Cuvintele lui Iisus pe Cruce

18 aprilie 2020
Cuvintele lui Iisus pe Cruce jpeg

O imagine a lui Hristos răstignit dintr-un manuscris din secolul al XI-lea al scrierii lui Rabanus Maurus De laudibus sanctae crucis, aflat astăzi la Biblioteca Vaticană, poate să ne ofere o intuiție esențială pentru înțelegerea relației dintre Cuvîntul revelat în Scripturi și Cuvîntul „care s-a sălășluit în trup”. Dacă privim cu atenție pagina ilustrată, vom putea citi pe verticală textul poetic al autorului, în timp ce figura lui Hristos răstignit pe o cruce nevăzută este conturată de texte care îi dezvăluie identitatea. Imaginea și textul se juxtapun și se întrepătrund într-o reprezentare complexă a Cuvîntului care face prezente realiter, în deplinătatea lor, cuvintele pe care El însuși le-a inspirat. Între profeții, Întrupare și actele Întrupării există o continuitate și o subtilă corespondență, astfel încît Iisus este împlinirea vizibilă a celor anunțate și totodată exegeza lor. Să ne amintim cum, în diverse momente, învățătura Sa era tocmai o hermeneutică a Scripturii, pe care a continuat-o și după Înviere pentru ucenicii ce se îndreptau spre Emaus. Cu atît mai mult în actul suprem al jertfei pe cruce ceea ce face și ceea ce spune Iisus reprezintă o revelație a misiunii sale.

Mai cu seamă în tradiția occidentală s-a acordat o atenție specială meditației celor șapte cuvinte rostite de pe cruce. O sistematizare a mărturiilor evanghelice concordante, cît și a celor unice, a început în Evul Mediu pentru a da mai apoi naștere unei bogate literaturi care a însoțit devoțiunea centrată asupra Răstignirii, aspectele sale doloriste, și a condus la crearea unei muzici tematice culminînd cu lucrarea lui Haydn: Musica instrumentale sopra le sette ultime parole del nostro Redentore in croce, o sieno sette sonate con un’introduzione ed al fine un teremoto (1787). Dar nu atît asupra istoriei acestei exegeze teologice și culturale mă voi opri aici, cît asupra cîtorva sensuri pe care le poate desprinde o citire atentă a Evangheliilor.

p11 wc de laudibus sanctae crucis 1 jpg jpeg

Primul dintre cele șapte cuvinte apare la Luca 23, 34: „Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac”. În fața dezlănțuirii urii, batjocurii și cruzimii, Hristos împlinește, din condiția celui nevinovat, ceea ce le spunea ucenicilor săi pentru a-i face „fii ai Părintelui ceresc” (Matei 5, 44-45): iubirea față de vrăjmași și iertarea. Primul cuvînt este, așadar, o intercesiune pentru cei care se pun ignar în slujba răului. Nici o altă reprezentare a imensei disproporții între batjocura umană și identitatea divină, regală, a celui care o suportă pînă la capăt, ascuns în smerenia sa, nu este mai elocventă ca fresca lui Fra’Angelico de la San Marco din Florența: Hristos legat la ochi și îmbrăcat în veșminte imaculate este așezat pe tronul dumnezeirii Sale; în jurul său sînt zugrăvite simbolic gesturile violenței și ale deriziunii. Din iconografia ortodoxă aș alege o frescă din naosul de la Arbore cu Hristos legat la mîini, dar îmbrăcat în haină împărătească.

Lîngă cruce rămîn în fidelitatea lor neabătută femeile în frunte cu Fecioara Maria, avîndu-l ca însoțitor pe „discipolul iubit” (Ioan 19, 26-27). Iisus îi vorbește Mariei cu o solemnitate care „dez-apropriază relația”, după cum nota părintele Scrima, trimițînd la Geneză 3,15, dar și la episodul primei minuni din Cana: „Femeie, iată fiul tău!”, iar discipolului îi spune: „Iată mama ta!”. Ceea ce are înfățișarea unei griji filiale față de mama rămasă singură este, în profunzime, revelarea maternității spirituale a Mariei în relație cu cei pe care credința în Înviere îi va face fiii săi. Aceștia sînt reprezentați simbolic de singurul ucenic care nu a fugit și care, primind-o pe mama lui Hristos ca pe propria mamă, își asumă, de fapt, grija față de comunitatea spirituală a Bisericii. De aceea, icoana Bisericii care se află întotdeauna în vîrful iconostasului redă acest episod al Răstignirii.   

