Cum îți asumi meseria?

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Cum îți asumi meseria? jpeg

Sentimentul autentic de apartenență la o societate este poate printre cele mai importante puncte de plecare atunci cînd îți dorești să trăiești într-o societate sănătoasă, acea societate în care să te simți în siguranță și care să ți îngăduie să te dezvolți. Prin asumarea acestei apartenențe îți asumi, de fapt, o conduită morală și civică, respectarea legilor, respectarea drepturilor celui de lîngă tine și, nu în ultimul rînd, implicarea în viața Cetății.

În România ultimilor ani, această sintagmă – „implicarea în viața Cetății“ – se folosește cel mai adesea în relație cu domeniul politic – să votezi, în primul rînd. Bineînțeles, votul, cu atît mai mult într-o țară în care democrația nu a devenit încă de la sine înțeleasă, este un instrument vital prin care să-ți poți construi acea societate de care să simți că aparții. Însă acest instrument nu trebuie folosit doar o dată la cîțiva ani. Greutatea lui constă tocmai în implicarea în viața cetății zi de zi și pe toate planurile. Iar implicarea aceasta începe și de la firul ierbii.

Căci degeaba vom protesta în Piața Victoriei contra corupției, dacă în ograda noastră vom păstra micile matrapazlîcuri. Degeaba vom cere politicienilor să își facă meseria, dacă noi, la locul nostru de muncă, facem lucrurile de mîntuială.

Cînd ceri calitate trebuie să oferi calitate, în orice domeniu ai profesa. Dacă, de pildă, fușerești încălțările unui client, pentru că n-ai chef sau nu știi s-o faci mai bine, ce drept moral ai să te plîngi de incompetență la nivel înalt? Dacă iei sau dai șpagă la locul de muncă, ce drept moral ai să te plîngi de corupție? Dacă alegi, ca jurnalist, să pompezi pentru audiență știri de cancan sau fake news-uri, ce drept moral ai să te plîngi că publicul e slab educat și că, de fapt, nu vrea calitate?

Bineînțeles, odată cu explozia social media, jurnalismul pare a fi la îndemîna oricui. Jurnaliștii adevărați, cei cu patalama, au de luptat nu doar cu așa-numiții influencer-i, oameni care le au din plin cu charisma și mai puțin cu viziunea de ansamblu care asigură obiectivitatea unui bun meseriaș al presei, dar și cu acei pseudojurnaliști angajați precum vînzătorii la tarabă, care încearcă să te convingă să cumperi produse ieftine sau defecte, la un preț exorbitant.

Pentru că, pînă la urmă, toți cei care nu își asumă meseria (oricare ar fi aceasta) ajung să plătească, într-un fel sau altul, un preț pentru lipsa lor de responsabilitate. Și, întocmai ca în orice altă meserie, și în jurnalism există acest efect de bumerang. Dacă un pantofar vinde pantofi, jurnalistul „vinde“ informație. Iar calitatea produsului vîndut, fie că vorbim despre pantofi, fie despre informație, are întotdeauna impact. Extrapolînd, dacă alegi, de pildă, dintr-un motiv sau altul, să vinzi știri false sau să manipulezi publicul, pentru bani, vei constata că banii cîștigați astfel îi poți da unui pantofar care, la rîndul său, trăind într-o societate care nu apreciază valoarea, te va înșela la calitate. Și reciproca este valabilă: cu cît vei vinde informație mai de calitate, cu atît vei avea un public mai conștient, mai educat, care va vota o elită politică aptă să guverneze o societate sănătoasă, acea societate care va prețui calitatea – drept urmare și probabilitatea ca pantofarul să fie un bun meseriaș va crește.

Revenind însă la meseria de jurnalist și la responsabilitățile pe care aceasta le implică, se spune că, în ceea ce privește o informare corectă, în relația dintre presă și public există doi jucători: jurnalistul, cel care livrează informația, și consumatorul, cel care, pentru a fi bine informat, are, la rîndul său, datoria să aleagă cum și de unde se informează.

Dar cît este de echitabilă această afirmație? Pentru că, dacă delegi responsabilitatea informării corecte unui public consumator, mai putem vorbi despre jurnalism asumat? Dacă, de pildă, distribui un fake-news, din diferite motive, pornind de la interese care țin de agenda editorială pînă la pură incompetență, cît de liniștitor e să ne gîndim că un consumator educat în mass-media va ști să verifice informația din mai multe surse?

