Pierre Hadot sau viaţa ca exerciţiu spiritual

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
Pierre Hadot sau viaţa ca exerciţiu spiritual jpeg

În cercetarea filozofiei antice, Pierre Hadot (1922-2010) are, se ştie, un demers aparte, înnoitor. Schimbă accentul de pe doctrine – investigate în ele însele – pe tema formării sinelui. Asta urmărea filozofia veche, susţine, argumentează, ilustrează pe texte Pierre Hadot: să ridice  sufletul, să-i conducă, în mod lucid, metodic, aspiraţia spre un nivel universal. Filozoful antic nu e cineva care produce construcţii speculative cu care existenţa lui nu prea are legătură. E cineva care îşi modelează existenţa – de la efortul cunoaşterii la conduita morală şi la purtarea zilnică – potrivit unor principii/repere care îl ajută să nu se lase dominat de particular, parţialitate, suficienţă mentală, care îl orientează spre o Raţiune atotcuprinzătoare, spre mereu dorite constelaţii ale adevărului.

Dintre cărţile lui Pierre Hadot au fost deja traduse: Plotin sau simplitatea privirii (1963, Polirom, 1998), Exerciţii spirituale şi filosofie antică (1981, Polirom, 2015), Ce este filosofia antică? (1995, Polirom, 1997). Toate aspectele vieţii filozofice, se demonstrează acolo, slujesc strădaniei de perfecţionare/transformare a eului: de la tipul de învăţătură la relaţia între maestru şi discipol, la tipul de comunitate specific şcolii, la cultura dialogului (care îi deprinde pe interlocutori să iasă din parţialitatea perspectivei proprii spre universalul logosului) şi pînă la stilistica textelor conservate. Cititorul poate percepe astfel că filozofia nu era o treabă de specialişti fortificaţi  în reduta unei tehnicităţi tematice şi de limbaj. Ea ţinea de dorinţa omului, virtual a fiecărui om, de a-şi duce viaţa cu nobleţe, de a-i da sens valabil, după vorba lui Socrate că „viaţa lipsită de această cercetare nu e trai de om“.

Pierre Hadot mai e aparte prin ceva. El susţine că acest stil de filozofie poate fi expresiv şi pentru omul de azi. Că merită să învăţăm de la filozofia veche strădania de a atinge clipe în care să ne depăşim, să obţinem o privire „mai de sus“. Mai mult, e cineva care s-a străduit să facă asta. Exeget şi editor de marcă al filozofilor vechi, el a căutat împletirea preocupării intelectuale cu cea existenţială. Iar parcursul lui nu e deloc lipsit de interes.

Îl putem urmări într-una dintre ultimele lui cărţi, o carte-biografie, apărută în 2001, cînd Pierre Hadot avea aproape optzeci de ani şi era încă plin de proiecte: Filozofia ca mod de viaţă  (traducere de Adrian Cotora, Humanitas, 2019). De-a lungul discuţiilor cu doi apropiaţi ai gîndirii sale, Jeannie Carlier şi Arnold I. Davidson, el îşi evocă traseul profesional şi interior, apoi reia marile teme ale cercetărilor sale.

Destinat de familie preoţiei, urmează Seminarul şi Facultatea de Teologie din Reims, frecventează Institutul Catolic din Paris, studii care îi dau şi o solidă formaţie filozofică. În 1944 e hirotonit, în vederea profesoratului în instituţiile catolice. Sensibil mai ales la tema în-tîlnirii sufletului cu Dumnezeu, nu află în mediul religios îndrumare sau ecou. În schimb, îşi defineşte un drum. „Din tinereţe am simţit o mare atracţie pentru mistică sub toate formele sale… Mă gîndeam să îmbin activitatea universitară cu interesul pentru mistică.“ Lucrează din 1949 la CNRS. Deşi atras de Plotin, începe, în calitate de colaborator al lui Paul Henry, să studieze şi să editeze texte ale unor autori din secolul IV, Marius Victorinus şi Ambrozie al Milanului, ceea ce va conduce la un doctorat. Concurat o vreme de intenţia unui doctorat despre Rilke şi Heidegger (vizînd o aceeaşi problematică pusă în limbaj poetic şi în limbaj filozofic).

