Adîncirea în criză

Publicat în Dilema Veche nr. 816 din 10-16 octombrie 2019
O paralelă inegală jpeg

E minunat că s-au tradus biblioteci întregi de scrieri teologice din toate timpurile și orizonturile confesionale, așa cum ne bucură instalarea academică a disciplinelor umaniste dedicate faptului religios (antropologie culturală, sociologie și istorie a religiilor, psihologie de sorginte jungiană, abordări psihanalitice ale vieții mistice etc.). Mai prost stăm cu practica, adică suma atitudinilor pastorale menite să stopeze declinul social, să critice efectul negativ al contraselecției, industria plagiatelor, lățirea imposturii cu suport de clan partinic, dezafectarea instituțiilor menite să apere viața și avutul cetățenilor. În trei decenii de libertate – subordonate obiectivului de scoatere a României din lagărul comunist și transformarea ei într-un stat UE și NATO, care funcționează după standardele acestor organizații – a fost destul timp și pentru dezvoltarea unor derive instituționale și patologii sociale pe care le-am fi putut preveni și pe care avem datoria de a le corecta cît mai rapid, în ipoteza (larg clamată pe toate drumurile) că ne pasă de țara aceasta, o iubim și am dori să o prezervăm, pentru a transmite ceva solid și valoros urmașilor noștri biologici.

De la altare, comunitățile religioase aud adesea critici la adresa Occidentului și a globalizării, reacții urzicate față de consumism și capitalism, diatribe conspiraționiste și mantre ale naționalismului religios (adică a ereziei condamnate sub numele de filetism), însă nu prea aud explicații ale faptului că instituțiile precum poliția și-au abandonat misiunea, că politicul e corupt sau că demnitatea persoanei e strivită dacă adolescentele sînt răpite și obligate să se prostitueze în alte țări (cînd nu sînt de a dreptul ucise). Toată teologia de cabinet își pierde farmecul intelectual și puterea de convingere dacă libertatea profetică a Bisericii (adică dreptul și datoria slujitorilor săi de a spune pe șleau ce nu funcționează și de ce, propunînd mereu soluții creștine la probleme de societate apărute și prin năvala nestingherită a unor vicii general umane) nu e decît un deziderat vag, niciodată ilustrat la modul cotidian. O asemenea pudoare oportunistă sau – cu un eufemism – o asemenea prudență omiletică se puteau justifica în regimul comunist, dar nu și azi, în era digitală, dominată de social media și dezbateri deschise, imposibil de cenzurat.

Anticlericalismul tot mai vizibil din societatea românească, mai ales (vai!) printre tineri – adică în rîndul celor care au chemarea de a duce mai departe tradiția creștinismului viu –, e influențat de filozofii liberale, libertariene sau radical-stîngiste, dar și de evidența unei clericalizări care a rănit așteptările laicilor (numiți „simpli credincioși“). Ea denotă o reacție colectivă și individuală, culturală și ideologică (sau poate, curînd, chiar organizată ca partid politic) la identificarea fără rest a Bisericii cu slujitorii săi hirotoniți. Aș vrea ca cititorii clerici ai acestui text să vadă aici un nou semnal de alarmă, tras din solidaritate cu rostul sacramental, moral și cultural al unei Biserici capabile să-și asume misiunea evanghelizatoare în deplinătatea forțelor sale, adică prin sinergia continuă dintre cler și „popor“. Ca religie a Adevărului întrupat, creștinismul (și deci adepții săi, indiferent de rostul lor specific în economia comunităților) are chemarea paresiei, adică a vorbirii curajoase și neîngrădite, către „puternicii“ zilei: nu poți închide gura mărturisitorilor cu subvenții. E nevoie așadar de o ieșire expiatorie în largul tot mai toxic al unei societăți debusolate, în care hoțul, prostul și escrocul prosperă, în vreme ce omul onest, competent și inteligent suferă, tot mai revoltat. Asta nu presupune „exerciții de empatie“ (făcute via comunicate de presă), cît conștientizarea stării de criză în care ne aflăm: Biserica nu o poate duce bine într-o societate bolnavă de atîtea strîmbătăți. Criza e benefică și își va elibera potențialul spiritual numai dacă e privită în față, printr-o lucidă judecată de sine, care nu mai poate întîrzia. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.
image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.