⬆
Societate
Pagina 29

Cu ochii-n 3,14
Există o creatură microscopică ce a supraviețuit tuturor extincțiilor în masă de pe planeta noastră. Se numește ursul-de-apă și e un fel de miriapod transparent. Ceea ce ne dorim cu toții. (M. C.)

Cereţi, căutaţi...
„Conceptul de Dumnezeu atotputernic” a încasat mereu, de-a lungul tuturor timpurilor, lovituri.

Însemnări pe ultima sută (de metri)
Nu știu dacă mai am ce și de cine să apăr, nu sînt convinsă că știu cum trebuie să mă apăr pe mine personal.

Cu ochii-n 3,14
Banca Vaticanului este singura bancă din lume cu meniu în limba latină. Nu, nu e nici o consolare dacă rămîi fără bani în cont. (M. M.)

Necrolog sau nou început?
Dilema veche e o parte afectiv-inconturnabilă din aventura generației post-comuniste.

Cîteva gînduri pentru mîine, poimîine
S-ar putea ca lumea de după pandemie să fie sastisită de emoticoane, de postări revărsate pe forumuri sau rețele de socializare, de munca de acasă.

Calul lui Esop
După data de 15 mai, cînd este preconizată ieșirea din starea de urgență, vom trăi într-o metaforă redundantă a unui bal mascat.

Adevărul prieteniei: o mărturie
Fără credință, prietenia nu este posibilă. Nici în cele umane, nici in divinis.

Cei șapte ani de acasă și igiena personală
Regulile de igienă ale mamei mele, devenite apoi ale mele, sînt, de fapt, sfinte.

Frumoasa fără trup: Mass-media din România la vremea pandemiei
În pofida rolului crucial pe care îl joacă în informarea publicului, în menținerea echilibrului în societate, în salvarea de vieți, presa nu pare a fi pe radarul autorităților române.

Cînd mergem la psihiatru și cînd mergem la psihoterapeut?
Dacă vă aflați în suferință și nu știți încotro să o luați, către psiholog sau către psihiatru, răspunsul meu este: oriunde.

Cu ochii-n 3,14
Un deținut american care a petrecut 44 de ani în închisoare a murit din cauza coronavirusului cu cîteva săptămîni înainte de a fi pus în libertate. Bărbatul refuzase să fie eliberat condiționat la începutul anului. După izbucnirea pandemiei de coronavirus, autoritățile i-au propus din nou să îl elibereze condiționat, din cauza riscului de îmbolnăvire. De această dată, deținutul a acceptat să fie pus în libertate. Doar că, pînă i-a fost aprobată cererea, a murit. Dacă nici ăsta nu e se numește de

Cum imiți competența?
Criza prin care trecem aruncă parcă o lumină mai clară asupra incompetenței din jurul nostru. Oameni, în posturi-cheie, care mimează calități pe care nu le au. Oameni cărora nu le pasă de alți oameni, dar se erijează, fără jenă, în protectori.

Trei roluri
Cum arată omul în spaţiul credinţei, al tradiţiilor spirituale? Ce „roluri” primeşte el?

Mereu de la zero
Putem spune că Războiul Rece a distrus, la noi, tensiunea dintre gîndirea majoră și definirea identității.

Familia și iubirea mai frustă
De Paști, de fiecare dată, mă apucă nostalgiile. Nostalgiile după familia mea. Cea din copilărie, pe vremea cînd eu eram copilul.

Un compromis rapid
În viața de zi cu zi, concesiile par de obicei fapte nevinovate, banalități.

Cu ochii-n 3,14
„Cînd lumea întreagă e îngrijorată, nu putem zîmbi. Așa e, trebuie să rîdem.” (Vintilă Mihăilescu)

Și ce vom accepta, la final?
Negare, furie, negociere, depresie și acceptare – traversează oare, astăzi, omenirea cele cinci trepte ale suferinței din cunoscutul model Kübler-Ross?

A doua pescuire, ultima poveste
Poveștile ultime se deschid spre altceva exact atunci cînd par că s-au închis definitiv.

Cuvintele lui Iisus pe Cruce
Între profeții, Întrupare și actele Întrupării există o continuitate și o subtilă corespondență, astfel încît Iisus este împlinirea vizibilă a celor anunțate și totodată exegeza lor.

Viața socială în vremea știm noi cui
Acum e momentul să-i apreciezi pe cei de lîngă tine, pe cei pe care îi ai, să vezi cît sînt de importanți.

Cu ochii-n 3,14
Am putea încerca un salt mental în viitor, către vremuri mai potolite, cînd ne vom povesti unii altora Amintiri din covidărie, la un pahar de „Lacrima lui Covidiu“. (D. S.)

Masca omenirii
De-a lungul timpului, măștile au jucat tot atîtea roluri cîte credințe, tradiții, culturi au existat.

#stămacasă (2)
Am rămas dator cu partea a doua a interviului pe care l-am luat elevilor și cu o concluzie pe care cred că o pot trage.

Corp, comunitate, religie
În orice religie, comunitatea e răspuns la chemarea Unului, e re-uniune a mulţimii umane sub/în lumina Principiului divin.

Ce au în comun cazurile Colectiv, Caracal și Coronavirus?
Ne simțim iarăși foarte vulnerabili, ca și la Colectiv sau Caracal. Pentru că iarăși ies la iveală neglijența și minciuna.

Hiperrealitate și mici euforii
Informarea vine la pachet, în vremurile astea, cu patetisme și binemeritate revolte.