De-o parte și de alta a crucii se află doi tîlhari: unul participă la deriziunea generalizată, pe cînd cel din dreapta i se adresează direct lui Iisus, trimițînd la invocarea milostivirii divine din Psalmul 105, 4: „Adu-ți aminte de noi, Doamne, întru bunăvoința Ta (...)”. Este singurul care îi spune lui Iisus pe nume dintre toți cei pe care i-au reținut evangheliștii, iar rugăciunea lui a rămas esențială în Biserică. Hristos i se descoperă în paradoxul dramatic al condiției sale despre care profețise Isaia și îi promite: „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23, 43). Convertirea în ultima clipă este posibilă. Dar esențial e faptul că tîlharul a văzut cu ochii pocăinței în suferința celui nevinovat, sub chipul desfigurat de durere, pe Cel care putea făgădui paradisul. În poemul Luca XXIII, Borges redă astfel întîlnirea: „De la mulțimea ce-l batjocorea / a auzit că lîngă el murea / Un Dumnezeu și-orbește i-a grăit: / De mine, cînd împărăția ta / Veni-va, să nu uiți, și necuprins / Glas ce-ntr-o zi pe toți i-o judeca / De pe cumplita Cruce s-a desprins, / Făgăduindu-i Raiul. Le-a venit / Apoi sfîrșitul. Însă omenirea / Nu lasă să se piardă amintirea / Acelei seri în care au murit” (trad. de Andrei Ionescu).

p11 wc de laudibus sanctae crucis 16 jpg jpeg

Al patrulea moment a fost interpretat adesea exclusiv ca strigăt al abandonării, al solitudinii în suferință, al absenței lui Dumnezeu: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27, 46; Marcu 15, 34). Iisus rostește, de fapt, Psalmul 21, 1, rugăciune care începe cu o răscolitoare plîngere a celui care se simte părăsit de Dumnezeu, dar se încheie cu credința în mîntuire și cu profeția convertirii popoarelor la Dumnezeul lui Israel. Pe cruce, Cuvîntul făcut om împlinește ceea ce poporul său primise cu multă vreme înainte. Din întreg sensul psalmului doar chipul suferinței este vizibil prin cuvintele rostite, adică exact ceea ce aveau sub ochi cei care îl priveau atunci.

Setea de care amintește doar Ioan (19, 28) este de asemenea realizarea unei profeții din psalmi (68, 25): „Și mi-au dat spre mîncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet”. Dar paradoxul condiției divino-umane a Răstignitului era că setea cumplită a omului de pe cruce aparținea Celui care dăruiește apa vie. Expresie dramatică a umanității lui Hristos, setea de pe cruce rămîne ca o chemare a celor cărora le va fi sete de Dumnezeu. Lui Dumnezeu îi este sete – avea să scrie Sfîntul Grigorie din Nazianz – pentru ca oamenilor să le fie sete de El.

Și cînd toate cele profețite despre suferința dreptului s-au împlinit, Iisus însuși se dezvăluie prin al șaselea cuvînt ca pecete a Scripturii și împlinitor al voii Tatălui: „Săvîrșitu-s-a” (Ioan 19, 30) –confirmare a sensului jertfei spre care au condus toate actele de pînă atunci și nicidecum constatare resemnată a sfîrșitului.

p11 wc de laudibus sanctae crucis 19 jpg jpeg

Ultima rostire, pe care ne-o redă Luca (23, 46), e adresată, ca și prima, Tatălui: „Părinte, în mîinile Tale încredințez duhul Meu!”. Și aici Iisus reia cuvintele unui psalm (30, 5), dar schimbarea formulei de adresare exprimă tocmai identitatea sa filială. În loc de „Domnul” spune „Abba”, Părinte, așa cum îi învățase pe ucenici să se roage. Psalmul 30 (31) este dedicat fidelității lui Dumnezeu sau, mai exact, relației între fidelitatea lui Dumnezeu și fidelitatea oamenilor: cei care se încred în Dumnezeu vor fi izbăviți. Însă cel de-al șaptelea cuvînt exprimă mai mult: Fiul încredințează, printr-un act al voinței, ceea ce a primit în dar Tatălui, așa cum le spusese ucenicilor: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. / Nimeni nu-l ia de la mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși ca să-l iau” (Ioan 10, 17-18). Iisus își încredințează Duhul care îi va fi redat prin Înviere și astfel întregului trup mistic al Celui înviat. „În această încredințare a Duhului, în această transmitere a Duhului – nota părintele Scrima – Ioan vede deja începutul tradiției lui Iisus.”

(Pentru aprofundare: Gianfranco Ravasi, Le sette parole di Gesù in croce, Queriniana, Brescia, 2019; André Scrima, Comentariu la Evanghelia după Ioan, trad. de Anca Manolescu, Humanitas, 2003)

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.