Vechi şi nou în religie

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Vechi şi nou în religie jpeg

În martie 2000, Papa Ioan-Paul al II-lea s-a rugat la Zidul Templului din Ierusalim. S-a rugat în calitate de creştin conştient de seva tradiţiei ebraice, prezentă în creştinism. S-a rugat, cerînd iertare pentru suferinţele pricinuite în istorie poporului evreu. S-a rugat pentru fraternitate între cele două religii. E o atitudine care, de la Conciliul Vatican II, începe să pătrundă în conştiinţe, să determine creativitate teologică şi spirituală. În 2009, Papa Benedict al XVI-lea, iar în 2014, Papa Francisc şi-au murmurat ruga în acelaşi loc.

S-a putut vorbi despre o „revoluţie copernicană“ a relaţiilor între cele două credinţe. Înainte, de-a lungul multor secole de creştinism modelator de lume şi de civilizaţie, iudaismul a primit un rol contradictoriu, greu de îndurat. I se recunoştea mai ales o demnitate perimată. Era preţuit pentru ceea ce fusese înainte de revelaţia christică; era dispreţuit/condamnat pentru că se menţinuse după apariţia ei, neacceptînd o. Potrivit interpretărilor curente, el fusese înlocuit, fusese „demis“ spiritual de „Noul Israel“, de „Adevăratul Israel“ care era creştinătatea. Mai ales sub acest unghi a fost privit iudaismul în mediile creştine. În cel mai bun caz, era tratat drept o credinţă înaltă, apropiată, dar incompletă; pe de altă parte, era privit ca o imagine a îndărătniciei, a orbirii spirituale. Dar, fie şi în lipsa acestei acuze, convertirea lui la creştinism – se socotea – va marca intrarea în eschaton. Chiar un critic atît de activ al antiiudaismului precum Vladimir Soloviov (autor, în 1890, al unui „Protest împotriva mişcării antisemite din presă“, semnat de prestigioşi oameni de cultură ruşi, în frunte cu Lev Tolstoi, vezi V. Soloviov, N. Berdiaev, G. Fedotov, Creştinsim şi antisemitism, Humanitas, 1992), chiar el aşa imagina lucrurile în Scurtă povestire despre Antihrist (1900): o Biserică universală care, la sfîrşitul istoriei, îi va reuni pe creştini şi pe evrei.

În cuplul Vechiul Testament – Noul Testament, „vechiul“ avea înţelesul de „trecut“, numai de pregătire, de anunţ pentru cel „nou“, fără drept de a se menţine în specificitatea sa, în rotunjimea lui spirituală. Un evoluţionism avant la lettre interpreta „vechiul“ drept anexat „noului“, absorbit de nou, aşadar lipsit de o legitimitate sieşi suficientă. Discursul creştin dominant valorifica, din iudaism, ceea ce el fusese într-o etapă „depăşită“ a istoriei sfinte şi a istoriei concrete.

Or, deschiderea către cunoaşterea celorlalte religii – din ce în ce mai largă şi mai metodică în ultima parte a secolului XX – a început să schimbe în primul rînd relaţia creştinismului cu iudaismul. Asta în conştiinţe treze, sensibile faţă de suflarea universală a Duhului. O seamă de gînditori creştini au pornit să studieze şi să dialogheze nu numai cu „vechiul“ iudaism, ci şi cu cel actual, cu lunga, bogata tradiţie ebraică desfăşurată de la anul 70 înainte. Nu doar un „premergător“ vedeau în iudaism, ci un interlocutor prezent, cu propria logică spirituală, cu propria lui vocaţie, încărcat de creativitatea veacurilor precreştine şi de cea, foarte vie şi diversă, a veacurilor următoare. Dominicanul Claude Geffré (1926-2017), iniţiatorul unei teologii interreligioase. număra, printre temele ei dominante, această întîlnire spirituală şi intelectuală cu iudaismul în întregul său, în prezentul, în actualitatea lui. S-au putut imagina şi soluţii pentru o întîlnire concretă. De pildă, autorii volumului Notre foi dans ce siècle (Credinţa noastră în acest secol, Paris, 2002), M. Albert, J. Boissonnat, M. Camdessus, vorbesc despre o „utopie“, dar o „utopie cu realizare verificabilă“, anume crearea unor centre unde cei care se pregătesc să devină preoţi, rabini sau imami şi-ar putea expune reciproc, fără sincretisme, experienţa religioasă, ceea ce ar constitui un stagiu de deschidere ecumenică (cf. Jean Delumeau, În aşteptarea zorilor. Un creştinism pentru mîine, Polirom, 2006).

