Petrecere în scutece

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Invizibilii jpeg

E sîmbătă seară, puțin peste ora 8. O să închidem corporatist săptămîna asta grea, în care tot ce am făcut a fost muncă-acasă, muncă-acasă, cu o ieșire în oraș. Mișcarea a fost plănuită cu niște zile bune înainte; am reușit cumva să facem rezervări într-un loc unde nu prea ai șanse să prinzi o masă în week-end. O cîrciumă din cele hipsterești, unde vibe-ul trage să fie scandinav, cu mese din lemn negeluit, cu salate servite în borcane care se închid cu capace din alea cu garnituri de gumă, mîncarea pe eternele deja platouri de ardezie neagră, unde ai toate șansele să vezi fete cu breton scurt care mănîncă o improbabilă supă de morcov cu ghimbir.

E puțin peste ora 8, noi stăm cu șepcile în mînă să se elibereze o masă de jos. Localul are un parter și un soi de demisol. „Ia uite“, zic, în timp ce mă mut de pe un picior pe altul, stingheră, în mijlocul crîșmei, „ia te uită, toată lumea are barbă.“ De la chelner la ultimul client. „Să vezi“, îmi mai trece prin cap, „să vezi că ăștia au uitat totuși să facă rezervarea, nu ne-au trecut acolo, pe caiet, stăm ca proștii aici în mijlocul locantei, de se uită toți consumatorii la noi cu îmbucătura în gură, ca în cele din urmă să plecăm rușinați și refuzați.“

Paranoia mea nu s-a confirmat, vine o fată și ne zice că e OK să coborîm, masa e liberă. Apucăm spre scara lungă de lemn care duce jos, deja am pretenții, mă gîndesc de cîte ori o s-o urc și o s-o cobor doar ca să fumez repede afară, în frig. N‑apuc să termin gîndul și n-apuc să pun piciorul spre prima treaptă în jos, cînd, din semiîntuneric și dintr-un vuiet încă nedeslușit, văd urcînd spre noi un soi de mogîldeață. Pare un cîine mic, dar nu e. Se aburcă rapid pe treptele alea și-i zăresc un soi de lăbuțe albe cu gropițe deasupra degetelor. E un copil! Un copil care încă nu merge în picioare, dar care are o viteză fantastică la mersul de-a bușilea. Se cațără expert pe scărilea alea, cu fundul bombat de la pamperșii imenși de sub pantaloni, pare un cărăbuș gras, dar agil.

„Ce naiba face bebelușul ăsta aici? A băut un gin și acum o taie acasă? Iese să tragă o țigară?“ N-apuc să-mi mai construiesc alte scenarii în cap, că părintele copilului se repede pe scări și-l extrage pe fugar, care dă din mîini și din picioare ca un cîine mic care continuă să înoate în aer după ce îl scoți din apă.

Coborîm deja contrariați în plină scenă de „taaa-daaa!“. Aniversare. Jos era tot o chirăială și un urlet. O creșă întreagă alerga, se rostogolea, mergea de-a bușilea între picioarele adulților. Un balon mare, ciclam-metalic, era umflat în forma cifrei 2. 2 și atît. Încă speram că balonul cu a doua cifră plutește prin alt colț al încăperii. Nu plutea. Cineva făcea doi ani și trebuia să-l sărbătorim cu toții vrînd-nevrînd.

Rîd deja nervos, imaginea mea cu fete cu breton scurt care mănîncă supe-creme de morcov e fix aici: un snop de toddleri cu breton scurt, care n-au ajuns încă la hrană solidă, o să ne fie companioni la băut. Nu ne auzim din cauza chirăielilor, părinții acelor copii sînt tot timpul în mișcare, ocupați să-i strîngă din diversele colțuri ale încăperii, la masa de lîngă noi un cuplu romantic a nimerit și el în plină creșă – „N-ai cum să vrăjești fata“, îmi vine să-i zic celui din fața ei, „uite, viitorul vostru e aici.“

Simt cum o enervare sinceră începe încet să-mi strîngă capul. Nu există locuri anume unde se fac aniversări din astea? Nu e totuși aiurea să ieși cu niște copii atît de mici într-o crîșmă total nepotrivită? Simt că o să-mi pun în cap o grămadă de mame furioase, dar deja nu-mi mai pasă. Ne-ați dat afară pe ăștia care fumăm, acum nici de băut nu se mai poate bea în liniște? E tîrziu, cineva care are doi ani n-ar trebui să doarmă la ora asta? Și ce amintiri poate avea un copil atît de mic de la ziua lui de naștere? De ce o asemenea petrecere?

Nu contează, se fac deja poze. Cu bebelușii, cu părinții, cu baloanele. „Mihnea, vino încoace, Mihnea unde ești?“ Îmi pocnesc blitzurile în cap. Precis o să apar și eu într-un colț de fotografie, cu o privire roșie, de demon, cu un pahar (în care nu e lapte) la gură. Photoshopați-mă de acolo, ce să zic. V-am stricat ziua.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.