Pînă la Dumnezeu, te mănîncă sfinții

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Pînă la Dumnezeu, te mănîncă sfinții jpeg

Dacă în multe ocazii am ales să mi intitulez articolele cu un citat din Biblie, de data aceasta a furat startul în mintea mea, aproape spre propria mea surprindere, formularea parodică, dragă românilor, a unui citat din Epistola către Corinteni a Sf. Apostol Pavel, care spune că sfinții vor judeca omenirea (I Cor. 6, 2). Intenția mea era să lămuresc din punct de vedere istorico-teologic cîteva aspecte ale sfințeniei. Sensul zicalei românești este în mod evident că anturajul unui șef îi dejoacă bunele intenții, fie că acest anturaj este o birocrație coruptă și cinică, fie că este un surogat ineficient al șefului. Aplicată la lumea de dincolo, observația își găsește conținut în credința privitoare la intermedierea sfinților pe lîngă Judecătorul ceresc. În credința simplă, dar eficace, a creștinilor noștri de-a lungul secolelor, sfinții erau chemați să înduplece un Judecător implacabil (deisis – mijlocire) sau chiar să răscumpere pentru un credincios sau altul, din bogăția meritelor lor, o parte din insuficiențele celor care cereau intermedierea (în Viața Sfîntului Vasile cel Nou, acesta îi dă protejatei sale niște monede de aur spiritual cu care să-și achite datoriile pe la vămile văzduhului). Cum se evaluează eficacitatea ca mediator a unui sfînt? Simplu, prin popularitate.

O legendă populară rusă, relatată de V. Soloviov în primul capitol din Rusia și Biserica universală, ni-i înfățișează pe sfinții Nicolae și Ioan Cassian traversînd lumea în drum spre Dumnezeu și întîlnind un țăran a cărui căruță s-a împotmolit în noroi, Sf. Nicolae decide să se oprească pentru a-l ajuta, în timp ce Sf. Cassian își vede de drum cu argumentul că-și va murdări haina albă într-o acțiune care l-ar deturna de la obiectivul său. Controversa amicală a Sfinților Nicolae și Cassian privitoare la necesitatea intervenției în trivialitatea murdară a vieții cotidiene a credinciosului, în opoziție cu obiectivul păstrării purității ascetice, ilustrează bine ideea popularității unui sfînt prin concluzia ironică a păzitorului porților raiului, Apostolul Petru, care îi atribuie Sfîntului Nicolae două sărbătoriri în an, iar Sfîntului Ioan Cassian una la patru ani (29 februarie). Nimeni nu poate măsura mai bine puterea unui sfînt decît cel care i-a simțit ajutorul. Mărturia acumulată a tuturor celor care s-au simțit ajutați este soclul puterii spirituale a unui sfînt. Fără acesta, sinaxarul ar fi eventual un registru prosopografic.

Dar nu poate fi nici măcar așa ceva, fiindcă sfințenia este eminamente non-publică. Publică este onoarea sau cinstea, adică statutul social. De aceea mulți sfinți au biografiile reduse la esență, un gest, o decizie, o acțiune care îi desprinde de lumesc și le deschide porțile Împărăției. Majoritatea sfinților din calendar sînt martiri, oameni care, indiferent de viața pe care au dus-o, ies deodată din „înțelepciunea“ acestei vieți pur și simplu renunțînd la ea. Moartea martirică nu le asigură în societatea lor de origine onoruri, ci dimpotrivă, confiscarea bunurilor și oprobriu pentru familie. Cultul lor apare ulterior din inițiativa unor marginali.

Nevoia de a decontextualiza sfințenia merge pînă la pseudonimitate, adică mulți sfinți poartă un nume care le ascunde identitatea istorică. Marii sfinți cu moaște de pe teritoriul țării noastre sînt din această categorie. Viața pămîntească a Sf. Paraschiva e foarte vag cunoscută, iar pentru moaștele sf. Filofteia de la Curtea de Argeș, unde au ajuns din secolul al XV-lea, a fost compusă o viață nouă în secolul al XVIII-lea, atunci cînd moaștele s-au trezit la viață, dar nu se mai găsea nici o scriere care să arate prin ce se făcuse cunoscută sfînta. Noua identitate a sfintei Filofteia, cea a unei fetițe exemplar de milostive, omorîte la mînie de propriul tată avar și nestăpînit, răspundea tocmai nevoii oamenilor mici și lipsiți de apărare de a se vedea reprezentați printr-unul ca ei în lumea puterii absolute, cea care bulversează ierarhia lumească. Asemenea pseudonimități se constată încă din antichitate, iar cercetători de istoria religiilor le-au pus pe seama unor structuri de gîndire mitică, așa cum e cazul Sfîntului Gheorghe omorîtorul de baulaur, înțeles ca figură a eroului civilizator, care biruie haosul naturii sălbatice, prin supunerea acesteia cu uneltele agricultorului (pe grecește, ho georgos = omul pămîntului, țăranul) pentru a rodi însutit și a permite astfel proliferarea vieții pe pămînt. Dar această lectură mitologizantă ignoră faptul că sfințenia poate îmbrăca, din smerenie, și chipul unor figuri precursoare ale evangheliei.

