⬆
Societate
Pagina 30
Dilema, la începuturi
Știam că mă interesează subiectele care nu sînt senzaționale și de actualitate, oamenii „mici“, asemenea fiecăruia dintre noi, pînă la urmă, aparent insignifianți, dar, de fapt, cu toții avînd o poveste.
Cu ochii-n 3,14
Pe burtiera unui post de televiziune, Dan Petrescu e citat cu îndemnul: „Să dăm un șut și să marcăm două goluri“. Nimic nu e imposibil. Totul e să știi unde e poarta. (M. M.)
„Toate îmi sînt îngăduite, dar nu toate îmi sînt de folos“
De două ori repetă Sfîntul Apostol Pavel, în prima sa Epistolă către Corinteni, această idee paradoxală.
Pariul fidelității
Poate că în zilele noastre ezitarea în fața căsătoriei ține în bună măsură de neîncrederea în trăinicia ei sau în posibilitatea fidelității.
20 de ani, două perspective
E o senzație cel puțin ciudată cînd copilul tău ajunge la vîrsta la care, practic, ți-ai început tu viața. La care ai încercat și ai început să te pui pe propriile picioare și să te ții pe ele, ca să nu ajungi precum Bambi în celebra scenă de pe gheață.
Oameni simpli
Biserica mănăstirii Rîşca are o atmosferă aparte, dată de armonia dintre părţile bisericii, de fresca exterioară, de liniştea locului, de comunitatea monahală.
Cu ochii-n 3,14
Pe firma unei prăvălii de la Piața Reșița, un cocoș vorbește în versuri, lăudîndu-și prospețimea: „Ieri eram la abator / Azi la tine în cuptor / Prețuri de producător“. (D. S.)
O lume plină de simboluri
Depuse în mentalul colectiv de tradiţie, de cultură, de istorie, simbolurile fac parte, fie şi latent, din bagajul omului de astăzi.
Degeaba?
Noua generație s-a format în alt referențial cultural, vîrfurile ei au emigrat, cei mai mulți trăiesc într-un decor mental pro-occidental, asumat bovaric și mimetic, dar nu mai puțin sincer, după „buget“.
Violența domestică nu are nuanțe
Sper ca, înainte să fie prea tîrziu pentru alte femei, legea privind violența domestică să se schimbe astfel încît să ne apere, pe oricare dintre noi, eficient. Și, odată cu ea, și mentalitățile.
Cu ochii-n 3,14
Într-o reclamă stradală, o afirmație (pe care nu m‑aș încumeta s-o verific) înfrățește patiseria cu tehnologia: „Ca atunci cînd bagi din prima USB-ul, așa e gustul de ștrudel cu iaurt“. (D. S.)
O nouă renaștere bizantină. La Iași
Efortul de a conecta universul literar ortodox românesc la prototipul său bizantin s‑a indentificat ani buni cu lucrarea epocală a părintelui Dumitru Stăniloae de reconstituire în limba română a Filocaliei, prin noi traduceri după ediții savante ale vechilor texte filocalice.
Speranța
În viața de zi cu zi, speranța e frecvent invocată, dar, de fapt, neluată în seamă.
Alt guvern, același ministru
Mi-am imaginat că, la ceva vreme după venirea guvernului liberal la putere, Ministerul Educației va găsi răgazul să reflecteze asupra problemelor din propria ogradă, să analizeze date, informații, statistici sau, dimpotrivă, să vină degrabă cu o strategie pregătită în atîta amar de vreme cît a stat în opoziție
Mici gesturi – de ieri și de azi
Facem, de cele mai multe ori, automat aceleași gesturi pe care ni le dorim eterne și care ne dau, în ciuda altor vîrtejuri destabilizatoare, sentimentul ordinii și al unei oarecari permanențe.
Cu ochii-n 3,14
● Pentru a facilita adopția pisicii Perdita, un adăpost de animale din Carolina de Nord a postat pe Facebook un anunț enumerînd un șir lung de lucruri pe care pisica nu le suportă: culoarea roz, cîinii, copiii, filmele Disney, Crăciunul, mîngîierile. Cu toate astea, potrivit anunțului, pisica are și o mare bucurie: „Îi place te privească insistent, pătrunzîndu-ți adînc în suflet, pînă vei avea senzația că nu vei mai fi niciodată fericit“. Bănuiesc că personajul literar preferat al pisicii este B
În intimitatea rugii
În intimitatea literară a rugii îl atrage pe cititor cel mai recent volum al Ioanei Pârvulescu: „Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii şi personajele lor”.
