Însemnări pe ultima sută (de metri)

Zizi și neantul jpeg

Ne pregătim să ieșim din izolare și habar n-avem, de fapt, ce va urma. Ne bucurăm că replonjăm într-o lume pe care abia o așteptăm și aproape că n-o mai recunoaștem. Abia ne-am obișnuit să ieșim din timp în izolarea noastră de toate zilele.

A fost și îngrozitor și, pe alocuri, minunat în izolarea asta. A fost îngrozitor în special la început, cînd nu știam ce ni se-ntîmplă și nici nu eram convinși că vom scăpa cu viață pînă la sfîrșitul ei. A trebuit să ne reconfigurăm și să ne stabilim nu doar o nouă rutină, ci un nou mod de a privi lucrurile: mai puțin în perspectivă și mai mult în prezent. Cel puțin mie nu mi-a mai venit să fac planuri de durată: cel mult pînă la sfîrșitul zilei.

Și așa, cel puțin pentru o perioadă, fiecare zi a devenit, dintr-o felie subțire de timp, mai curînd o ditamai halca. Pe care am trăit-o intens și diferit, în ciuda aparentei similarități cu celelalte hălci. M-am simțit, pe undeva, ca-ntr-o piesă de teatru semiabsurd, una dintre cele în care dramaturgul dornic să se afirme picură, cînd ți-e lumea mai dragă, replici esențiale. Doar că, incredibil, replicile astea ieșeau din propriul meu creier și din propriul meu suflet, nespuse însă, sub formă de gînduri și sentimente. În fiecare zi treceam prin diverse stări, de la euforie efervescentă la depresie învăluitoare.

În fiecare dimineață, cînd mă trezeam, nu știam nici eu cum va fi. Nu cum va fi viitorul, ci cum va fi respectiva zi, care se întrezărea interminabilă ca un chewing gum, pe de o parte, și sclipitoare ca o farfurie bine spălată și ștearsă, pe de alta. Căci, pe de o parte, odată cu năvala soarelui de după perdea îmi răsareau toate îndoielile legate de sănătatea mea, toate ipohondriile exagerate. Pe de alta, soarele de dimineață aducea, fără să vrea, și speranța cîte unei mici fericiri, fie că era doar cea a unui pom înflorit zărit pe geam, a unui om vindecat despre care auzeai la știri ori chiar gustul unui fel de mîncare și poveștile dintr-un serial.

Cea mai mică problemă de sănătate, fiecare imperfecțiune devenea, brusc, un capăt de țară. Orice semn de răceală, cel puțin în primele două săptămîni, echivala cu o fluturare de batistă din partea morții. Aveai nasul înfundat? Erai suspect de COVID-19. Deci, repede, spălături cu apă de mare. Te-ncerca o imperceptibilă durere de gît? Idem. Urgent, vitamina C și Decasept. Dacă te trecea vreo tuse seacă, era, deja, apocalipsa.

A fost, repet, mai ales la începutul perioadei, o luptă acerbă cu imperfecțiunile, imaginare sau reale, ale trupului. Pentru a nu porni cîine surd la vînătoare în lupta asta, erai nevoit să te înarmezi cu informații tot mai alambicate. Zvonurile circulau cu o viteză înnebunitoare, așa că trebuia să-ți iei măsurile de precauție pe mai multe fronturi: medicină alopată, homeopată, dezinfectanți. Persoanele din jur deja nu se mai împărțiseră în simpatice și nu prea, ci în inițiați și neinițiați. Deținători de informații și neinformați.

Pentru că, închisă între pereții celor trei încăperi de bloc, mi-am dat seama, brusc, că sînt pe cont propriu. În sensul în care toate cele, inclusiv sau cu atît mai mult cele medicale, fiind blocate în perioada asta, iar sistemul medical arătînd cum îl vedeam în fiecare seară la știri, de cîte ori mai murea cîte cineva a fost ca și cum m-aș fi întors nu în copilăria mea, ci chiar în cea a bunicii mele. În care oamenii se tratau cu ierburi și ceaiuri și, pînă la urmă, scăpa cine putea. Cine era mai robust ieșea învingător în lupta cu boala: de asta, din 14 copii, cîți au fost, de pildă, în cazul bunicii mele, au rămas în viață doar vreo 12. Pe cînd spălau rufele cu leșie, la gîrlă, se spălau pe cap cu gaz contra păduchilor, se încălzeau cu lemne de foc și mîncau à la longue din carnea ținută în saramură.

Desigur, am exagerat voit. Ideea care rămîne, însă, e că, în astea două luni, pentru că sistemul medical (fără să generalizăm) s-a dovedit nu doar șubred, ci, cel puțin la începutul epidemiei, o sursă de îmbolnăvire, și pentru că toate cele s-au închis, iar orice contact cu exteriorul putea fi fatal chiar, a trebuit să reinventăm multe acasă. De la gargara cu bicarbonat și oțet pînă la măști cu iaurt și castraveți, la ciorbe de salată și mîncare cu mărar. Casa a devenit o mini-întreprindere unde se produceau, dacă nu toate cele, ca pe vremuri (curierii să trăiască, pentru restul…), măcar unele lucruri esențiale pentru supraviețuirea locuitorilor ei: de la cea fizică la cea estetică și chiar emoțională și intelectuală. Chiar și în cazul aniversărilor, au reapărut cadourile home made, de tipul unui desen sau al unui tort mai șui, dar mai adevărat.

Acum, cînd ne apropiem de sfîrșitul hibernării în vizuină, e un sentiment tare ciudat: mă simt precum Stan, într-unul din filmulețele celor doi comici (Block-Heads, 1938), care a stat în tranșee douăzeci de ani să apere poziția de dușmani, deși războiul se terminase de mult. Nu știu dacă mai am ce și de cine să apăr, nu sînt convinsă că știu cum trebuie să mă apăr pe mine personal. Doar mă străduiesc să-mi iau inima-n dinți și să ies din tranșee.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

facturi
Cardurile de energie: cum pot fi obținute și ce se poate cumpăra cu ele
Ministrul Investițiilor, Marcel Boloș, a explicat mecanismul prin care românii vor putea folosi cardurile de energie în valoare de 1.400 de lei, acordat în două tranșe populației vulnerabile.
Lupte in apropiere de Bahmut Ucraina FOTO Profimedia jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Rușii continuă să deporteze copii ucraineni. Zeci de morți în Herson după bombardamentele Moscovei
Rusia a îndepărtat probabil focoasele nucleare de la vechile rachete Kh-55 și a lansat rachetele fără focoase către ținte din Ucraina.
Mexic jpg
Reportaj din inima Mondialului: Mândria Doha, încă un motiv să ne luăm cu mâinile de cap VIDEO
De câte ori ieși din România, realizeazi că, în multe privințe, la noi s-a făcut strictul necesar.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.