În 1952 părăseşte preoţia, ia distanţă faţă de catolicismul dinaintea Conciliului Vatican II, care îi părea zidit în antimodernism, insensibil faţă de viul lumii actuale, autoritarist. Interesul lui intelectual-spiritual, bine orientat tematic, nu‑şi impune graniţe în căutarea interlocutorilor. Frecventează diferite grupuri de cercetare filozofică. Paul Ricœur, H.-I. Marrou, Berdiaev, Gabriel Marcel, Camus, J.-P. Vernant, Louis Dumont, H.-Ch. Puech, Jean Wahl sînt printre gînditorii pe care îi menţionează. În 1959 e printre primii care vorbesc, în Franţa, despre Wittgenstein, la care îl uimeşte coprezenţa unei logici stricte şi a „categoriei misticii“. Ca director de studii, din 1964, la École Pratique des Hautes Études, susţine cursuri pe experienţa filozofică la Plotin, Augustin, Marc Aureliu. După aparţia cărţii Exerciţii spirituale şi filozofie antică, Michel Foucault – faţă de a cărui idee de „cultură a sinelui“ marchează totuşi deosebirea „exerciţiilor spirituale“ vechi – îl recomandă ca profesor la Collège de France, unde, în conferinţa inaugurală din 1983, arată ce sens dă filozofiei antice.

Pierre Hadot e aşadar nu doar un specialist hipererudit, ci un intelectual care îşi propune să facă din înţelegere un instrument de îmbunătăţire a fiinţei. Lucrează pe dimensiuni a căror îmbinare poate părea astăzi neobişnuită, chiar paradoxală. Captivat de mistică, îşi conduce cercetarea în privinţa ei potrivit riguroaselor exigenţe ale raţiunii. Capabil, ca filozof, de sinteze înnoitoare, e un exeget minuţios, care cu instrumente istorico-critice, situează atent litera şi mesajul textelor. Judecata lui nu tranşează, ci organizează materia de care se ocupă. O restituie cu dominantele şi nuanţele ei.

În ceea ce priveşte efortul metodic spre transcendent, de pildă, prezenţa lui pe toată harta spirituală a lumii îi apare plauzibilă. Pentru că a identificat, pe materia greco-romană, sensul acestui efort, instrumentele, practicarea lui, iată de ce poate avansa afinităţi, concordanţe cu alte fenomene (diferite nu prin intenţia lor de căpătîi, ci prin solul în care prind formă: spaţii culturale gazdă, moduri mentale, configuraţii psihice etc.). Ceea ce nu înseamnă că el proclamă „omogenitatea“ efortului contemplativ. Chiar ţinta acestui efort, transcendentul însuşi, poate lua chipuri deosebite, larg inventariate de cercetător. Jocul între afinităţile şi diversitatea fenomenelor e menţinut, urmărit cu acribie.

O ciudată „tăietură“ propune – nu impune – totuşi Pierre Hadot atunci cînd reduce religia la ritual şi oficii utilitare, pe cînd căutarea prezenţei lui Dumnezeu şi lauda lui extatică ar fi, în religie, „pur filozofice“. Poate că parcursul personal sau ceea ce i-a apărut drept trăire curentă a religiei, constatată în perioada lui clericală, îl fac să tragă toată mistica de partea strădaniei filozofice. Dar, chiar în acest caz, cititorul e provocat să judece, să facă un exerciţiu de reflecţie, discernămînt, luciditate.

Am spus deja: studiind vechimea, Pierre Hadot oferă, de asemenea, omului de azi repere de înţelegere/lucrare de sine, verificate, rafinate de-a lungul timpului. El sugerează că pînă şi „jocul democratic“ poate fi înţeles/folosit ca „exerciţiu spiritual“, de vreme ce, neimplicînd transcendenţa, el ne îndeamnă totuşi să facem „pasul unei transcenderi“ de la perspectiva particulară la un bine comun.

Dar asta nu e decît una dintre sugestiile cărţii apărute la Humanitas. O carte-viaţă, o carte-dialog, potrivită cu atitudinea vechii filozofii.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.