Tur de orizont
În trei decenii de libertate, fostul bloc comunist a înlocuit sfera de influență sovietică prin bascularea în UE și Pactul de la Varșovia prin aderarea la NATO.
În inima lucrurilor și deasupra lor
Uneori, cînd ți-e lumea mai dragă, nu-ți ies lucrurile chiar cum ți le‑ai fi dorit. Ci taman pe dos. Te lovește, brusc, cîte-o neputință fizică.
Un portret insolit – Eugène Ionesco văzut de N. Steinhardt
Dintre foştii săi colegi de generaţie, este evident că admiraţia lui Steinhardt se îndreaptă în primul rînd către Ionesco, faţă de care, spre deosebire de maniera în care se raportează la Noica, la Cioran sau la Eliade, are rareori sau aproape deloc rezerve.
Cu ochii-n 3,14
● S-a inventat șifonierul care curăță singur hainele. Aștept cu nerăbdare aragazul care face singur mîncare, frigiderul care face singur cumpărături, dar, mai ales, laptop-ul care scrie singur articolele. (S. G.)
Identități mistice: „ucenicul pe care-l iubea Iisus“
Identitatea cuviosului Vasile cel Nou (secolul X) rămîne cea mai puternică provocare la adresa cititorului.
Slavomir Popovici
Pentru mine, e pur și simplu tatăl meu. Pe care am avut norocul să-l „prind“ 15 ani și ceva din viață. În copilăria și adolescența mea, habar n-aveam că e vreun noroc. Mi se părea că asta e normalitatea. Că așa sînt toți tații din lumea asta și că așa sînt familiile.
Sindromul inimii frînte sau cînd creierul suferă
Știința numește suferința dată de dragoste „sindromul inimii frînte“, care este diagnosticat și tratat.
Asocierea ca parte a responsabilității omului liber
Revenind la mediul nostru românesc și bucureștean, trebuie să spunem că această capacitate de asociere pentru binele comun tinde spre zero. Puțini dintre noi au capacitatea de a se pune în slujba celorlalți.
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu de români din Italia, soț si soție, au intrat într-un supermarket. Au pus cîteva produse ieftine în coș, iar în sîn, alte produse. Celor de la casă li s-a părut suspect comportamentul lor și au chemat poliția. Cînd l-au controlat, au descoperit că bărbatul purta un body sexy, de damă, și în el avea13 bucăți de parmezan. (A. M. S.)
Poveste cu elefant
Credinţa ne spune că spaţiul ei propriu e interioritatea, că acolo e de căutat Interlocutorul dorit: în interioritatea omului şi a lumilor deschise către Ultim.
Atunci și acum
Pe 16 decembrie 2019 – 30 de ani de la „începutul timișorean al sfîrșitului” –, Patriarhia Română a organizat o seamă de evenimente comemorative.
Mese în familie
Masa de prînz de altădată, în care se așezau cu toții să mănînce în tihnă cele trei feluri, cred însă că e azi mai curînd o fantasmă.
La Rebreanu și Minulescu – o călătorie în interbelic
În Cotroceni, mai exact pe strada Gheorghe Marinescu, am avut parte de una dintre cele mai frumoase experiențe de vizitator: o călătorie în Bucureștiul interbelic. Pe această stradă, la numărul 19, există un bloc, construit în 1934, unde, la etajul doi, în apartamentele 11 și 12, au locuit familiile Rebreanu și Minulescu.
Nu te iubesc, rămîi cu mine!
Momentele de fericire vin, în viață, cînd reușești să deții controlul asupra neajunsurilor. Cînd înlocuiești individualismul cu o dulce interdependență, cea care generează dor.
Cafeneaua Veche din Iași: tihnă, artă și prietenie
Locul nu este doar un paradis al singuraticilor, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci și unul de întîlnire al scriitorilor, artiștilor, al oamenilor de cultură, în general, dintre care unii de primă mărime. De altfel, unii dintre aceștia sînt clienți atît de fideli încît acum au aici locurile rezervate, marcate cu cîte o plăcuță metalică pe care le este înscris numele.
Cu ochii-n 3,14
● După succesul din Rusia, anul trecut a avut loc la Lima primul concurs de pălmuit din Peru. 16 participanţi majori, cîntărind între 80 şi 100 de kilograme, au întors obrazul unii la alţii. În timp ce unii au ajuns la spital în stare de leşin, un pălmaş venezuelean de 32 de ani cu obrazul gros, la propriu, a plecat cu cecul în valoare de 296 de dolari. (M. C.)