Să verifici o informație cere, în primul rînd, mult timp. Pentru că azi nu mai e suficient să verifici o știre din mai multe surse. De exemplu, un site de știri lansează o știre cu iz de „bombă“. Eventual nesemnată sau trecută sub genericul „Redacția“. Știrea este preluată mai apoi de alte site-uri, de televiziuni, de publicații, toate punîndu-se la adăpost de asumarea știrii respective prin citarea sursei principale: „potrivit site-ului cutare“. Astfel, știrea inițială, care poate fi un fake news, se propagă cu iuțeală de la site la site, se revarsă în social media, chiar neverificată fiind – pentru că, nu-i așa, toți vor o bucățică de audiență –, și devine o știre națională. Consumatorul va vedea știrea respectivă pe mai multe site-uri și, fără a da atenție faptului că toți citează o singură sursă, va fi predispus să înghită gălușca, fiind convins că este reală, pentru că, nu-i așa, s-a informat din mai multe „surse“, ignorînd faptul că este victima unei singure surse citate și răscitate.

Să fii un consumator educat de mass-media în România, adică să nu crezi că tot ce se scrie este și adevărat, nu e chiar la îndemîna tuturor. Avem de-a face, pînă la urmă, cu un caz clar de „Catch 22“. Să știi să te informezi corect înseamnă să ai în spate educația unei prese de calitate. Or, la noi, presa s-a reinventat din mers, după Revoluție, devenind un business înainte de a pune bazele unei deontologii. Și atît jurnalistul, cît și consumatorul de presă au picat, încă din primii ani de presă liberă, în plasa senzaționalului, iar acest senzațional a devenit turnesol pentru o presă pervertită și antonimă acelei meserii pe care doar o elită minoritară de jurnaliști profesioniști și-o mai asumă ca atare.

Vorbind despre o presă de calitate, vorbim, inevitabil, și de investiții financiare. Să îți permiți să ai o redacție de oameni bine pregătiți, care au resursele necesare investigațiilor, anchetelor, care se pot dedica 100% meseriei fără a fi nevoiți să aibă și alte proiecte suplimentare (din cauza salariilor mici), este astăzi un lux pe care nu foarte mulți și-l mai asumă. Mai ales că, în cazul în care oricum se mizează pe senzațional sau pe propagarea unei agende editoriale pervertite, nici nu prea vrei să ai de-a face cu jurnaliști profesioniști care își asumă meseria și care ar refuza să facă rabat de la deontologie, ci mai degrabă cu oameni dispuși la compromisuri și care să se priceapă la vînzări.

Bunăoară, o știre despre un accident rutier cauzat de drumurile proaste o vei prezenta mai degrabă într-un siaj emoțional, întrebînd rudele victimei cum se (mai) simt, dînd eventual un search pe Facebook ca să mediatizezi ultima postare a victimei, difuzînd poze sau amănunte intime legate de aceasta. Și vei avea o știre emoțională care va face audiență, dar nu vei informa cu nimic publicul, nu vei stîrni o anchetă despre starea drumurilor și nu vei mediatiza problema reală din spatele accidentului.

Sau, mizînd pe același fond emoțional, cum a fost cazul crimelor de la Caracal, în loc să pornești și să menții o anchetă despre ce se întîmplă în România la capitolul „trafic de persoane“, să investighezi activitatea unor instituții precum Agenția Națională contra Traficului de Persoane, preferi să atragi rapid publicul pe spuza ta, prin elaborarea unor teorii ale conspirațiilor („fetele sînt încă în viață“), teorii care au avut un impact negativ la nivel personal în ceea ce privește familiile victimelor și care, la nivel general, au îndepărtat publicul de informații reale și, prin urmare, folositoare.

Atrăgînd însă publicul prin acest artificiu al senzaționalului, nu doar că îl saturezi, făcîndu-l să își piardă interesul pentru un subiect uneori de importanță majoră chiar pentru bunăstarea lui, dar îl și îndepărtezi de jurnalismul de calitate, acel jurnalism asumat, care nu se repede la ciolanul știrii senzaționale pentru cîteva click-uri în plus, ci stă să investigheze, să înțeleagă contextul și să livreze o informație solidă.

Și, în timp, bombardînd publicul cu un jurnalism iresponsabil, lesne de făcut și cu moț de divertisment, vei avea un public dezinformat și, prin urmare, neimplicat autentic în viața Cetății. Acea Cetate în care trăiești și tu.

Articol susținut de British American Tobacco în cadrul campaniei Alege Asumat

logo20alege20asumat 1 jpg jpeg
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

GYORPLUSZ jpg
Presa maghiară, cucerită de fanii Rapidului la meciul cu Gyor. Cum i-a comparat cu fanii Japoniei de la Mondial
Presa maghiară a fost impresionată de comportamentul fanilor giuleșteni din timpul partidei dintre Gyor și Rapid, încheiată cu scorul de 32-30, în grupa B a Ligii Campionilor la handbal feminin.
7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.