Ierusalim, „cetatea-palimpsest“

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Borges ne-a împărtășit tuturor că-și imagina Paradisul ca pe o bibliotecă. Proiecție supremă a desfătării cititului? O reformulare a absolutului cunoașterii ca infinit al sensurilor cuprinse în cărți de nisip? Secularizare culturală a imaginii lumii de dincolo? În orice caz, legătura dintre Paradis și bibliotecă nu este o invenție borgesiană – de altfel, nici el nu ar fi pretins aceasta –, mai ales pentru religiile care au în centrul lor cartea și pentru culturile izvorîte din ele. „Psalmii ne învață calea de întoarcere în Paradis“, scria Thomas Merton, reflectînd o îndelungată și arborescentă tradiție, Psalmii atribuiți regelui David, al cărui fiu Solomon a fondat, pe lîngă Templul magnific din Ierusalim, și o bibliotecă, model reluat după întoarcerea din exilul babilonian de profetul Neemia și mai tîrziu de Iuda Macabeul. Se pare că în a doua carte a Macabeilor întîlnim prima referință la o bibliotecă existentă în Ierusalim, cetatea lui David, care, potrivit unui midraș, are nu mai puțin de șaptezeci de nume.

În geografia iudaismului, creștinismului și islamului – a celor trei monoteisme, după cum ne am obișnuit să le spunem, fără a mai lua seama la relația lor distinctă cu textul sacru –, Ierusalimul este locul prin excelență de intersecție a cerului cu pămîntul, a istoriei cu eshatologia, poarta Paradisului, promisiunea comuniunii veșnice cu Dumnezeu. După pierderea centralității Templului în iudaism și odată cu unicitatea sacrificiului mediator al lui Iisus Hristos în creștinism, textul avea să dobîndească o centralitate crescîndă: este mărturie scrisă, recunoscută canonic, tradusă în pluralitatea limbilor pămîntului. Ceea ce pornește din Ierusalim, din istoria sa exemplară, ajunge după un periplu prin lume sub formă de texte în spațiul care le-a generat și le-a hrănit eshatologic. Ierusalimul, de-a lungul vîrstelor sale, de la Aelia Capitolina la orașul creștin de după Constantin, de la cucerirea arabă la regatele cuciate, de la mameluci și otomani pînă la proiectul sionist și proclamarea statului Israel, își recuperează memoria stratificată într-o rețea labirintică de biblioteci, întemeiate mai ales de numeroasele comunități religioase.

Ideea de a scrie o istorie a Ierusalimului ca o călătorie prin bibliotecile sale s-a concretizat de curînd în volumul publicat la Yale University Press de Merav Mack și Benjamin Balint: Jerusalem, City of the Book (cu fotografii de Frédéric Brenner). Cartea este o splendidă incursiune într-o lume pe care, cu puține excepții, vizitatorii și pelerinii nu o frecventează: de la faimoasele biblioteci ale dominicanilor (Școala biblică de la Ierusalim) și franciscanilor (Custodia generală a Țării Sfinte) sau ale Patriarhiei ortodoxe pînă la unele mai greu accesibile, precum cea siriacă a mănăstirii Sfîntul Marcu, al cărei paznic, Abuna Shimon Can, apare într-o expresivă fotografie stînd în genunchi și ținînd în mîinile acoperite cu o țesătură un manuscris din secolul al XV-lea.

Istoria bibliotecilor este în egală măsură a manuscriselor și cărților, a circulației lor și, desigur, a persoanelor care le-au procurat, îngrijit și studiat. Nu doar instituțiile religioase și, mai recent, laice sînt deținătoarele unor astfel de comori, ci și persoane private, uneori familii în care pasiunea pentru manuscrise se transmite ca un dat genetic. Autorii își descriu întîlnirile cu astfel de custozi ai memoriei, ale căror pasiuni sau angoase sînt portretizate cu empatie și constituie punte de plecare pentru rafinate digresiuni. Parcurgînd paginile cărții și imaginile unor manuscrise emblematice, de la cele descoperite la Qumran pînă la palimpsestul Septuagintei, din secolele al V-lea și al IX-lea, sau la Codex Hierosolymitanus Sancti Sepulchri 36, cu texte din profeți în versiunea Septuaginei, din Euripide și Chiril al Alexandriei, datînd din epoci diferite, realizezi că istoria lor nu păstrează doar urmele marii istorii, ci reprezintă o parabolă a acesteia, a cărei cheie de interpretare se află undeva într-o bibliotecă a „cetății-palimpsest“: Ierusalimul. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.