Preoția cerească
Desființarea dimensiunii sociale a individului în viețile sfinților nebuni întru Hristos este aproape o condiție a atingerii celor mai înalte experiențe mistice.
Pămîntul inimii
Pentru cei vechi, inima cuprindea totul: emoțiile, desigur, dar și curajul, și mai ales gîndirea și imaginația.
Timpul sărbătorii
Chiar dacă ne aflăm la oraș și, cu atît mai mult, în lumea noastră post-postmodernă și supertehnologizată, tot trăim un altfel de timp în perioadele de sărbătoare. Ieșim din timpul dedicat strict utilității și supraviețuirii și intrăm, pentru o perioadă mai lungă, într-un timp aparent al răgazului și plăcerii.
„În mintea mea, mi-am botezat donatoarea Helga.“ Despre transplantul de celule stem
Pentru pacienții cu leucemie, hopurile de trecut sînt multe. Începînd de la diagnosticare pînă la pericolul infecțiilor sau criza lipsei citostaticelor, cu care încă ne luptăm, și pînă la numărul mic de centre de transplant de celule stem din țară. Însă viețile pot fi salvate: înscrierea în Registrul Donatorilor e primul pas.
Cu ochii-n 3,14
● Sînt, în continuare, copleșit de reclame online la restaurante chinezești cu livrare la domiciliu. Sloganul se adaptează la context. De pildă: „De Crăciun…“. De Crăciun, ce? Sarmale cu urechi-de-lemn? Cîrnați din – Doamne, iartă-mă! – carne de cîine? Colaci cu orez? Ei, bine, nu: „De Crăciun, ia-ți pachețele de primăvară!“. (M. M.)
Eroii prim-planului şi omul din umbră
Detest retransmisiile de operă la televizor căci, printr-o sistematică eroare, camera expune guri exorbitante, feţe schimonosite, machiaje şi peruci violent spectaculare: ceea ce e făcut pentru a fi văzut de departe este abuziv apropiat.
Altfel despre Revoluție
Povestea revoluției și a anilor din jurul ei este o poveste care ne privește pe toți: este povestea care nouă, generațiilor vechi, ne-a construit biografia, iar lor, generațiilor tinere, le poate dărui rădăcini.
1989, spre 21 decembrie
Știu însă că ziua de 21 mi-a schimbat viața, mi-a dat o viață. Iar cei care au luptat și au murit atunci și cărora le voi fi mereu recunoscătoare sînt eroii mei, eroii noștri.
Cu ochii-n 3,14
● Un TIR încărcat cu bere s-a răsturnat în Butoieşti. Coincidenţă? (M. C.)
Crăciun. Publicitate!
Sînt semne, unele decente, altele stînjenitor retorice, ale unei sărbători de care se leagă o identitate religioasă cam de la sine înţeleasă, larg declarată, dar nu tot aşa de cunoscută, frecventată.
Clasicismul inevitabil
99% din istoria consemnată a culturilor, civilizațiilor & experiențelor religioase produse de homo sapiens se bazează pe construcția (firește, gra-duală) a unui model paideic.
Anii ’80 spre ’89
Pînă-n punctul în care, în anii ’80, s-a dovedit deodată că nu mai puteam separa atît de ușor realitatea de lumea inventată; că și-n bula noastră se simțea vîntul rece care urma s-o spargă.
Teen Spirit
„Smells Like Teen Spirit” a fost imnul unei generații de tranziție.
Cu ochii-n 3,14
● Printre cele mai căutate informații pe care românii au vrut să le afle de pe Internet în 2019 s-au numărat și versurile Prohodului. Că tot ne-am născut poeți. (S. G.)
Nașterea vămilor văzduhului
Numărul vămilor are, de fapt, rolul de taxinomie a păcatelor, iar această taxinomie variază în funcție de statutul social al persoanei din care a plecat sufletul.
Parabola magilor
Probabil astrologi sau sacerdoți mazdeeni, magii deschid prin întrebarea pe care i-o adresează lui Irod tocmai „ambiguitatea politică“ a condiției pruncului mesianic: „Unde este regele Iudeilor?“.
Apă caldă și căldură
Să ai căldură și apă caldă au fost, de ani buni, lucruri normale. Mi se părea de la sine înțeles ca, atunci cînd mă trezeam, să pot deschide geamul larg și să mă simt confortabil în casă. Ori să mă lăfăi în baia fierbinte, eventual lăsînd apa să curgă nu știu cît înainte.