Masca omenirii

13 aprilie 2020
Masca omenirii jpeg

Acum cîțiva ani, în Israel, a fost descoperită una dintre cele mai vechi măști din lume. Nouă mii de ani. O mască de piatră, reprezentînd, rudimentar, un chip de om. Doi ochi, un nas și o gură. O mască despre care arheologii presupun că ar fi ori o mască rituală, folosită pentru a onora spiritul celor morți, ori pentru a marca succesiunea într-o familie.

De-a lungul timpului, măștile au jucat tot atîtea roluri cîte credințe, tradiții, culturi au existat. Fie din piatră, metal, piele, pene, carton, dantelă – purtate cu bucurie sau tristețe, întruchipînd tot felul de metafore – de la cele religioase la fanteziile de budoar –, măștile au alcătuit dintotdeauna mozaicul plin de culori și povești al imaginației omenirii. Zilele astea, însă, omenirea și-a pus o singură mască. Cu o singură poveste. Cu un singur scop. 

Vorbim, bineînțeles, despre masca medicală. Masca pe care o folosim cel mai des azi, cea făcută din polipropilenă sau material nețesut, a înlocuit, în anii ’60, masca din material textil (în special din bumbac), folosită în spitale de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, care a înlocuit, la rîndul ei, masca din tifon.

Luînd-o în sus, pe arborele genealogic al măștii medicale de azi, într-un colț tenebros stă terifianta străbunică a măștilor medicale, Masca cu Cioc – folosită în vremea epidemiei de ciumă.

Costumul de protecție, purtat de medicii de atunci, a fost inventat de medicul Charles de Lorme, în 1630. Un pardesiu lung, croit din materialele uniformelor pentru soldați, accesorizat cu mănuși și cizme groase și, bineînțeles, încununat cu acea mască înfricoșătoare – rămasă, de altfel, simbol al perioadei.

Acel cioc prelung al măștii avea o utilitate aparte. De vreme ce se credea în „teoria miasmelor”, presupunîndu-se că răspîndirea bolii era cauzată de mirosurile pestilențiale emanate de gunoaie sau de cadavrele aflate în descompunere, ciocul măștii era umplut cu ierburi aromatice sau cu bureți îmbibați în oțet, pentru a proteja, chipurile, medicul de boală. O precauțiune care s-a dovedit inutilă, de vreme ce foarte mulți doctori au murit, deși nasul le era protejat de mirosurile neplăcute. 

Revenind însă spre zilele noastre, sărind din 1600 spre mijlocul anilor 1800, avem prima mască medicală care seamănă cu aceea pe care o folosim azi. Pe atunci era însă formată dintr-un strat de tifon așezat doar peste gură – potrivit studiului semnat de cercetătorul John L. Spooner, „History of Surgical Face Masks: The myths, the masks, and the men and women behind them”, această mască a fost îmbunătățită, astfel încît, în 1898, masca era mai lată și avea două straturi de tifon, acoperind nu doar gura, ci și nasul. În 1910, aceste măști vor fi folosite în China pentru a preveni epidemia de pneumonie. Potrivit aceluiași studiu, în 1918, anul epidemiei de gripă spaniolă, mai apare o optimizare a folosirii măștilor din tifon: pentru a fi eficiente, acestea trebuiau să fie ori de unică folosință, ori sterilizate.

Potrivit lui Christos Lynteris, antropolog medical la Universitatea St. Andrews, din Scoția (citat de New York Times), masca medicală a devenit în timp o „emblemă a unei societăți emancipate din punct de vedere sanitar, avînd deja o funcție dublă: pe de o parte, să te ferească de microbi, pe de alta, să transforme oamenii în cetățeni cu o gîndire științifică”. Cu alte cuvinte, oamenii au ajuns să poarte măștile medicale și în semn de conștientizare și precauție contra pericolelor plutitoare în aer.  Și, chiar dacă, în Europa, folosirea măștilor a scăzut după al doilea război mondial, în China (dar și în mai multe țări asiatice) ele și-au păstrat popularitatea, căpătînd o valoare de simbol: grija pentru societate și conștientizare civică. Potrivit lui Lynteris, purtarea măștii medicale în public a rămas, mai ales după epidemia de SARS din 2002, un semn de politețe pentru cei de lîngă tine.

Nu știu dacă, în urma pandemiei de COVID-19, masca medicală, aflată azi la mare căutare și purtare în toată lumea, va deveni un simbol mondial, fiind și ea stilizată – defilînd pe podiumuri de modă sau purtată în vreme de carnaval la Veneția –, cum se întîmplă cu fosta Mască cu Cioc din vremea ciumei. Cert e că ideea acelei măști din vremea ciumei a fost preluată, recent, de o companie australiană, AusAir, care a creat măști de față antipoluare – filtrele măștilor fiind infuzate, pe modelul ciocului  medieval, cu ierburi aromatice.

Sper doar că imaginația omenirii, în ceea ce privește măștile – acest alter ego de poveste și mistic care ne-a întovărășit dintotdeauna –, să nu se împotmolească prea mult timp în doar un singur model de mască – cea medicală. Pentru că mai avem și alte povești de spus.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.