Și ce vom accepta, la final?

Stela GIURGEANU
20 aprilie 2020
Și ce vom accepta, la final? jpeg

În primă fază, șoc și negare. Viața ta obișnuită s-a schimbat brusc. Mintea nu poate procesa instantaneu această turnură neașteptată, așa că se refugiază într-o realitate paralelă, în speranțe false, construindu-și un soi de adăpost – precum personajul scriitoarei Guzel Iahina, Wolf Karlovici Leibe, care, pentru a se feri de realitate, trăgea deasupra lui un clopot invizibil. Este mecanismul creierului de a se adapta, încet, unei noi conjuncturi nefavorabile. Însă, pe măsură ce efectul acestui calmant al negării trece, sentimentele ținute în frîu ies, galopant, la suprafață.

Se dezlănțuie furia. Revolta. Începi să cauți țapi ispășitori. Cine e de vină? De ce s-a ajuns aici? Chiar nu se putea face nimic? Te apucă toate pandaliile, însă îți dai seama, în timp, că nervii tăi nu schimbă cu nimic situația. Așa că te liniștești și cauți o soluție: încropești un soi de negociere. Poate că, dacă faci asta sau ailaltă, poate că dacă încerci să dregi cumva lucrurile, situația se va remedia și poate că viața ta va reveni la normal, și poate că totul nu a fost decît un coșmar. Însă acest „poate”, această tocmeală cu o realitate pe care nici n-o poți schimba și nici accepta, este doar un nou calmant – o nouă falsă speranță care, odată ce va trece, va lăsa loc depresiei. Lipsă de energie, lipsă de speranță, de perspectivă – toate se vor năpusti peste tine, ca într-o furtună în care te regăsești, la voia cîntecului sirenelor, un Ulise nelegat de catarg.

Abia după ce treci și de această ultimă vijelie, mintea ta se va putea reașeza, încet, pe făgașul normalității. Accepți faptul că viața ta s-a schimbat.

Negare, furie, negociere, depresie și acceptare – traversează oare, astăzi, omenirea cele cinci trepte ale suferinței din cunoscutul model Kübler-Ross?

Dacă le-am lua pe rînd și ne-am analiza comportamentul, potrivit fiecărei etape a suferinței descrise de psihiatra elvețiană în 1969, cîți dintre noi nu am fost, la debutul epidemiei, paralizați de realitatea care s-a prăvălit (cu „celeritate”) înspre noi? Cîți dintre noi nu am spus inițial „Este doar o gripă, nu e cazul să ne panicăm”? Și, văzînd că nu avem nici un control asupra realității, peste cîți n-a venit, mai apoi, furia? N-am căutat oare țapi ispășitori și nu ne-a lăsat copleșiți de o revoltă (inutilă), martori fiind la eșecul liderilor mondiali care, în lipsă de măsuri coerente, au decis să pună lacăt Pămîntului? Mai apoi, cînd ne-am dat seama că năduful nu ne ajută la nimic, n-am încercat să ne păstrăm normalitatea, obligați să stăm izolați în casele noastre? N-am încercat să ne „tocmim” cu mintea noastră pentru a ne acomoda într-o nouă paradigmă? Pentru a funcționa normal, nu ne-am prefăcut oare că funcționăm încă normal? Și, cînd ne-am dat seama de mica noastră mascaradă, n-am deschis calea unor mici (sau mai mari) episoade de depresie?

Potrivit modelului Kübler-Ross, urmează acceptarea. Însă cînd și, mai ales, ce anume vom ajunge să acceptăm? Cum va arăta „noua lume” post-COVID cu care va trebui să ne acomodăm?

La nivel teoretic, unii vorbesc de partea plină a paharului, despre o umanitate redescoperită– după cum punctează Pierre-Antoine Delhommais, într-un editorial din Le Point. „Este una dintre lecțiile acestei pandemii: în timp ce societățile noastre erau descrise ca fiind obsedate de bani, putrezite de individualism și cangrenate de consumerism, toate au făcut alegerea de a-și sacrifica interesele economice și financiare pentru a proteja sănătatea oamenilor. Este derutant să vezi cum capitalismul neoliberal și globalizat, presupus a fi profund dezumanizat, pune o valoare atît de mare și aproape inestimabilă vieții umane”.

Alții atrag însă atenția tocmai asupra crizei economice care va urma și a consecințelor grave – șomaj și sărăcie – care vor produce efecte atît la nivel social, cît și politic. În acest sens vine pronosticul lui Stephen M. Walt (profesor de relații internaționale la Universitatea Harvard), publicat într-o anchetă a revistei Foreign Policy: „Pandemia va consolida statul și va reinstaura naționalismul. Guvernele de toate tipurile vor adopta măsuri de urgență pentru gestionarea crizei, iar mulți nu vor dori să renunțe la aceste noi puteri cînd criza se va termina. Pe scurt, COVID-19 va crea o lume mai puțin deschisă, mai puțin prosperă și mai puțin liberă. Nu trebuia să fie așa, dar combinația dintre un virus mortal, o planificare inadecvată și o conducere incompetentă a pus umanitatea pe un drum nou și îngrijorător”.

La nivel practic, vedem deja că liderii politici și mecanismele de manipulare din mass-media nu au încetat (pe motiv de umanitate) să-și facă jocurile. Potrivit unui articol publicat pe site-ul Asociației Linx („Dazed and confused: Russian narratives promoted by Romanian media in March”), „Pe măsură ce criza Italiei se intensifica (și din cauza lipsei de solidaritate și a politicilor comune ale UE), adversarii UE au profitat. Serbia a lăudat China (care și-a oferit atît de convenabil ajutorul) și a criticat puternic Uniunea. «Revista Q» a folosit cuvîntul «abandon» pentru a descrie relația UE-Italia, fără să uite să menționeze ajutorul generos chinezesc, Active News mergînd și mai departe: «UE a trîntit ușa în fața Italiei»”. Articolul consemnează și fake-news-ul propagat acum cîteva săptămîni de Norica Nicolai, care a și fost „ajutată imediat de prietenii din mass-media”: „Potrivit lui Nicolai, UE a fost profund părtinitoare cînd a decis să introducă 300 de miliarde de euro în economia Franței și doar un miliard de euro în România. «Jurnalul» a preluat imediat declarația ca fiind deja o știre, alături de Sputnik. O zi mai tîrziu, însă, Comisia Europeană a demontat minciuna: banii pentru Franța nu erau ai UE, ci ai Franței, UE acceptînd doar ca Franța să și-i cheltuiască”.

Ce anume va trebui să acceptăm, așadar, la finele pandemiei, după ce vom fi parcurs toate treptele eliberării de suferință (potrivit modelului Kübler-Ross)? Că realitatea societății noastre s-a schimbat brusc sau că, din contra, a rămas aceeași, însă, împinsă spre situații extreme, și-a scos masca, dezvăluindu-și toate carențele, fricile, nesiguranțele și neajunsurile? Și că, în ciuda actelor de umanitate de la firul ierbii, lumea noastră este, în continuare, ce a fost: un loc în care legea junglei primează, iar cel mai puternic supraviețuiește?

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.