Paradoxul fricii în viața spirituală

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 2 - 8 aprilie 2020
Paradoxul fricii în viața spirituală jpeg

În toate modulațiile ei, de la vagă neliniște la angoasă, frica spune lucruri esențiale despre noi, despre felul în care sîntem alcătuiți și, mai cu seamă, despre propria așezare în viață. În general, dezvăluie o dependență de certitudini și de asigurări, chiar dacă multe sînt fragile sau de-a dreptul iluzorii; o atașare de rutine care face ca reflexele să ne locuiască încet-încet pînă la a ne da afară din casă; și o tendință achizitivă prin care încercăm să umplem golul lăuntric sau ocolim întrebările și confruntarea cu sine. Sînt situații în care frica ridică vălul țesut tenace peste ceea ce sîntem și ne împinge tiranic să ne vedem față către față. În singurătatea sa, Isaac Sirul scria despre funcția revelatoare a acestei stări în viața spirituală: „Inima dă mărturie prin frica ce-o apasă și o războiește înăuntru că-i lipsește cineva“. Esențial pentru a ne da seama ce se petrece este raportul pe care cei îndelung exersați în retragere și introspecție îl stabilesc între frică și lipsă. Cuprinși de angoasă în fața unei amenințări insidioase și invizibile, ne cunoaștem fragilitatea, mai ales sub forma carenței: nu sîntem făcuți să fim singuri, nu avem toate resursele în noi sau, mai bine zis, nu le putem actualiza decît în relație cu altcineva.

În viața spirituală, imposibil de obținut fără retragere și răgaz, conștiința acută a lipsei este și o paradoxală descoperire a temeiului, a unicului temei în proximitatea căruia orice frică slăbește și se dizolvă: „Apropie-te, zice Domnul, ca să nădăjduiești întru Mine și te vei odihni de orice lucru și de orice teamă“. Această mărturie a lui Isaac Sirul poate fi citită în pandant cu observațiile îndelung meditate ale Sfîntului Ioan Scărarul: „Celui care nu se teme încă de Dumnezeu îi este frică și de umbra sa“ (XX, 10). Cu alte cuvinte, există o ambivalență a fricii, o capacitate structurală a noastră de a intra în trepidație atunci cînd ne confruntăm cu propria lipsă, ca și cum abisul și cerul s-ar afla în cea mai răscolitoare apropiere. Dacă diagnosticul existențial al fricii devine mobilizator, frica însăși se transformă în virtutea despre care din Psalmi (110, 10) aflăm că este „începutul înțelepciunii“. Dar dacă devine hipnotică și paralizantă, sau se consumă într-o nesfîrșită agitație de suprafață, frica nu poate fi altceva decît o patimă ce va conduce inevitabil la ura față de ceilalți și de sine. Tirania ei reflectă, de fapt, măsura sa revelatoare și puterea pe care o are pentru a schimba dinamica întregii ființe.

În prima epistolă a apostolului Petru citim: „petreceți în frică zilele vremelniciei voastre“ (1, 17); „lucrați cu frică și cutremur mîntuirea voastră“ sună și îndemnul apostolului Pavel către Filipeni (2, 12). Însă îngerul de la mormînt și Hristos însuși îi întîmpină pe cei care vor fi martorii Învierii astfel: „Nu vă temeți!“. Prezența sa nu este compatibilă cu frica, cu acea frică destructurantă, cu prăpastia deznădejdii, ci insuflă curajul și speranța în condițiile în care nimic omenesc nu le mai face plauzibile. „Nu vă temeți!“ este însoțit, chiar și tacit, de „Îndrăzniți!“, de chemarea de a ieși din repliere și dintr-o sumbră resemnare, dar mai cu seamă este un îndemn la a ne apropia de temeiul mai adînc decît noi înșine. Să ne amintim cum călătorilor spre Emaus, care îi reproșau că nu este la curent „cu cele întîmplate“, Iisus a trebuit să le facă o serioasă anamneză ca să-i scoată de sub povara opiniei generale și a spaimei.

Patima fricii este o maladie a distanței și a însingurării. Virtutea fricii, de la care pornește înțelepciunea, apare ca un pod al speranței, ca o pedagogie a credinței, pentru că, așa cum formulează lapidar Evagrie Ponticul, „credința neclintită nu primește bîntuielile fricii“. După cum nici „în iubire nu este frică“ (1 Ioan 4, 18). Însă pînă la acea credință și acea iubire, viața spirituală, ne spune Diadoh al Foticeei, e trăită ca un amestec de teamă și de iubire, în vreme ce „dragostea desăvîrșită este proprie drepților curățiți pe deplin, în care nu mai este frică“.  Înțelepciunea ne lasă să întrevedem toate acestea, însă doar Învierea oferă antidotul fricii, pentru că neagă puterea morții. A crede în această Înviere înseamnă a trece de la frică la speranță.

Foto: flickr.com

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.