Cei șapte ani de acasă și igiena personală

Zizi și neantul jpeg

Mi-am dat seama, cu ocazia acestui scîrbos virus, că, pînă la urmă, ca să mă feresc de el și să scap (sper) cu viață, nu trebuie decît să aplic regulile pe care le-am învățat în copilărie. Pe care mama mea, o persoană hipercurată și hipercorectă, mi le-a inoculat, practic, dintotdeauna.

Pentru că părinții mei nu mă terorizau și nici nu mă brutalizau în vreun fel, ci doar mă iubeau și mă înțelegeau, niciodată n-am simțit, culmea, nevoia să-i contrariez. De aceea am fost plodul atipic care, chiar atunci cînd era cu gașca (căci aveam și așa ceva, adică un grup de vreo cinci copii cu care alergam de colo-colo și jucam „fațea” pe strada bunicului meu), păstra regulile învățate acasă. Din loialitate, pînă la urmă, față de niște oameni care nu-mi făcuseră nici un rău, ci dimpotrivă. Sigur, credeam și-n regulile în sine: în sensul că, dacă-mi spuneau ai mei că așa e, nici prin cap nu-mi trecea să pun la îndoială – dacă ei erau OK, și regulile lor trebuie să fi fost.

De pildă, toți copiii culegeau fructe din pom și le hăpăiau – evident, nespălate – ca atare. Eu, una, nu. Nu mîncam nici să mă tai corcodușe nespălate din pomul situat fix în capul străzii. Alergam  cu ei, mă ascundeam, îi introduceam chiar în „intimitățile” bunicului meu, adică în pivniță și în magazie, ba chiar și pe furiș în baia bunicii mele, ori chiar în camera ei, ca să ne ascundem după o perdea. Dar fructe nespălate nu mîncam.

Din fericire, nu m-au dat afară din gașcă pentru asta. Nici nu m-au retrogradat în categoria celor care doar se puneau la „fațea“, pentru că mereu nu-i găseau pe toți și-i scuipa cineva. Cînd am ajuns prin clasa a opta, și apoi la liceu, unii și alții au început să fumeze. WC-urile erau pline de fumători, la fel și curțile interioare. Nu m-a tentat deloc chestia asta, nici nu mi-a dat prin cap că s-ar putea: poate și pentru că aveam doi fumători învederați în familie, care au sfîrșit-o prost și din cauza fumatului.

O singură dată am încălcat principiile învățate acasă, și atunci am făcut hepatită. A fost momentul meu de deschidere la ideea de comunitate și, pînă la urmă, de revoltă: prin clasa a șaptea, nu mai voiam să fiu o entitate de sine stătătoare, ci un element dintr-o mulțime, o ființă integrată în comunitate. Ca atare, deși pînă atunci mă spălam riguros pe mîini, cu săpunul meu adus de acasă, și-mi mîncam în tăcere sandvișul propriu și personal, atunci m-am hotărît să fac lucrurile altfel: să nu mă mai spăl pe mîini și să împart sandvișul cu toată lumea. Ba mai mult, să mănînc și eu de la alții.

O perioadă am fost foarte fericită, am simțit că plutesc pe un norișor empatic și comunitar. După care am făcut hepatită de tip A, din cea zisă a mîinilor murdare, și a trebuit să stau vreo lună acasă, să țin regim și să nu fac sport à la longue. A fost, desigur, inițierea mea, dureroasă și cam de durată, în comunitate. Băiatul meu, la rîndul lui, cînd s-a hotărît să încalce regulile care brusc păreau drastice de acasă și să bea din aceleași sticle de apă din care băuseră și alți colegi, a făcut mononucleoză.

Ce-am învățat, ar sări imediat moralistul, din aceste experiențe? Pînă una-alta, că regulile de igienă ale mamei mele, devenite apoi ale mele, sînt, de fapt, sfinte. Diverse persoane din jurul meu, în diverse etape, au tins să le considere exagerate: dar erau, în realitate, de bun-simț. De pildă, să te speli pe mîini cînd intri în casă, după toaletă, după gunoi și, în general, după ce ai pus mîna cam pe orice, și mai ales înainte să mănînci.

Să nu-ți bagi degetele în gură, nas, ochi și chiar urechi, căci nu-i nici igienic și nicidecum frumos. Să-ți lași pantofii de-afară la ușă și să-ți pui în casă niște papuci. Să nu te trîntești cu hainele de stradă în pat, ci să ți le scoți și să le așezi frumos, ca un copil ori chiar adult ordonat ce ești, pe umeraș. Să te speli și pe față cînd vii de-afară, chiar cu săpun. Să te speli pe dinți după fiecare masă, cu propria și personala ta periuță.

Să pui, pentru Dumnezeu, mîna (acum cotul sau șervețelul) la gură cînd strănuți, tușești sau chiar caști. Să nu scuipi cînd vorbești și nici să te îndeși bezmetic în interlocutorul tău, ca să-i iei aerul și spațiul vital. Să nu-ți vîri furculița în castronul comun, ci să iei mîncarea de acolo cu o lingură. Și nici să nu te apuci să bei după alții, din paharele lor, oricît de dragi ori apropiați ți-ar fi. Să nu bagi fructe și legume nespălate în frigider, să nu lași să se adune rufe murdare cu tona, să le speli la timp și la temperaturi mai ridicate. Să-ți tai unghiile rezonabil de scurte și, mai ales, să ți le cureți.

O listă cît se poate de benignă și anodină, cu gesturi aparținînd celor șapte ani de-acasă în privința igienei. Nimic nou, veți zice, dar cu toții, cel puțin pînă la virusul ăsta, ne mai permiteam derogări de la ele. Dacă însă ni le reamintim acum și le aplicăm cu strictețe, avem toate șansele (desigur, respectînd și partea cu măștile și distanța socială) să ieșim sănătoși și, sperăm, voioși din povestea asta.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.