Necrolog sau nou început?

7 mai 2020
Theodor Pallady jpeg

Am citit, distribuit pe Facebook, articolul dlui Andrei Pleșu despre „iminenta dispariție” a revistei noastre. Spun „revista noastră” deși nu am făcut parte din succesivele echipe redacționale, căci m-am numărat printre semnatarii ei constanți, imediat după înființarea publicației, cînd fondatorul acesteia mi-a deschis, generos, o întreagă pagină. Asemeni altora, numeroși, simt că Dilema veche e o parte afectiv-inconturnabilă din aventura generației post-comuniste. Puține alte publicații au rezistat mai eroic, se poate spune, decît ea, dincolo de schimbarea patronilor și a formulelor editoriale. Puține altele și-au fidelizat cu mai multă candoare și seducție intelectuală un public multicolor, cucerit de tonusul și tonul civilizat al conținutului propus. Ne-am putea întinde pe multe pagini pentru a face doar rezumatul argumentelor menite să convingă că Dilema veche merită salvată.

În 27 de ani, de cînd apare fără întrerupere, personalitățile din prima etapă ne-au părăsit ori s-au retras, au venit alții, mai tineri, mai puțin atașați de „linia” originară a revistei, care era pro-occidentală, favorabilă unei anume idei despre elită și totodată prietenoasă cu metafizica, religia și tradiția specific creștină, în toate expresiile sale confesionale și culturale. Noile „garnituri” au importat în sumar teme progresiste, reflectînd evoluția ideologică și mentală a celor născuți în preajma noului mileniu (creștin, pînă la urmă...). Poate că noi, cei porniți umăr la umăr cu bibliografia „angelică” și savant teologală a dlui Andrei Pleșu, nu ne-am mai simțit pe de-a-ntregul reprezentați de această agendă „alternativă”, dar nici nu am fost cenzurați sau evacuați, găsindu-ne – sau mai exact păstrîndu-ne – locul în acest ecosistem ideatic mai atent la temele corectitudinii politice și mai puțin „dus la biserică”. Aș spune chiar că, de cînd dl Sever Voinescu a preluat șefia redacției, tensiunea aceasta discretă dintre „conservatori” și „progresiști” a îmbogățit, stimulativ, cuprinsul fiecărui număr, îngăduindu-ne ipso facto să celebrăm, fără ostentație, ca pe un dar implicit, realitatea unei atmosfere democratice. Un dar cu atît mai prețios într-o societate deja traumatizată de polarizări adesea isterice, într-o lume culturală de individualități grupate partizan (dincolo de limita bunului-simț) și în prezența unui public încă dornic de moderație, umor fin, simț al nuanțelor și pasiune a adevărului (atît cît ne este accesibil, omenește).

Digitalizată, după cum se cuvine, arhiva acestor 27 de ani ai Dilemei vechi oferă „viitorimii” o imagine mereu mișcată și totuși completă a ceea ce sîntem, împreună, după prăbușirea regimurilor sovietice. Nu-mi vine să vorbesc despre această oglindă ca despre o antichitate gata pecetluită. Sînt convins că, în pofida giganticei perturbări socio-economice provocate de minuscula entitate care ne-a invadat nu atît trupurile, cît mințile, de două luni încoace, e încă posibilă găsirea unei soluții practice pentru ca redacția și colaboratorii fideli ai revistei să-și poate continua magisteriul critic și misiunea (o spun fără ironie, dar și fără orgoliu) civilizatoare. Căci despre civilizația conviețuirii e vorba, atunci cînd ne referim la rostul pozitiv al spiritului „dilematic”. E drept că presa quality se află într-o uriașă dificultate și că varianta „print” gîfîie agonic. Vedem că tabloidizarea, concurența unui uriaș și eteroclit conținut livrat – pe gratis – online a descumpănit publicațiile valoroase, unde nu publică oricine și orice. E un fenomen care a redus pînă și piața unor nume faimoase, dacă nu cumva mitice, din presa occidentală. Dacă se va găsi vreun om de afaceri deștept și inimos, care să preia Dilema veche după desprinderea sa din holdingul căreia i-a aparținut, acela ar putea pe bună dreptate pretinde și ieșirea din era idilică a „voluntariatului”: print de tiraj limitat, cu un nou layout și conținut digital plătit. Așa se descurcă și casele mult mai mari. Dacă nu, vom trage amare concluzii (sau le vom repeta) adîncindu-ne, ca scriitori, în deja exersatul nostru exil intern...

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.