Părintele André Scrima și atmosfera Mănăstirii Antim

Marius VASILEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Părintele André Scrima și atmosfera Mănăstirii Antim jpeg

Pe măsură ce îi descoperim treptat urmele în arhive, în memorii și mărturii, în literatura protagoniștilor ori în cea a cercetătorilor, constatăm că duhul Rugului Aprins devine evanescent. Persoanele dispuse lăuntric pentru a ne face cadoul mărturiilor directe au cam plecat la ceruri, numai prezența unora dintre protagoniști rămîne vie în inimile celor care am mai avut șansa de a-i cunoaște, în cîteva dintre paginile pe care aceștia le-au scris...

Dacă l-am fi întrebat astăzi pe monahul, nu teologul – așa cum sublinia uneori – Andrei Scrima cum a ajuns la Antim, ne-ar fi trimis, poate, la volumul său Timpul Rugului Aprins. Cu adevărat, acest mirabil studiu, devorator pentru cei atrași inexorabil de căutarea isihastă, nu numai că aduce o mărturie diafană dinlăuntrul fenomenului Rugului Aprins, dar ne și oferă o exuberantă hermeneutică, zgîrcit prizată încă în mediile teologice. Este, de departe, cea mai importantă lucrare despre fenomenul Rugului Aprins, coagulat la Mănăstirea Antim în anii 1944-1948 și continuat, atomizat, sub variate expresii, pînă în anul 1958, fără a fi încetat cu totul de atunci încoace...

Povestea și mărturia proprie spun că Andrei Scrima a ajuns la Mănăstirea Antim în anul 1946, călăuzit de Marcel Avramescu, viitorul Părinte Mihail. Ucenicia lui A. Scrima pe lîngă Anton Dumitriu, profesorul său de logică și metafizică, generase multiple roade: era deja asistentul acestuia la Facultatea de Filosofie (Universitatea din București), îi devenise, pentru o scurtă perioadă, chiar șef de cabinet la Creditul Minier și, mai ales, cunoscuse o seamă de personalități, bună parte, membri ai Rugului Aprins. Totodată luase cunoștință de preocupările intelectuale și spirituale ale magistrului său: într-ale logicii și filosofiei, într-ale disciplinelor arcane – de care Anton Dumitriu a rămas pasionat întreaga viață, fără să fi atins vreodată subtilitățile la care urma să ajungă ucenicul său –, într-ale religiei. Dar probabil că și această poveste este infidelă, ne scapă printre degete, precum toate proiecțiile terestre ale vieții lui Andrei Scrima...

Mai degrabă aș spune că prin căutarile sale intelectuale și spirituale prezența lui Andrei Scrima era deja acolo, la Mănăstirea Antim. După cum și confrații săi creaseră deja o tensiune spirituală, o așteptare, încă din anii ’30, astfel încît acest pat germinativ a avut darul și menirea să atragă în mod natural descinderea maestrului, a Părintelui Ioan cel Străin. În plus, confrații cei mai intimi lui Andrei Scrima, precum Părintele Daniil Sandu Tudor și Părintele Benedict Ghiuș ori poetul Vasile Voiculescu și profesorul Alexandru Mironescu, nu erau nicidecum niște neavizați în căutarea de ordin spiritual autentică, nu doar închipuită – căci de jocuri de oglinzi erau pline și interbelicul românesc, și cel occidental.

Andrei Scrima devine curînd frate în Mănăstirea Antim, mai tîrziu la Mănăstirea Neamț, prospețimea „timpului inaugural” generată de întîlnirea cu Părintele Ioan cel Străin, care a simțit că acest tînăr „are nevoie de mine”, l-a adus pe Calea Împărătească. Traseul său ulterior, pînă în iulie 1956, cînd este tuns în monahism, iar în noiembrie 1956, părăsește România, este relativ cunoscut. Găsesc necesar să medităm însă la o panoramare mai amplă în care a fost amplasat acest destin excepțional. În lipsa spațiului, voi „schița” doar atmosfera Antimului.

Andrei Scrima avea să urmeze cursurile a trei-patru facultăți, căci aceasta era o obișnuință în epocă, după cum bună parte dintre monahii Antimului acelor ani frecventau cel puțin două facultăți, indiferent dacă le încheiau sau nu cu teza de licență. Atmosfera intelectuală încă se păstrase efervescentă în anii de început ai instalării comunismului: colegi aproape anonimi astăzi în România, care mărturisesc prezența lor cel puțin în chilia de la Antim a fratelui Andrei, dacă nu și la întîlnirile Rugului Aprins, au ajuns cunoscute personalități în domeniile lor de cercetare (un singur exemplu: matematicianul Valentin Poenaru, profesor la Université de Paris-Sud).

Firești, așadar, concluziile domnului Andrei Pleșu referitoare la volumul Timpul Rugului Aprins (notate în prefață), cu precizarea că acestea se regăsesc, nu neapărat în aceeași seducătoare concentrație, și în creația altor membri ai Rugului Aprins, pe care-i voi aminti, în paranteze:  noutatea limbajului (Daniil Sandu Tudor, Paul Sterian), recuplarea discursului teologic la metabolismul culturii (Tit Simedrea, Antonie Plămădeală, Alexandru Mironescu, Daniil Sandu Tudor, Ștefan Todirașcu, Benedict Ghiuş, Paul Sterian, Vasile Voiculescu, Alexandru Elian, Dumitru Stăniloae, Ion Marin Sadoveanu, Paul Constantinescu, Mircea Vulcănescu, Anton Dumitriu, Olga Greceanu, Petroniu Tănase, Gheorghe Dabija, Constantin Joja, Mihail Avramescu, Alexandru Duţu, Virgil Cîndea, Virgil Stancovici), deschiderea interreligioasă (Benedict Ghiuș, Daniil Sandu Tudor, Mihail Avramescu, Anton Dumitriu, Ștefan Todirașcu, Paul Sterian, Alexandru Mironescu, Virgil Cîndea).

Prezența Rugului Aprins, precum și cea a personalității și operei lui Andrei Scrima sînt purtătoare de viitor: ucenicii de astăzi și cei de mîine au șansa preschimbării evanescenței în diafan.

Marius Vasileanu este profesor de istoria religiilor.

Explicație foto: Pr. André Scrima (stînga) și Pr. Benedict Ghiuș (dreapta), nedatată

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.