#stămacasă (2)

Am rămas dator cu partea a doua a interviului pe care l-am luat elevilor și cu o concluzie pe care cred că o pot trage. Așadar, vă propun mai întîi o selecție de răspunsuri la ultimele trei întrebări pe care le-am formulat.

Cum se văd adulții acum, față de cum păreau înainte?

Alex: Adulții se văd mult mai panicați față de cum erau înainte și mult mai stricți privind regulile de igienă.

Alexia: Mă uit pe geam și văd adulții mult mai gînditori, mai atenți la acțiunile lor, dar și la cei din jurul lor.

Ioana: Adulții sînt speriați, mai ales mama, care lucrează în domeniul medicinii. Bunicii nu sînt speriați deloc și, dacă ar fi după ei, s-ar plimba toată ziua pe la magazin și în vizită la prietenii lor.

Mihai: În perioada aceasta se vede care dintre adulți nu sînt pregătiți pentru evoluția tehnologică. Cei care sînt panicați că nu se pot face aceeași treabă și același tip de comunicare prin rețelele de socializare și cu ajutorul platformelor online sînt cît se poate de nepregătiți pentru prezent, ca să nu mai spunem că în viitor vor fi copleșiți. Pe de altă parte, mulți adulți cad pradă dezinformării, care are drept urmări sentimente (panica) și acțiuni (se cumpără din magazine mai mult decît strictul necesar) nejustificate. Așadar, mare parte nu pot face față acestei perioade, iau decizii drastice pentru ei și pentru familiile lor, deoarece nu știu cum să „cîntărească” echilibrat situația.

Otilia: Abia acum se vede cine este pregătit (știe să acționeze) și cine nu. Cine este indiferent și cine nu. O parte dintre adulții care păreau serioși și calculați dau dovadă de stupizenie (cumpără tot din magazine, cred tot ce li se pune în față, nu respectă regulile, se lasă manipulați de știrile false), alții – spre exemplu, bătrînii – dau dovadă de indiferență (ies din casă și se îngrămădesc în magazine, deși știu foarte bine situația). Alții sînt panicați într-un mod constructiv, stau în casă și ies doar cînd este necesar. Oricum, majoritatea par mai speriați.

Darius Ș.: Adulții, cel puțin în familia mea, sînt mult mai grijulii. Pe cît posibil nu iese nimeni în afara curții, decît pentru strictul necesar. Sînt foarte atenți, chiar și pentru mersul la magazin iau măsuri de siguranță (măști, mănuși etc.). Totuși, am văzut și adulți care se bucurau de această carantină ca și cum ar fi o vacanță, un concediu de relaxare.

Salome: Personal observ că adulții care ar trebui să fie calculați și liniștiți, ca să ne fie exemple, încep să se panicheze și să dispere.

Formulați o întrebare care vă frămîntă!

Alex: Vom merge la școală la vară?

Alexia: Vom recupera orele pierdute la vară?

Ioana: Cît o să mai dureze această pandemie? Și care ar fi riscul să revină acest virus cu un val mai mare și mai periculos care să ne afecteze și pe noi, tinerii?

Mihai: Oare dacă pînă acum învățămîntul românesc ar fi fost mai familiarizat cu tehnologia, situația actuală mai era atît de ieșită din comun?

Otilia: Voi reuși să îmi desfășor planurile pe care le aveam pentru vara aceasta?

Nicoleta: Cînd o să înceteze cei din mass-media să exagereze ce se întîmplă în jurul nostru? Cînd o să devină oamenii mai responsabili și o să respecte niște reguli pentru binele lor și al celor din jur?

Scrie rapid tot ce îți trece prin minte pornind de la cuvintele: izolare, școală, prieteni, familie.

Ioana: Izolarea-i nașpa, nu mă mai duc nici la școală. Într-un fel mă bucur că stau mai mult cu familia, dar îmi e tare dor de prieteni.

Mihai: În situația actuală alegem să stăm mai mult cu familia și mai puțin cu prietenii. La școală nu mergem, dar asta nu înseamnă că nu parcurgem ce trebuie. Nu spațiul îl definește pe om, ci omul definește spațiul. Chiar dacă am intrat într-o mini-izolare, tehnologia din ziua de azi ne poate apropia. Oamenii ar trebui să înțeleagă că e spre binele lor și spre binele celor dragi să respecte regulile impuse pe timpul acestei situații inconfortabile.

Cristina: Datorită izolării învățăm să apreciem lucrurile, prietenii și timpul petrecut alături de ei și de familie. Ce se va întîmpla cu anul școlar este o îngrijorare pentru noi.

Otilia: Acum, că trebuie să stau în izolare, nu mă mai pot duce acasă (în Bacău) pentru a-mi revedea familia și prietenii pe care îi am acolo. Totuși, pentru că nu mai merg la școală, pot folosi acest timp pentru activitățile preferate.

Darius Ș.: Această izolare impusă prin lege a fost o decizie foarte bună pentru a combate răspîndirea virusului. Cu toate că elevii nu mai pot merge la școală, ei nu rămîn în urmă cu materia, deoarece profesorii încă țin legătura cu ei și se asigură că elevii își fac temele. Un lucru care îmi lipsește, însă, este faptul că nu mai pot ieși cu prietenii în oraș, dar în același timp mă bucur că pot să petrec mai mult timp în familie, să socializez cu ai mei și să ne clădim o relație mai bună.

Anticipam o concluzie. Nu e mare filozofie să vezi simplitatea și în același timp seriozitatea cu care niște elevi de clasa a X-a tratează lucrurile. Ocazie să ne dăm seama că școala e, de fapt, un mediu în care nu doar ei învață. Și că, în general, nu doar noi, adulții, îi învățăm pe copii, ci avem la rîndul nostru de învățat de la aceștia. Sau, cum spunea Constantin Noica: „O şcoală în care profesorul nu învaţă și el e o absurditate. Cred că am găsit un moto pentru Şcoala mea. E vorba aceasta extraordinară a lui Leon Bloy: «Nu se ştie cine dă şi cine primeşte»”.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.