Credința și miracolele

Publicat în Dilema Veche nr. 839 din 19 - 25 martie 2020
Credința și miracolele jpeg

O înrădăcinată obișnuință intelectuală situează miracolele în zona puțin frecventabilă a iraționalului. Potrivit acestei convingeri, ceea ce nu poate fi explicat rațional rămîne într-un soi de „carantină“, unde se cuvine tratat cu maximă suspiciune. Miracolul devine o problemă care, momentan, nu poate fi soluționată, astfel încît „realitatea“ sa este oarecum suspendată și depinde de rezultatul unor ulterioare investigații. Însă pentru omul religios, miracolul este un semn al prezenței, al irumperii puterii divine în lumea vizibilă: dintr‑odată, ordinea comună a vieții și a morții își pierde cadența irevocabilă, fiind bulversată de o noutate care suscită uimirea, deconcertează și stingherește. Tradițiile religioase conțin nenumărate mărturii despre ambivalența miraculosului și receptarea sa, oferind în același timp criteriile interne pentru a discerne autenticitatea și sensul acestuia.

Aici intervine credința: departe de a fi o înclinație subiectivă spre irațional și fantasmele sale, ea este o condiție exigentă a minunii. Să luăm doar cîteva exemple din Noul Testament. În unele cazuri, Iisus a lăudat credința celor pentru care a săvîrșit vindecări: a sutașului care îi cerea ajutor pentru slujitorul său și a femeii cananeene care stăruia în rugămintea pentru fiica sa demonizată. O altă situație paradigmatică este cea a lui Petru care, văzîndu-l pe Iisus venind pe apă, a mers către El, dar a început să se scufunde cînd s-a îndoit. Și, nu în ultimul rînd, Iisus le‑a spus ucenicilor că prin credința în El vor face aceleași fapte minunate și chiar „mai mari“ decît cele pe care le-a săvîrșit. Credința apare astfel în relație cu puterea divină care se manifestă restaurator și suveran. Nu-i limitează libertatea lui Dumnezeu de a interveni, ci constituie un orizont de posibilitate și de înțelegere a acesteia, și mai presus de toate o participare esențială a omului. Cele mai profunde reflecții despre miracol insistă asupra rolului credinței de a primi darul pe care îl face Dumnezeu, cu alte cuvinte: de a se situa eficace în proximitatea divină. Capacitatea aceasta se exprimă și prin solidaritate sau, am putea spune, prin delegație, atunci cînd nu cel vindecat intră în relație directă cu Iisus, ci persoana sau persoanele care se roagă pentru el.

Pentru Origen, de pildă, minunile înfăptuite de Hristos fac parte dintr-o pedagogie reprezentînd doar suprafața unei relații de adîncime. În orizontul credinței, actuale sau potențiale, miracolul este ca o invitație sau ca un stimul, puternic, fără îndoială, dar nu constrîngător. A vedea cu ochii tăi cum se petrece ceva miraculos e o interpelare existențială,  o punere în acțiune a capacității de a crede, însă credința nu este, fundamental, o credință în minuni, ci în ordinea, înțelepciunea și puterea Celui care se face vizibil prin „semne minunate“. Altfel spus, credința este chemată să se dezvolte ca o veritabilă cunoaștere a învățăturii care se exprimă prin acțiunea taumaturgică și a adevărului etern ce prinde chip printr-un gest săvîrșit în timp. Și pentru Augustin, esențial este dinamismul anagogic al relației dintre vizibil și invizibil cînd încercăm să pătrundem sensul miracolului: dar al milostivirii divine, care trebuie să ne facă să trecem de scoarța sensibilului. Iată cum își îndemna credincioșii din Hippona: „Fii atent la ceea ce vezi și crede în ceea ce nu vezi. Cel care te-a chemat la credință nu te-a abandonat. Desigur, îți cere să crezi ceea ce nu poți vedea, dar nu te-a lăsat fără să vezi ceva ce poate să ajute credința ta în nevăzut“. Miracolul se află la această intersecție a vizibilului cu invizibilul ca semn, ca instrument catalizator, ca pecete a unui dialog între libertatea divină și cea umană, însă niciodată ca scop al credinței sau ca probă ultimă a ei. În fața puterii dumnezeiești care intră în lumea noastră, atitudinea cea mai potrivită e cuprinsă în formula evanghelică atît de dragă lui Nicolae Steinhardt: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!“. Doar astfel receptivitatea exprimată prin credință se poate împlini într‑o relație liberă, în care își au locul lor și suferințele noastre, și tăcerea lui Dumnezeu.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.  

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.