Cum să te inspire legumele, măicuță?
Cum să te inspire legumele, măicuță?
Priveam ca oaia în gol. Ce caut eu aici? Chiar, ce caut în piață? Înainte de a cunoaște atîta lucru am țintit o grămadă de păstîrnac și am căutat răspunsul la alte întrebări, De ce trebuie să existe ceva – eu, mărarul, păstîrnacul? Este oare universul meu real? Am liberul-arbitru? Am discernămînt? Există Dumnezeu, este separat de cel al legumelor și al cățeilor? Există viaţă după moarte? Ce milă mi-e de castravetele ăla, născut pe 13 septembrie, că moare primul, cred că e mort în Glina, săracu’. Pot eu experimenta ceva cu adevărat într-un mod obiectiv? Nu-s în stare de nimic. Care este cel mai bun sistem moral? Al meu, al castravetelui, al păstîrnacului? Ce sînt numerele? O prostie? O mare nevoie? Trebuie ceva pe lumea asta? Trebuie ceva? Eram ca boul în piață. Și mă-ntreabă: măicuță, vrei ceva? Și atunci am condamnat juma’ de glob la moarte și am cumpărat: spanac, morcov, conopidă, o ceapă, trei ardei, verdeață, 3 legături de pătrunjel, mărar, țelină, leuștean. „19 lei“, mi-a zis măicuța și măicuța a ademenit-o pe alta la cumpărat. Credeam că e momentul meu. Nu, nu, nu, nu, nu e momentul meu, și atunci m-am întrebat dacă o conopidă poate costa atît de mult. Da, conopida a depășit, e ceva cu conopida asta. Ce caut eu în piață? Pot eu experimenta ceva cu adevărat într un mod obiectiv? Nu-s în stare de nimic. Care este cel mai bun sistem moral, măicuțo?