Cu ochii-n 3,14
O firmă de bijuterii din Rusia a creat un pandantiv în forma virusului Corona. Deși o idee controversată, a fost apărată de directorul companiei, Pavel Vorobev, care a declarat, pentru Reuters, că „Nu contează cît e de trist, a devenit un trend. Are un efect viral”. Brusc, să fii o victimă a modei a căpătat un cu totul alt sens. (S. G.)

Biohazard & providență
Micul roman Jucătorul – compus de Dostoievski la Baden-Baden ne oferă o autobiografie ficțională, punctată cu teorii psihosociale despre ruși, francezi, polonezi sau englezi, dar și cu rudimentele unei filozofii a probabilităților.

Fascinații profesorale
În ideea oferirii unui suport de pregătire pentru elevi, ministerul, prin CNEE (Centrul Național pentru Examinare și Evaluare), a decis să publice un set de subiecte de antrenament, teste construite pe modelul celor de la examenele naționale. Consider inițiativa nimerită, oportună, ba chiar excelentă și dintr-un alt punct de vedere decît cel al menținerii elevilor în contact cu școala și al pregătirii lor pentru examene.

Hikikomori – cultura singurătății
Tema fenomenului hikikomori, pe care o regăsim și în cele mai multe dintre romanele lui Haruki Murakami, este o realitate socială, guvernul nipon estimînd, în urmă cu trei ani, că în Japonia ar exista peste un milion de oameni care s-au distanțat social, retrăgîndu-se în solitudinea casei lor.

Arta și credința
În lucrarea artistului, în lucrarea oricărui om care se smulge din somnambulismul cotidian, există căutare, aprofundare, întrebări. Sau, mai simplu și într-un cuvînt care rezumă tot, există trezire.

Paradoxul fricii în viața spirituală
În toate modulațiile ei, de la vagă neliniște la angoasă, frica spune lucruri esențiale despre noi, despre felul în care sîntem alcătuiți și, mai cu seamă, despre propria așezare în viață.

Privind în urmă cu recunoștință
Îi datorez, așadar, editurii primele frînturi din chipul adevărat al țării în care m-am născut. Un dar amar, îmbogățit însă în timp cu frînturi de biografii excepționale, povești incredibile despre curaj și rezistență, jurnale tămăduitoare.

Ideologii de supraviețuire și soluția personală
Mulți dintre noi, după mintea și posibilitățile fiecăruia, dezvoltăm ideologii de supraviețuire. Vorbind cu unii și cu alții, am întîlnit ideologii de toate felurile.

Cu ochii-n 3,14
În Polonia, peste o jumătate de milion de litri de vodcă de contrabandă ar putea fi utilizați ca dezinfectant în lupta împotriva coronavirusului. Păcat că țuica noastră e prea slabă ca să te poți spăla pe mîini cu ea. (A. M. S.)

Un prilej de discernămînt
Biserica admisese că cinstirea icoanelor se poate dispensa, în perioada epidemiei, de sărutarea lor.

False amintiri, melancolii efective
Truismul suprem nu poate fi detronat: sîntem mai ales suma întîlnirilor noastre, fie acestea împrejurări speciale (adică izolate ca atare, printr-o memorie mereu subiectivă), cărți majore (pentru că ne-au influențat durabil) și mai ales oameni.

Senzații contradictorii
Tot ce ni se-ntîmplă acum e atît de nou, încît aproape nici unele dintre grilele pe care le-am aplicat o viață întreagă nu mai pot fi aplicate.

Cu ochii-n 3,14
Vox populi într-o prăvălie: „Anormalu’ era normal la noi… Păi, să se-ntoarcă normalu’ înapoi!“ (D. S.)

Profesorul Vintilă Mihăilescu a încetat din viață
Profesorul Vintilă Mihăilescu a încetat din viață.

Pentru ziua de mîine
Pandemia COVID-19 ne propune ca măsură profilactică fundamentală deja faimoasa „distanțare socială“: să stai cît mai departe de aproapele tău! Omul (infectat) e dușmanul omului sănătos.

Credința și miracolele
O înrădăcinată obișnuință intelectuală situează miracolele în zona puțin frecventabilă a iraționalului.

Virus și recluziune
Spectacolul lumii în direct, fie că era vorba doar de cei doi chelneri care treceau grăbiți cu tava, fie de domnul la costum care freca telefonul la masa de alături, putea fi seducător.

Cu ochii-n 3,14
Văzîndu-și pe stradă vecinul, venit pe 2 martie din Italia și aflat în izolare la domiciliu, un vîlcean a sărit să-l bată – amîndoi alegîndu-se cu dosare penale. Unul pentru „zădărnicirea combaterii bolilor“, celălalt pentru „loviri și alte violențe“. Ca să zic așa, „doi dintr-o lovitură“. (S. G.)

Kind reminder?
La un moment dat, devenise un titlu de glorie să spui că ai primit n e-mailuri pe zi, sau că nu mai poți lucra pentru că ai căsuța de mesaje plină, uite, ai fost în concediu și între timp s-au adunat cîteva sute de scrisori electronice.

Probleme ale (in)culturii religioase
Cîştigă teren conştiinţa că o cultură religioasă e necesară în modernitatea tîrzie, iar dezbaterile asupra problemelor ei se înmulţesc.

Scripturile puterii
De la Ludovic al XIV-lea pînă la Macron, conducătorii Franței au cochetat cu scrisul, ca și cum acesta ar fi „sufletul“ suveranității.

Coronavirus, umanitate, responsabilitate
Că nu e o glumă, nici un scenariu distopic, ci va fi, cel puțin pentru un timp, un mod de viață: unul în care va trebui să îmbinăm autoprotecția cu altruismul.