Spațiul virtual infinit, neîncăpător

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Spațiul virtual infinit, neîncăpător jpeg

Am văzut, de curînd, o secvență înregistrată dintr-un spectacol de stand-up comedy, în care ținta ironiilor erau conversațiile pe WhatsApp ale părinților - zeci de replici, intervenții, întrebări, uimiri, reveniri care alcătuiau un dialog tulburător de inutil pe marginea unui fapt banal: locul și ora de întîlnire a părinților cu propriii copii întorși din excursie.

Am „asistat“, prin natura meseriei, la intrarea triumfală a acestui mod de comunicare în viața părinților: grupuri pe clase, pe școli, pe echipe din zona timpului liber etc. La început, dialogurile erau mai curînd benigne, practice: ce s-a predat la matematică, „ce-i luăm doamnei de Crăciun“, ce echipament le trebuie la ora de educație fizică, ce lecții au de recapitulat pentru evaluări etc. Mai apoi, însă, emoticoanele și prescurtările au început să aibă ca subiect probleme delicate, profunde, complexe, de tipul autoritatea didactică, autoritatea parentală, comportamentul copiilor, regulile de acasă versus cele de la școală, ce se întîmplă în timpul orelor, intervenții în direct ale părinților prin mesaje alcătuite pe baza informațiilor primite de la propriul copil. În sfîrșit, ținta discuțiilor internautice au devenit copiii înșiși: ce face Marinică al meu, de ce nu îl lasă în pace Gigel al tău, Maricica e agresivă, Cornel e mai mereu protejat etc.

WhatsApp-ul este un suport virtual al dialogurilor, care mizează pe comunicare rapidă, funcțională, spontană. Nu e un loc al reflecțiilor, al răgazului în fața informațiilor sau a afirmațiilor, al opiniilor diverse formulate cu maldăre de argumente. Nu e un loc al dezbaterilor, ci al afectelor, al impulsivității, al eficienței maxime, uneori în defavoarea logicii sau a rațiunii. Pe WhatsApp, întîi scrii și apoi gîndești… „Paginile“ de conversație de pe telefon se derulează rapid, nimeni nu are timp să urmărească replici scrise cu doar cîteva minute înainte, dar care se află la distanță de zeci de alte replici și de momentul prezent. Ideea de la care a pornit conversația rămîne izolată, undeva în istoricul virtual al grupului. În urma ei curg comentarii, comentarii la comentarii, iritări la comentarii, comentarii la țîfne sau uimiri, emoticoane la întrebări, răspunsuri la emoticoane etc. Așa stînd lucrurile, revenind la conversațiile din grupurile de părinți adunați virtual, WhatsApp devine un spațiu toxic: timpul și activitatea derulată de copii și profesori la școală sînt mărunțite de părinți și profesori, în fel și chip, pe baza zvonurilor sau a poveștilor. Am văzut, pe ecranele telefoanelor mobile, cîteva astfel de conversații, în care presupunerile luau locul faptelor, iar instinctele, locul cuviinței și al reflecției. Am ascultat părinți care îmi povesteau (și îmi arătau) cum primesc de la profesori sau de la alți părinți zeci de mesaje în care li se comunică minut cu minut cum copiii lor nu sînt atenți, îmbrîncesc sau nu scriu tema de la tablă. Am ascultat învățători sau profesori puși la zidul infamiei în revolte de WhatsApp, născute din păreri și emoticoane cu rînjete. Gesturi banale petrecute în timpul orelor capătă proporții catastrofale. Adulți hărțuiți, care la rîndul lor hărțuiesc. Peste toate, neîncrederea, suspiciunea, papotajul. Informațiile primite după banala întrebare „Ce-ai făcut azi la școală?“ sînt verificate din zeci de surse, nu toate credibile. Iar undeva, departe, copiii. Cu biografia încărcată de nemulțumirile, acuzațiile, falsele informații care se aruncă bezmetic pe așa-zisa „platformă de comunicare“. Știu, părinții muncesc ore multe, profesorii sînt decredibilizați de știrile alarmante apărute în presă, educația formală are reputație proastă, timpul este scurt și fărîmițat de urgențe și birocrație pentru toată lumea. Sînt puține lucruri care te îndeamnă la dialoguri așezate. Cele mai multe au ca efect o comunicare ce se risipește văzînd cu ochii, sub fiecare literă apăsată în grabă, printre secvențe de biografie școlară descifrate pripit, în dialogul superficial de la distanță.

WhatsApp-ul nu e bun pentru conversații mai lungi și mai profunde decît „Ne vedem azi la cinci, la ședința cu părinții“. Ce e cu adevărat valoros pentru formarea copiilor începe abia după ce „iconița“ verde devine inactivă.

Maria Iordănescu este psiholog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.