Ce au în comun cazurile Colectiv, Caracal și Coronavirus?

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 9 - 15 aprilie 2020
Ce au în comun cazurile Colectiv, Caracal și Coronavirus? jpeg

În primul rînd, impactul social extins. Emoția. Știți cum se spunea în primele zile de după tragedia din Colectiv? Că fiecare are pe cineva care știe pe cineva care a fost în noaptea aceea în Clubul Colectiv.

În al doilea rînd, tragedia în care au murit 64 de oameni a scos la iveală multe dintre tarele societății. Pe unele le știam și aproape că ne obișnuiserăm cu ele. Corupție, neglijență, minciună, incapacitatea autorităților, neputința sistemelor, deprofesionalizare și aproape dezumanizare.

În povestea răpirii fetelor din Caracal, mulți s-au gîndit că ei sau cei apropiați pot fi victime. Și că, dacă asta s-ar întîmpla, nu ar avea cine să-i salveze. Comunitatea nu se bagă. Nimeni nu vede și nimeni nu știe. Autoritățile se bîlbîie îngrozitor și se încurcă în proceduri. Și aici: corupție, neglijență, incapacitate, deprofesionalizare și aproape dezumanizare.

Ambele tragedii au forțat puțin schimbarea unor legi, au provocat niște demisii, în cazul Colectiv, chiar a unui guvern. E greu de spus cît ne-au schimbat pe noi, ca societate. Ne mai plîngem, uneori, în bula noastră, pe Facebook, de condițiile din spitale sau de aroganța autorităților. Și pentru că presa se face, mai nou, și pe Facebook, cazurile se rostogolesc și fac o oarecare vîlvă. Se vorbește o vreme despre ele, poate chiar se face curat într-un spital sau este dat afară un director. Însă concluzia, în ambele cazuri, este că tragedii precum cele de la Colectiv sau de la Caracal se pot întîmpla oricînd.

Cazul Coronavirus e de-abia la început. (Deși ultima lună ni s-a părut tuturor îngrozitor de lungă.) Dar deja ies la iveală semne comune cu celelalte două situații care ne-au marcat, ca societate, în ultimii ani. Acum, însă, nu e vorba doar de noi. Virusul a ajuns pînă în Groenlanda, iar televiziunile și radiourile transmit – ca pe vremuri, la cotele apelor Dunării – cifre noi, cazuri noi, unul cîte unul. La început, din oră în oră, dacă era cazul, ceea ce era un pic cam mult pentru o presă care spunea pe diferite voci și tonuri: Nu intrați în panică!

Presa, de fapt, e un pic debusolată. Nu s-a mai confruntat cu așa ceva. Nu există cursuri de Jurnalism în vreme de epidemie. Deși, dacă atunci cînd e vorba de sănătate, funcționează o regulă simplă – Spălați-vă cît mai des pe mîini –, în jurnalism e vorba tot de o regulă simplă: verifică. De fiecare dată.

Debusolată pare, de fapt, mare parte din societate. Iar impactul e aici mult mai extins decît în cazurile Colectiv și Caracal.

Pe lîngă teamă, coronavirusul va adînci sărăcia, acolo unde ea există, și va face ca mulți dintre cei care trăiau în pătura de mijloc să se prăbușească în cea de subzistență.

Ultimele date arată că aproape 40% din firme și-au redus activitatea, iar mai bine de un sfert s-au desființat. Iar lucrurile, probabil, nu se vor opri aici, dacă criza sanitară va continua. Va scădea consumul, deși acum firmele vorbesc de creșteri ale vînzărilor, chiar peste cele din perioada sărbătorilor. Acest boom este, desigur, din cauza panicii. Oamenii se tem că nu vor mai găsi mîncare pe rafturi, deși autoritățile dau asigurări că nu se va întîmpla acest lucru. Dar nimic nu îl liniștește mai mult pe românul relativ recent ieșit din comunism decît congelatorul și dulapul pline cu de toate. Acum, cît încă mai are cu ce cumpăra. Pentru că acest vîrf va fi urmat, cu siguranță, de o prăbușire a vînzărilor. Criza e de-abia la început.

Înainte de declararea stării de urgență, un sondaj IRES dat publicității pe 11 martie arăta că doar  5% din populație se temea că ar putea fi contaminată. Un procent dublu se temea de plictiseala din timpul izolării.

Cea mai mare îngrijorare – peste un sfert dintre cei chestionați – era legată de accesul la medicamente și tratament medical, în timp ce doar 9% se temeau că-și vor pierde locul de muncă. Acum, probabil, cînd circa un milion de persoane aproape și-au pierdut job-ul, fiind în șomaj tehnic, altele ar fi procentele, dar nu avem, încă, studii noi.

Impactul social din aceste zile se traduce, însă, și prin vulnerabilitate. Ne simțim iarăși foarte vulnerabili, ca și la Colectiv sau Caracal. Pentru că iarăși ies la iveală neglijența și minciuna. Avem oameni care ajung în spitale și mint, nu spun de unde vin, nu respectă reguli, nu au grijă de ceilalți. Avem medici care intră în concedii de teama coronavirusului. Sau demisionează, pur și simplu. Avem medici care de-abia acum învață cum se îmbracă sau se dezbracă un echipament de protecție. Avem spitale în care de-abia acum se pune problema existenței unor circuite pentru a preveni răspîndirea infecțiilor. Și avem manageri de spitale, numiți politic, în multe cazuri, care de-abia acum înțeleg responsabilitatea pe care o au. Cu alte cuvinte, avem, din nou, neputința sistemelor, care nu are cum să nu ne sperie. De data aceasta, nu e numai despre neputința sistemelor noastre. Lucru care, însă, nu ne liniștește. Dimpotrivă.

Cu doar o lună înainte să înceapă goana după măști, ventilatoare și teste pentru depistarea noului coronavirus, guvernele țărilor din Uniunea Europeană au spus că sînt pregătite să facă față situației. Ba chiar au transmis la Bruxelles că nu au nevoie de mai multe stocuri – arată documente ale Uniunii Europene, prezentate de Reuters. Curînd, însă, după ce au apărut primele cazuri de îmbolnăvire în Italia, Comisia constata că nevoile statelor europene erau de zece ori mai mari decît estimaseră acestea.

Nici în România lucrurile nu au stat diferit. Ba au stat și stau rău. De-abia în februarie s-a emis o Ordonanță de Urgență pentru realizarea stocurilor de materiale pentru situații medicale de urgență. România trebuia să aibă asemenea stocuri de acum doi ani. Iar acum, dacă avem OUG, devenită între timp lege, nu înseamnă că avem și stocuri. Ele nu pot fi făcute pentru că cererea este enormă, iar oferta – încă insuficientă. Am folosit o perioadă scurtă stocurile pe care le aveam de la epidemia de Ebola din 2014-2016. Acum am vrea să cumpărăm, dar nu mai avem de unde.

Însă amploarea impactului social extins, despre care vorbeam la început că ar fi comun cazurilor Colectiv, Caracal și Coronavirus, se va vedea cu adevărat după ce se va trage linie sub episodul nemaitrăit pe care îl trăim săptămînile acestea. Deși va fi greu să numărăm sărăcia, depresia și anxietatea care vor rămîne în urmă și care ne vor marca ceva vreme.

Liliana Nicolae este jurnalist la EuropaFM.

Foto: flickr.com

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.