În 2018, Monica Broşteanu a tradus, pentru Editura Galaxia Gutenberg, una dintre cărţile preotului catolic Michel Remaud, fost director al Institutului Creştin de Studii Iudaice „Albert Decourtray“ de la Ierusalim. Deşi apărut în 1983, volumul Creştini în faţa lui Israel, slujitor al lui Dumnezeu nu şi-a pierdut deloc utilitatea, capacitatea de a disloca prejudecăţi. El începe cu o izbutită metaforă prin care sînt deosebite de textul Noului Testament anumite teorii religioase care, în timp, au devenit pentru conştiinţa comună „literă de evanghelie“, cîteodată nevalidă. Saul prăbuşit de pe cal pe drumul Damascului: iată un episod binecunoscut, larg reprezentat, spune Michel Remaud. Însă Textul nu pomeneşte nimic despre vehicul. Se spune că „o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată şi, căzînd la pămînt, a auzit un glas…“ (Faptele Apostolilor 9, 3-8; 22, 6-11; 26, 13-16). Interpretări ulterioare au imaginat că cel care va deveni Pavel călărea, nu mergea pe jos. Pe alt nivel, dar întrucîtva analog, excluderea lui Israel din demnitatea sa, dedusă din Noul Testament, a stăruit pînă de curînd ca un adevăr teologic indiscutabil, definitiv, eliminator. Oare Textul nou-testamentar îl susţine?

Autorul citează, printre altele, Romani 11, 28-29: „Cît priveşte Evanghelia, ei sînt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei sînt iubiţi, din cauza părinţilor. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi“. Poporul evreu şi tradiţia sa nu-i recunosc lui Iisus mesianitatea, calitatea de Fiu al lui Dumnezeu. Dar, spune Michel Remaud, „creştinul trebuie să evite să se pună în contradicţie cu sine însuşi, uitînd sau făcîndu-se că uită că credinţa e un dar gratuit care îi vine fără nici un merit din partea sa şi, prin urmare, lipsa de credinţă nu e neapărat însoţită de o vinovăţie“. „Lipsă de credinţă“ sau „altă cale de credinţă“ – croită, refăcută, întreţinută, scandată de Dumnezeu de-a lungul întregului Vechi Testament şi niciodată desfiinţată de Autorul ei? Iată o alternativă pe care gîndirea creştină şi-o pune din ce în ce mai insistent astăzi, mutînd greutatea pe cel de al doilea termen.

Reflecția actuală privind întîlnirea religiilor porneşte de la ideea că revelarea divinului nu se lasă mărginită, confiscată, blocată identitar. În loc de excluziuni şi ierarhii calitative între religii, ea are sensibilitate pentru complementarităţi, pentru sporul de lumină pe care îl poate aduce hermeneutica colegială, adică interogaţia fidelă propriei tradiţii, care respectă/cercetează totodată mesajul divin adresat celuilalt religios. De pildă, în privinţa dezvăluirii ultime a lui Dumnezeu, creştinismul pune în evidenţă dimensiunea lui „deja aici“, iudaismul pe cea a lui „nu încă“. Dar juxtapunerea celor două dimensiuni, în fertila lor tensiune, e trăită – cu accente diferite – în ambele tradiţii.

Creştinismul se hrăneşte din noutatea christică izbucnită în lume. Dar se sprijină pe soclul vechimii ebraice, o vechime care rămîne activ, stăruitor, cu orice risc, în aşteptarea noutăţii deplin dezvăluite la sfîrşitul timpului. Credinţa creştină nu se află şi ea în tensiune către „Ierusalimul de sus“? Ambele credinţe îşi au propriul vector către acel zenit. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.