua neagră sînt, adesea, singurul ei anestezic.)

Trecînd de la omul Celan la poezia lui: George Steiner îl numea, în După Babel, pe Paul Celan cel mai mare poet european de după al Doilea Război. Pur și simplu. L-am citit relativ recent cvasi-integral în două traduceri, ale lui Michael Hamburger & George State. Înțeleg tot mai bine de ce a refuzat mereu, cu silă & oroare, să fie numit „poet ermetic”, așezat în siajul lui Mallarmé – cantitatea de oroare & dezgust față de real („o, wieviel, o wieviel Welt!”) e atît de abnormă, umanul torturat e atît de prezent în fiecare vers, încît a spune că e ermetic e efectiv o insultă – mai ales dacă înțelegi prin ermetic, așa cum critica a făcut mereu după Mallarmé & Valéry, o abstragere rațională din real & un refuz oripilat al căldurii animale.

Or, la Celan, oricît de dezgustat e de real, posibilitatea căldurii animale e totul, salvarea unei cantități esențiale din uman în limbaj e totul, transmutația (alchimică – are multe aluzii alchimice în poeme, vezi Solve, vezi Coagula, vezi acel misterios Kolben care înseamnă cinci-șase lucruri diferite, de la pat de pușcă la retortă alchimică – iar lui Hamburger i-a luat cîteva decenii pînă să realizeze, la traducerea americană, că sensul intenționat de Celan era exact cel alchimic; State, spre lauda lui, a ales să traducă cu „alambic”, foarte aproape de trimiterea alchimică) –, așadar transmutația umanului în limbaj e totul.

Mă emoționează teribil poemul lui Wolfsbohne, tradus de Hamburger (nu și de State) în apendicele marii lui traduceri, fiindcă Celan a ales să nu-l publice în timpul vieții tocmai fiindcă era inacceptabil de confesiv pentru el, inacceptabil de direct în indicarea sursei traumatice originare a poeziei. Mutter, wessen / Hand hab ich gedrückt, / da ich mit deinen / Worten ging nach / Deutschland? – „Mamă, a cui / mînă am strîns-o / după ce am venit cu cuvintele tale în / Germania?” – gîndul că, în Germania, era foarte posibil să strîngă mîna ucigașului mamei lui era una dintre sursele traumatice originare, sau una dintre iterațiile acestei surse.

Poezia împotriva asasinilor, limbajul împotriva crimei, versul ca anihilator al crimei originare – o poezie construită pe astfel de axiome nu are cum să fie ermetică. E, dimpotrivă, radical concretă, vorbind despre uman fără să-l confeseze, ci încercînd disperat să-l salveze după ce umanul a fost distrus.

E singura poezie posibilă după Auschwitz, răspunzîndu-i astfel aproape direct lui Adorno – și foarte aproape, în fond, de răspunsul pe care Adorno și l-a dat singur, în 1966, în Negative Dialectics – nu doar că se poate scrie poezie după Auschwitz, dar poezia e însuși dreptul fundamental al omului de a țipa sub tortură, spune Adorno.

Nu țipete, doar șoapte criptice sub tortură – asta sînt versurile lui Celan, și nu știi ce te înduioșează & te mișcă mai violent: frumusețea acestor criptograme per se – sau puterea torturatului de a mai crede în frumusețe în vreme ce îi e aplicată tortura. Nu există pledoarie mai pasionată deopotrivă împotriva frumuseții & pentru frumusețe decît poemele astea.

E o enigmă pentru mine de ce am putut recupera în ethos-ul național artiști & intelectuali extraordinari ca Cioran, Brâncuși, Enescu, Eliade, Ionesco – de care ne simțim foarte legați, pe care îi revendicăm mereu ca români-de-expresie-franceză sau engleză; dar față de Celan, de pildă, am impresia că recuperarea asta s-a produs într-o măsură mult mai mică. Nu-mi explic de ce – probabil face parte din ghinionul metafizic perfect, fără fisură, al lui Celan.

Dar, indiferent de cum se raportează psiheea noastră națională la el, Celan e un poet enorm. C-o fi sau nu „cel mai mare poet european” etc., cum spune George Steiner, mi-e absolut egal; important e că, de la el, poți deprinde la modul fizic poezia ca fandare pe viață și pe moarte. Asta a scris, de la un capăt la altul: poezia pe viață și pe moarte. Puțini au reușit asta, chiar și dintre poeții cei mai mari.

Radu Vancu este scriitor, traducător și conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Cea mai recentă carte publicată: Psalmi, Casa de editură Max Blecher, 2019.

Foto: Paul Celan și Petre Solomon (wikimedia commons)

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Scoala distrusa in regiunea Herson FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Kievul anunță eliberarea a 400 de kilometri pătrați din regiunea Herson. Tensiuni în Rusia din cauza mobilizării
Este a 224-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Forțele armate ucrainene au reușit să recucerească mai multe localități din regiunea Herson.
robinet cu cap termostatic jpg
Dispozitivul pentru economisirea consumului de gaz recomandat de șeful Termoficării Brașov
Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2023, însă acestea ajută doar la citirea consumului. Dispozitivul care ajută la economisirea energiei este robinetul cu cap termostatic
Colegiul Tehnic Mediensis din Mediaș Sibiu Foto Adevărul jpg
Incident la un colegiu din Mediaș, între directoare și o elevă „N-am agresat-o, n-am fost agresată” VIDEO
Un episod de violență școlară s-a consumat în urmă cu o săptămână la Colegiul Tehnic „Mediensis” din Mediaș - Sibiu. O filmare a surprins o altercație petrecută la o clasă de a IX-a.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.