Munca „inteligentă“

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
Munca „inteligentă“ jpeg

Smart working, tele-working, agile-work, work-life balance, gamification sînt concepte care revigorează obrajii activităților profesionale moderne. Munca de zi cu zi, cu program, birou, ore fixe, colegi, ierarhii, bresle, așa cum le știam pînă acum, este modelată, cu viteză amețitoare, după un „design“ cu contururi din ce în ce mai mobile, mai nuanțate, mai flexibile, mai străvezii. Slujba, așa cum apare prezentată pe site-urile de recrutare, pare mai curînd un pachet vîndut de o agenție de turism decît o invitație de a folosi efortul propriu și experiența profesională pentru a cîștiga beneficii formative (și materiale, desigur). Potrivit noilor concepte de care vorbeam mai sus, poți munci de oriunde, din pat, din sufragerie, de pe Coasta de Azur sau din cafeneaua de pe Lipscani, poți munci două ore pe zi sau 12 (condiția fiind, evident, să îți îndeplinești sarcinile și norma de ore), poți veni la serviciu la trei după-amiaza, dacă ești genul care dă randament mai mare la ore tîrzii, sau poți veni la șapte dimineața, dacă ai copii de dus la școală. Te poți plimba cu laptop-ul în orice colț al instituției în care lucrezi sau în orice loc din lume care are conexiune la Internet. Azi poți avea drept colegi de birou pe partenerii din echipa ta, mîine, pe orice necunoscut care, pentru a lucra, a ales același loc sub cerul liber ca și tine. Azi ai un coordonator, mîine, altul sau deloc, dacă proiectul nou în care lucrezi nu cere unul în mod special. Munca pare din ce în ce mai puțin un drept, o virtute, o cale și din ce în ce mai mult un compromis care trebuie edulcorat cu mulți potențatori de gust: jocuri, premii, insigne, programe care să îl ajute pe angajat să păstreze echilibrul între muncă și viața personală etc. Programele menite să mențină „work-life balance“ par a porni de la premisa că acolo unde este „work“ nu este „life“, și viceversa. Pe scurt, angajatorii își prezintă activitatea în fața candidaților ca pe o zi într-o grădiniță cu program diversificat și protecție tandră.

Felul în care se cosmetizează acum chipul muncii mă face să mă întreb cîte din „dat-urile“ de acum se vor schimba, odată cu programul, sau locul, sau ierarhiile flexibile din rutina profesională. Echipele se vor forma în „jurul“ unei pagini de Internet sau al unei aplicații, și nu în dialogurile spontane, față-n față, de pe lîngă birouri sau în preajma unui lider admirat; comunitățile profesionale se vor coagula în spații virtuale, și nu în întîlniri cu chip real și curiozități exprimate cu glas și gesticulație personalizate; drumul dintre birou și sufrageria proprie va fi același cu drumul dintre fotoliu și televizor, iar între concediu și sarcinile de serviciu va fi doar „un click distanță“. Mentorii, modelele sau liderii vor fi concentrați în cîteva citate motivaționale fixate pe paginile virtuale. Promisiunile angajatorilor, digitalizarea, comunicarea și flexibilitatea fără limite configurează mai degrabă generații care se vor izola în papuci și tabieturi solitare decît unele care-și vor trăi viața cu pielea și carnea proprie.

Am văzut zeci, sute de tineri care doresc o slujbă. Iau contact cu nevoile și dorințele lor din mass-media, din viața de zi cu zi, din interviuri proprii sau din dialoguri întîmplătoare. Citesc statistici și analize și din ce în ce mai mult sînt pregătită să cred că generațiile noi au nevoie, în fond, de aceleași lucruri de care și noi aveam nevoie: un loc de muncă civilizat, o experiență formativă, modele de la care să învețe, lideri care să îi facă să își urmeze drumul cu pasiune și încredere, efort propriu care să fie recunoscut, oameni care să aibă același scop. Vor dialog uman și vor să meargă, pe cont propriu, cît mai repede.

Poate mă înșel. Poate că ceea ce se întrevede acum sînt doar tatonări, exerciții, căutări ale lumii noi de a se acomoda timpurilor pe care ea însăși le-a creat. În orice caz, singurul pericol ar fi să întîmpinăm viitorul cu certitudini, cu prejudecăți, fără întrebări, fără îndoieli sau fără uimiri. Pînă atunci, sînt gata să mă folosesc de beneficiul de a lucra de acasă. Adică de tele-working. În Bucureștiul ăsta bezmetic, pare salvarea însăși. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: Boris Baldinger, flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.