Un prilej de discernămînt

Publicat în Dilema Veche nr. 840 din 26 martie - 1 aprilie 2020
Un prilej de discernămînt jpeg

Curînd după apariţia coronavirusului în România, Patriarhul Daniel declara: „Biserica Ortodoxă Română se adaptează treptat și responsabil, în funcție de evoluția situației provocate de epidemie… respectînd și promovînd în spațiul public recomandările autorităților de stat“ (TVR, 14 martie 2020). Încă dinainte, Biserica admisese că cinstirea icoanelor se poate dispensa, în perioada epidemiei, de sărutarea lor. De asemenea, că aceia care se tem de infecţie pot folosi – în mod excepţional – o linguriţă privată, deosebită de linguriţa unică de cuminecare a comunităţii. Pe lîngă rugăciuni de apărare şi îndemnuri la atenţie/caritate faţă de semeni, au apărut măsuri practice: slujbe ţinute în aer liber, informare sanitară a credincioşilor, igienizare repetată a spaţiilor şi a obiectelor bisericeşti etc. Scriu acest text pe 19 martie. Observaţiile de mai jos ţin seama de starea lucrurilor în acest moment.

În ceea ce mă priveşte, am admirat promptitudinea cu care Biserica a găsit moduri de a articula ordinea liturgică – cu portanţă transtemporală – şi constrîngerile pe care le impune în imediat, presant şi pasager, paza de pericolul contaminării. Am admirat felul în care Biserica înţelege să îmbine viaţa comunităţii liturgice şi atenţia faţă de sănătatea comunităţii mari. Mi s-a părut chiar că ambele „pogorăminte“ menţionate – care au stîrnit controverse şi opoziţie – pot da un prilej de discernămînt. Ele pot îndrepta reflecţia asupra raportului între gestul ritual şi semnificaţia pe care el o exprimă. În fond, gestul fizic nu e decît vizibilul unei teme teologice şi al atitudinii interioare care îi răspunde.

Se ştie: în icoană credincioşii văd – prezentă – Persoana sfîntă figurată acolo, comunică cu ea, se pun sub protecţia ei. O lungă tradiţie teologică, ieşită din bătăliile iconoclaste ale Bizanţului secolelor VIII-IX, a conferit imaginii sfinte acest statut. Icoana e un „dispozitiv“ care uneşte în distincţie planul concret şi planul transcendent. Dar distincţia e, aici, tot atît de importantă ca uniunea. Credinciosul nu adoră placa de lemn. Se adresează acelei Persoane trans-sensibile care, din înaltul condiţiei sale, se oferă comunicării. Esenţial e dialogul între interioritatea credinciosului – care speră o benefică transformare de sine – şi transcendenţa Interlocutorului. Gestul atingerii nu face decît să exprime mai apăsat acest raport. Mai important decît el e „dialogul ochilor“ între cei doi. Mai important e a înţelege calitatea dialogului „iconic“. Mai important e a te pune în situaţia lui.

Împărtăşania din unicul Potir proclamă uniunea credincioşilor cu Christos Unul care face parte tuturor de trupul şi de viaţa Lui. „Linguriţa unică“ e un auxiliar al acestei teme, un mod de a o sublinia. Într-un articol recent, Petre Guran amintea că ea a apărut în secolul al XII-lea, pînă atunci eucharistia fiind primită în mînă de fiecare credincios. Semnificaţia actului, realitatea lui sînt aceleaşi înainte şi după secolul al XII-lea. Sensibilitatea simbolică şi condiţiile socio-culturale sînt cele care s-au schimbat, conducînd la un plus de instrumentar liturgic care explicitează mai net tema. Asta nu înseamnă că aspectul concret, vizibil, corporal al ritualului ar fi neînsemnat, indiferent. Deloc. El e indispensabil, fiindcă trimite către realitatea spirituală pe care o semnifică. Actul cuminecării se sprijină pe împlinirea ritualului, dar îşi are „locul propriu“ în spaţiul definit de cei doi poli: transcendent şi interioritate. Excepţia unei linguriţe personale – ca măsură pasageră, impusă de pericolul virusului – nu va desfiinţa acest „loc propriu“, nici nu va anula semnificaţia actului central al liturghiei.

Opoziţia faţă de măsurile de protecţie are, în mare, următoarea argumentaţie. Credinciosul adevărat, declară ea, acceptă orice risc pentru a-şi împlini viaţa de credinţă. Duhul Sfînt e cel care îl apără pe credinciosul adevărat de orice rău, inclusiv de contaminarea cu coronavirus. Nu e potrivit să mărgineşti puterea lui Dumnezeu, adăugîndu-i măsuri profane de apărare.

Există, mi se pare, în această argumentaţie, un latent extremism. „Extremism“ în sensul că tinde să anuleze distincţia între planul vizibil, corporal şi spaţiul transcendenţă-interioritate. Şi, anulînd distincţia între cele două, tinde să plaseze lucrurile fie prea jos, fie prea sus. Pe de o parte, s-ar zice că se aşteaptă ca Duhul Sfînt să producă efecte fizice, să lucreze în chip de amuletă. Or, a cere Duhului Sfînt să te apere de coronavirus – în absenţa unor evidente măsuri concrete de protecţie – înseamnă a-i da sarcini subalterne, a‑l lipi pe imediat. Înseamnă a-i cere, de asemenea, credinciosului să se concentreze pe imediat, să pună centrul de greutate al vieţii de credinţă în practicarea, fără nici o derogare de detaliu, a ritualului. Dar realitatea exprimată de ritual e spirituală; ea e cea care nu se schimbă; modurile de a o exprima pot varia în anumite aspecte secundare, am văzut, în funcţie de istorie şi de modificarea mentalităţilor.

Ispitirile pe care Christos le dejoacă (Matei 4, 1-11) sînt tocmai de tipul reducerii spaţiului transcendenţă-interioritate la planul imediatului: „De eşti Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pîini“. Păi, nu de pîini e vorba în misiunea christică. Necesitatea lor fizică e subînţeleasă, dar e afirmată drept distinctă de spiritual. „Nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu.“ În parabole, Christos foloseşte, e adevărat, imediatul, dar tocmai pentru a arunca privirea/înţelegerea umană către locul polar din care El a venit.

Pe de altă parte, dacă Duhul Sfînt îi face pe credincioşi imuni la coronavirus sau nepăsători faţă de pericolul contaminării, asta ar putea însemna că ei sînt integral spiritualizaţi. Sînt deja cetăţeni ai Împărăţiei. Ceea ce nu e cazul. Nu mulţi se potrivesc acestui extremism „de sus“. Ba chiar foarte puţini. Sau nimeni încă. Literatura Părinţilor pustiei cuprinde avertismente împotriva „angelismului“, a iluziei că monahul ar fi atins deja starea cerească.

Actul christic – şi, de altfel, orice religie – se adresează unui om caracterizat de tensiunea între planul fizic şi spaţiul transcendenţă-interioritate. Misiunea lor e să restabilească ierarhia corporal-spirituală, să conducă spre plenitudinea spiritualului în fiinţa umană. Dar nu încurajează ideea că – în condiţia lui actuală – credinciosul ar avea corporalul deja pătruns de slavă.

Revenind la măsurile luate de Biserică în faţa epidemiei, ele dovedesc, după părerea mea, realism şi discernămînt. Arată responsabilitate atît pentru comunitatea religioasă, cît şi pentru comunitatea mare. Şi ne dau, cred, tuturor un prilej de reflecţie, de discernămînt.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.