Și ce vom accepta, la final?

Stela GIURGEANU
20 aprilie 2020
Și ce vom accepta, la final? jpeg

În primă fază, șoc și negare. Viața ta obișnuită s-a schimbat brusc. Mintea nu poate procesa instantaneu această turnură neașteptată, așa că se refugiază într-o realitate paralelă, în speranțe false, construindu-și un soi de adăpost – precum personajul scriitoarei Guzel Iahina, Wolf Karlovici Leibe, care, pentru a se feri de realitate, trăgea deasupra lui un clopot invizibil. Este mecanismul creierului de a se adapta, încet, unei noi conjuncturi nefavorabile. Însă, pe măsură ce efectul acestui calmant al negării trece, sentimentele ținute în frîu ies, galopant, la suprafață.

Se dezlănțuie furia. Revolta. Începi să cauți țapi ispășitori. Cine e de vină? De ce s-a ajuns aici? Chiar nu se putea face nimic? Te apucă toate pandaliile, însă îți dai seama, în timp, că nervii tăi nu schimbă cu nimic situația. Așa că te liniștești și cauți o soluție: încropești un soi de negociere. Poate că, dacă faci asta sau ailaltă, poate că dacă încerci să dregi cumva lucrurile, situația se va remedia și poate că viața ta va reveni la normal, și poate că totul nu a fost decît un coșmar. Însă acest „poate”, această tocmeală cu o realitate pe care nici n-o poți schimba și nici accepta, este doar un nou calmant – o nouă falsă speranță care, odată ce va trece, va lăsa loc depresiei. Lipsă de energie, lipsă de speranță, de perspectivă – toate se vor năpusti peste tine, ca într-o furtună în care te regăsești, la voia cîntecului sirenelor, un Ulise nelegat de catarg.

Abia după ce treci și de această ultimă vijelie, mintea ta se va putea reașeza, încet, pe făgașul normalității. Accepți faptul că viața ta s-a schimbat.

Negare, furie, negociere, depresie și acceptare – traversează oare, astăzi, omenirea cele cinci trepte ale suferinței din cunoscutul model Kübler-Ross?

Dacă le-am lua pe rînd și ne-am analiza comportamentul, potrivit fiecărei etape a suferinței descrise de psihiatra elvețiană în 1969, cîți dintre noi nu am fost, la debutul epidemiei, paralizați de realitatea care s-a prăvălit (cu „celeritate”) înspre noi? Cîți dintre noi nu am spus inițial „Este doar o gripă, nu e cazul să ne panicăm”? Și, văzînd că nu avem nici un control asupra realității, peste cîți n-a venit, mai apoi, furia? N-am căutat oare țapi ispășitori și nu ne-a lăsat copleșiți de o revoltă (inutilă), martori fiind la eșecul liderilor mondiali care, în lipsă de măsuri coerente, au decis să pună lacăt Pămîntului? Mai apoi, cînd ne-am dat seama că năduful nu ne ajută la nimic, n-am încercat să ne păstrăm normalitatea, obligați să stăm izolați în casele noastre? N-am încercat să ne „tocmim” cu mintea noastră pentru a ne acomoda într-o nouă paradigmă? Pentru a funcționa normal, nu ne-am prefăcut oare că funcționăm încă normal? Și, cînd ne-am dat seama de mica noastră mascaradă, n-am deschis calea unor mici (sau mai mari) episoade de depresie?

Potrivit modelului Kübler-Ross, urmează acceptarea. Însă cînd și, mai ales, ce anume vom ajunge să acceptăm? Cum va arăta „noua lume” post-COVID cu care va trebui să ne acomodăm?

La nivel teoretic, unii vorbesc de partea plină a paharului, despre o umanitate redescoperită– după cum punctează Pierre-Antoine Delhommais, într-un editorial din Le Point. „Este una dintre lecțiile acestei pandemii: în timp ce societățile noastre erau descrise ca fiind obsedate de bani, putrezite de individualism și cangrenate de consumerism, toate au făcut alegerea de a-și sacrifica interesele economice și financiare pentru a proteja sănătatea oamenilor. Este derutant să vezi cum capitalismul neoliberal și globalizat, presupus a fi profund dezumanizat, pune o valoare atît de mare și aproape inestimabilă vieții umane”.

Alții atrag însă atenția tocmai asupra crizei economice care va urma și a consecințelor grave – șomaj și sărăcie – care vor produce efecte atît la nivel social, cît și politic. În acest sens vine pronosticul lui Stephen M. Walt (profesor de relații internaționale la Universitatea Harvard), publicat într-o anchetă a revistei Foreign Policy: „Pandemia va consolida statul și va reinstaura naționalismul. Guvernele de toate tipurile vor adopta măsuri de urgență pentru gestionarea crizei, iar mulți nu vor dori să renunțe la aceste noi puteri cînd criza se va termina. Pe scurt, COVID-19 va crea o lume mai puțin deschisă, mai puțin prosperă și mai puțin liberă. Nu trebuia să fie așa, dar combinația dintre un virus mortal, o planificare inadecvată și o conducere incompetentă a pus umanitatea pe un drum nou și îngrijorător”.

La nivel practic, vedem deja că liderii politici și mecanismele de manipulare din mass-media nu au încetat (pe motiv de umanitate) să-și facă jocurile. Potrivit unui articol publicat pe site-ul Asociației Linx („Dazed and confused: Russian narratives promoted by Romanian media in March”), „Pe măsură ce criza Italiei se intensifica (și din cauza lipsei de solidaritate și a politicilor comune ale UE), adversarii UE au profitat. Serbia a lăudat China (care și-a oferit atît de convenabil ajutorul) și a criticat puternic Uniunea. «Revista Q» a folosit cuvîntul «abandon» pentru a descrie relația UE-Italia, fără să uite să menționeze ajutorul generos chinezesc, Active News mergînd și mai departe: «UE a trîntit ușa în fața Italiei»”. Articolul consemnează și fake-news-ul propagat acum cîteva săptămîni de Norica Nicolai, care a și fost „ajutată imediat de prietenii din mass-media”: „Potrivit lui Nicolai, UE a fost profund părtinitoare cînd a decis să introducă 300 de miliarde de euro în economia Franței și doar un miliard de euro în România. «Jurnalul» a preluat imediat declarația ca fiind deja o știre, alături de Sputnik. O zi mai tîrziu, însă, Comisia Europeană a demontat minciuna: banii pentru Franța nu erau ai UE, ci ai Franței, UE acceptînd doar ca Franța să și-i cheltuiască”.

Ce anume va trebui să acceptăm, așadar, la finele pandemiei, după ce vom fi parcurs toate treptele eliberării de suferință (potrivit modelului Kübler-Ross)? Că realitatea societății noastre s-a schimbat brusc sau că, din contra, a rămas aceeași, însă, împinsă spre situații extreme, și-a scos masca, dezvăluindu-și toate carențele, fricile, nesiguranțele și neajunsurile? Și că, în ciuda actelor de umanitate de la firul ierbii, lumea noastră este, în continuare, ce a fost: un loc în care legea junglei primează, iar cel mai puternic supraviețuiește?

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.