Dar sînt și cazuri ale unor pseu-donimități construite cu grijă prin conlucrarea dintre părinții duhovnicești și fiii duhovnicești, cum e cazul Sfintului Dionisie Areopagitul sau al Sfîntului Andrei Nebunul întru Hristos. Prin aceasta, ei urmăreau nu numai punerea sub protecția unei autorități din trecut a unor scrieri foarte importante pentru acea comunitate, ci și „dezistoricizarea“ figurii sfinte. Sfințenia nu trebuia văzută ca un bilanț istoric pozitiv, nici ca o acumulare de virtuți în care să nu se strecoare mai mult de o smochină furată în copilărie sau un cuib de pasăre strivit din neatenție. Problema este că bilanțul pe pămînt nu-l pot întocmi decît alți oameni, încă lumești, atît de neputincioși în a judeca cele cerești. În hagiografia veche, sfințenia nu trebuia să pară o coroniță de premiant sau o decorație de erou, fie și acordată post-mortem pentru merite acumulate cu scrupulozitate de-a lungul vieții, și pe care o comisie de canonizare să le contabilizeze conștiincios în dosare cu iz birocratic. Sfințenia era o irumpere necontrolată a supranaturalului, de cele mai multe ori tulburătoare pentru ordinea lumească.

Dar fiindcă am pomenit citatul din Corinteni, el merită recitit în contextul său mai larg despre raportarea la ipocrizie în comunitățile creștine. Sfîntul Pavel îi îndeamnă pe creștinii corinteni să facă curat în Biserica lor, nu în lume. „Dar nu am spus, desigur, despre desfrînaţii acestei lumi… căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume. Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrînat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărîtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. (…) Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, avînd vreo pîră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi? Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sînteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atît de mici? Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cît mai mult cele lumeşti? Deci dacă aveţi judecăţi lumeşti, puneţi pe cei nebăgaţi în seamă din Biserică, ca să vă judece.“ (I Cor. 5, 11, 6, 5) Sfinții lui Pavel care judecă lumea, ba chiar pe îngeri, sînt creștinii înșiși, ecclesia rugătoare și mărturisitoare, nu sinaxarul. Creștinul este chemat să se lase îndumnezeit, înfiat de către Dumnezeu. În virtutea acestei înfieri judecă el lumea și pe îngeri, deci nu cu puterea sa omenească de judecată, ci cu a Duhului Sfînt. Și unde se sălășluiește Duhul Sfînt cu asupra de măsură? Nu în cei „nebăgați în seamă din Biserică“? Adică în cei pe care ar trebui să-i chemăm să ne judece pricinile lumești?

Gîndurile aceastea au fost scrise în așteptarea dezbaterilor în jurul canonizării părintelui Arsenie Boca. Cine este însă Arsenie Boca în viața sa istorică? Un pictor bisericesc minor, fost monah, fost preot îndepărtat de la cele sfinte, care moare pe 28 noiembrie 1989, izolat într-o casă din Sinaia, înconjurat de cîțiva prieteni și foste monahii. Prin această ieșire din viața pămîntească la marginea societății, nimeni nu-l poate acuza pe Arsenie Boca că și-a construit un soclu. Toată viața sa a fost un lung șir de refuzuri, de la cel de a colabora cu Securitatea la cele de a rîvni vreo gratificare publică. El nu are altă biografie decît aceea a unui șir succesiv de retrageri, în anonimat și irelevanță socială, în condițiile în care retragerea în pustnicie îi fusese refuzată de regim. Cu barba tăiată, lucrînd ani de zile la o obscură biserică de țară sau în tehnica decorativă a emailului, Arsenie Boca și-a șters urmele, în afară de acelea lăsate, dincolo de voința lui, în sufletele oamenilor. Ducînd ironia autoderiziunii pînă la capăt, singura lui hagiografie a venit din exteriorul lumii ecleziale, prin investigația jurnalistică, necomplezentă, a Tatianei Niculescu.

Revenind la titlul împrumutat ironiei populare, dacă high-life-ul ceresc ar fi populat tot de cei care și-au primit cele bune și pe pămînt (în primul rînd recunoaștere socială și cinstire publică), atunci primul care ar lipsi de la petrecere ar fi Iisus din Nazaret, de teamă să nu-l mănînce sfinții!

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.