Calul lui Esop

4 mai 2020
Calul lui Esop jpeg

Pornind la drum lung, un om își ia cu el calul și măgarul, încărcîndu-i pe amîndoi cu desagi grele. La un moment dat, simțind că cedează, măgarul își roagă tovarășul de drum să-l ajute puțin, cît să-și tragă sufletul. Fiind însă copleșit de propriile poveri, calul îl refuză. Nu după mult timp, măgarul pică mort, cu spinarea ruptă. Neavînd cum să-și lase desagile în drum, omul nu stă pe gînduri și-i pune calului în spate, peste greutățile pe care le purta deja, atît poverile măgarului, cît și măgarul mort. Nu după mult timp, și calul pică mort, cu spinarea ruptă.

Vechea poveste a lui Esop a fost preluată de La Fontaine, cu o morală mai la îndemînă: în fabula poetului francez, calul nu purta nici o povară, deci nu avea nici o scuză, fiind clar atacabil.

Aporia pe care o trăim și noi, zilele astea, aparține însă lui Esop: cînd tu însuți ești împovărat de probleme, cît de dispus mai ești să ajuți pe altcineva? O societate care și-a căutat cu disperare salvarea în unica formulă existentă – distanțarea fizică și abandonarea libertății – nu s-a infuzat, oare, în prima lecție a supraviețuirii, egoismul?

Există, bineînțeles, multe exemple, la firul ierbii, de oameni-povești. Aceia care au pus binele altora mai presus de propriile greutăți. Oameni altruiști a căror menire este să ne dea speranță – și să ne mențină credința în Bine. Pe de altă parte, deși admirăm, cu onestitate, aceste pilde de umanitate, cîți avem puterea să le și urmăm? Cînd propriile poveri vor părea insurmontabile, mai ales în viitorul apropiat, cîți dintre noi vom fi în stare, cu adevărat, să înțelegem logica binelui, să ne lăsăm interesele deoparte și să-i ajutăm pe alții?

Revenind însă la dilema propusă de Esop: dacă și-ar fi ajutat tovarășul de drum, calul ar fi făcut o faptă bună, fără îndoială, dar cine ne garantează că nu ar fi murit primul, înaintea măgarului? Iar sacrificiul lui n-ar fi însemnat mare lucru, de vreme ce măgarul ar fi avut aceeași soartă, preluînd poverile calului și sfîrșind la fel, tot cu spinarea ruptă.

Există, totuși, și a treia variantă: dacă s-ar fi hotărît să-l ajute, la momentul oportun, calul și-ar fi putut salva companionul și amîndoi ar fi supraviețuit. Dar aici intervine sinuosul drum al alegerii și al credinței. Ne implicăm, sîntem solidari, căutăm o soluție doar cu speranța că toată lumea va avea de cîștigat, ne aruncăm orbește în ajutorul altora, mergînd fără ezitare pe drumul sacrificiului, sau sîntem „raționali” și egoiști din start, spunînd răspicat că „nu era altă soluție”?

După data de 15 mai, cînd este preconizată ieșirea din starea de urgență, vom trăi într-o metaforă redundantă a unui bal mascat. „Noua” normalitate va avea un iz anormal. Nu doar că frica de virus ne va face extrem de precauți – iar măștile medicale obligatorii vor transforma modul de interacțiune –, însă viețile multora se vor schimba, rata șomajului fiind în creștere. Potrivit Institutului Național de Statistică, „numărul șomerilor estimat pentru luna martie a anului 2020 a fost de 410.000 de persoane, în creștere atît față de luna precedentă (352.000 de persoane), cît și față de aceeași lună a anului anterior (331.000 de persoane)”. Iar acesta este doar începutul. De la afaceri în care interacțiunea este inevitabilă (restaurante, saloane de coafură, turism sau entertainment) la cele care deja au dat faliment, criza financiară este realitatea la care va trebui să ne adaptăm, rapid.

Iar drumul acestei realități, precum cel din povestea lui Esop, este unul lung și plin de greutăți, pe parcursul căruia vom avea de făcut alegeri dificile – dintre care unele s-ar putea să ne marcheze pentru tot restul vieții.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.