Ideologii de supraviețuire și soluția personală

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 2 - 8 aprilie 2020
Ideologii de supraviețuire și soluția personală jpeg

În vremurile de coronavirus, zilele se succed ciudate și inegale. Într-unele, cînd răsare soarele și e primăvară afară, pare totul un nou început. Pare că, odată ce pomii sînt înfloriți, toate cele sînt la locurile lor.

Într-altele, deși soarele răsare la fel, nimic nu se leagă. Totul pare imperfect și periculos și temporar. Senzația că ești într-un film de serie C despre Apocalipsă nu-ți mai aduce zîmbetul pe buze. Poate doar un rînjet. Te gîndești, alunecînd adînc în propriul tău creier, că nu prea vezi (cel puțin nu încă) celebra luminiță de la capătul tunelului.

Dacă ești, pe de o parte, un cetățean tipic al zilelor noastre, obișnuit cu agitația pentru ziua de mîine și lupta pentru drepturile tale civice, nu poți sta locului nici în asemenea momente de încremenire. Vrei să faci ceva, orice ține de tine, ca să schimbi situația actuală, vrei să te miști cumva, nu să aștepți. Ești revoltat de nedreptăți, de tratamentele inadecvate din spitale, de moartea care dă năvală peste noi și pe care vrei s-o oprești. Postezi în disperare, semnezi petiții, donezi bani, scrii, vorbești la telefon. Și, mai ales, dezinfectezi frenetic tot ce-ți pică-n mînă, suprafață să fie, nu mai contează dacă-i metalică ori lemnoasă, spirt ai, Slavă Domnului, Mona să trăiască. Și achiziționezi: leacuri, dezinfectanți, mîncare, cosmetice. Să fie. Să nu rămînem fără. Să se creeze un zid, un ziduleț măcar, între noi și neant. Fie el și din hîrtie igienică. 

Pe de altă parte, dacă ești și credincios, se complică lucrurile. Știi că e bine să te rogi, în perioada de restriște, și chiar o faci. Și mai știi că nu trebuie să-ți fie frică și că pur și simplu te lași în seama lui Dumnezeu. Doar că asta pare dificil de făcut cînd toată lumea pe care o știai pînă la nenorocitul de virus, cea mai bună lume de pînă acum, pînă la urmă, pare că se duce pe apa sîmbetei. O lume în care reușiserăm, cumva, să ne avem locul și cei puternici, și cei slabi, și cei asemănători, și cei diferiți, să reducem violența și să apreciem mai mult empatia. Sigur, veți spune că lumea asta avea destule tare, că banul încă „făcea legea“ și interesul prima. Dar, pe lîngă asta, era loc și de altfel de lucruri, mai puțin pragmatice, mai umane, mai libere. Ideea e, repet, dacă ești credincios, să te poți lăsa în voia lucrurilor nu fără să faci ce ține de tine. Nu fără să stai acasă, să fii responsabil în privința ta și a celorlalți. Dimpotrivă, făcînd conștiincios tot ce ține de tine. Dar, în același timp, fiind conștient că unele lucruri nu țin de tine, nu ești atotputernic, și că nu trebuie să te încrîncenezi. Nu militez pentru inacțiune, deloc. Ci pentru o atitudine să-i zicem mai Zen. În care acționezi temeinic, fiind detașat, cumva, pe alt plan.

Știu, pare paradoxal. Dar zilele astea sînt pline de paradoxuri. Stăm acasă, cît de cuminți putem și, pe lîngă așteptarea în sine, ne căutăm, fiecare, soluții exis­tențiale. Avem nevoie, mulți dintre noi, de un sistem coerent, adecvat ficăruia, care să ne țină pe o linie de plutire zilele astea, cînd întreaga noastră rutină existențială s-a schimbat. Așa e omul, nu poate duce doar acțiunile în sine, golite de carnea lor ideologică. Trebuie să avem un fir roșu care să ne ducă mai departe, să ne ajute să stăm cuminți în casă fără s-o luăm razna și fără să ne pierdem speranța.

Așa că, mulți dintre noi, după mintea și posibilitățile fiecăruia, dezvoltăm ideologii de supraviețuire. Vorbind cu unii și cu alții, am întîlnit ideologii de toate felurile. Unii pur și simplu eludau situația. Adînciți în lucru, era ca și cum și-ar fi pus geamuri fumurii la mașina care trecea vioaie prin toată povestea asta de groază. Refuzau, pur și simplu, să ia seama la situație. Erau în faza de negare.

Alții mi-au explicat că povestea asta cu virusul nu e gravă, că oricum oamenii care au murit ar fi murit și că cei robuști vor supraviețui. Mi s-a părut atît de autosuficientă atitudinea asta cu robustețea personală. Și, de fapt, tot o negare – o a doua categorie.

Sînt oameni – evident, dintre cei credincioși – care cred ca a venit Apocalipsa și că singura cale să ne protejăm e să ne întoarcem la Dumnezeu și la o viață mai simplă, fugind de nebunia marilor aglomerări urbane. Pînă aici totul e posibil, pînă la urmă nu poate face decît bine să ne rugăm și să ne simplificăm viețile, să nu mai fim atît de capricioși și de pofticioși. Totul e bine pînă la teoria cu cipurile care urmează să ne fie implantate forțat tuturor, ca să fim manipulați și controlați.

Destui alții consideră că virusul a fost conceput în laborator ca să mai omoare o parte din omenire. Că există niște entități din alte dimensiuni care se hrănesc cu fricile și emoțiile noastre negative. Așa că, dacă ne menținem cool și nu lăsăm fricile să pună stăpînire pe noi, scăpăm. Nu ne îmbolnăvim. Eventual, mai spunem cîte o mantra.

Evident că aproape în orice se poate găsi cîte ceva pozitiv și mai toate cele de mai sus o iau razna de la un punct. Totul e să nu o luăm și noi razna în condițiile astea dificile. Să ne păstrăm echilibrul făcînd ce trebuie și – asta-i teoria mea de data asta – nerenunțînd să credem în Bine și în puterea lui, oricîte lucruri sinistre vom vedea în jur.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.