Un compromis rapid

Ion PLEŞA
Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
Un compromis rapid jpeg

Compromisul, spune dicționarul, este o înțelegere, un acord bazat pe cedări reciproce sau o concesie. Armonizarea a două poziții diferite poate presupune un schimb („mai dai tu, mai renunț eu”), pînă se ajunge la o situație acceptabilă pentru fiecare dintre actorii aflați într-o relație, consfințind o înțelegere. Cedarea, pe de o parte, poate fi și unilaterală, concesionăm un bun sau un drept de folosință. Dacă o înțelegere are un aspect operațional, negociez ca să rezolv o problemă, ajung la un acord făcînd un compromis, chiar și cu riscul de a mă compromite, știu asta, și decid cunoscînd toate implicațiile, o concesie are un alt statut, ea se poate petrece la un nivel blurat de conștientizare și nu trebuie întotdeauna formalizată, căci se întîmplă uneori tacit, prea repede ca să o putem circumscrie într-un mod rațional. Asta nu înseamnă că am evacuat judecata, doar că apelăm la un alt mod de a aborda realitatea.

Psihologul Daniel Kahneman identifică (în cartea sa Gîndire rapidă, gîndire lentă) două sisteme care ne ghidează gîndirea. „Sistemul 1 este rapid, intuitiv şi emoţional; Sistemul 2 este mai lent, mai deliberativ şi mai logic.” În această paradigmă ajungem la un compromis printr-o abordare rațională a unei situații, cu precădere prin intermediul gîndirii lente, caracteristică Sistemului 2. 

Concesia este, îndeosebi în latura relațiilor afective, expresia gîndirii rapide, intuitive, putînd fi o formă de manifestare a fricii, materializînd teama noastră de un eșec, dorința de a evita o confruntare, grija de a nu pierde un avantaj. În clipa în care ești angrenat într-o dispută și nu ai timp să evaluezi toate implicațiile reacțiilor tale, poți sub presiune să cedezi, să nu răspunzi la un afront, să renunți la un drept, doar pentru că judecata grăbită (ce caracterizează Sistemul 1) nu ți-a permis alte opțiuni, ai avut la îndemînă doar concesia. Te iluzionezi că a fost o întîmplare, chiar dacă asta îți scade încrederea în tine. 

În viața de zi cu zi, concesiile par de obicei fapte nevinovate, banalități: „l-am lăsat pe X să treacă înaintea mea pe coridor, deși eu intrasem primul în acel spațiu, nu l-am contrazis pe Y pentru că erau prea mulți colegi de față și ceilalți ar fi zis că sînt un certăreț, am acceptat scuza consoartei pentru că m-ar fi refuzat și ea mai încolo, nu l-am pus la punct pe cel care m-a jignit pentru că aș fi pierdut autobuzul”. Aceste gesturi (dintr-un ipotetic manual de concesii) fie sînt cedări datorate presiunii aparente a timpului, fie apar din teama de a nu pierde o favoare, de a nu părea antisociali, ori le facem pentru că așa a fost să fie, sîntem suma automatismelor cotidiene. 

Sistemul 1 e cel mai la îndemînă cînd trebuie să reacționăm rapid. De cele mai multe ori, nu apucăm să apelăm la judecata lentă, chibzuită, a Sistemului 2. Sîntem parte dintr-un sistem de tranzacții în care regulile au fost trasate de la prima întîlnire cu un om sau din momentul în care am intrat într-un mediu social, devenim rezultatul unui raport de forțe, e o alegere instinctivă, cum cel mai slab își arată gîtul lupului mai puternic. Iar lucrurile acestea rămîn așa cum s-au petrecut de prima dată. În zadar încerci să schimbi o decizie dacă a trecut orizontul de timp în care acțiunea ta ar fi avut relevanță. 

Nu am descoperit America, dar este tonic să găsesc ceva din situația descrisă mai sus în acest fragment (din „Juruința femeilor”) aflat în Cartea Cărților (mai precis în „Cartea Numeri”, capitolul 30): „14. Şi anume, dacă [bărbatul] nu-i zice nimic zi de zi după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua cînd a aflat de ele. 15. Dar, dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui”. 

Așadar, dacă o persoană (o femeie în acest caz) face o juruință („promisiune solemnă”), bărbatul ei va putea anula acest act numai în ziua în care a aflat de promisiunea ei, dacă însă reacționează mai tîrziu, juruința asta nu mai poate fi întoarsă. Sistemul 1 avea, în acest caz, un răgaz de o zi pentru a răsturna situația. Sentimentele noastre sînt și ele un fel de judecăți, răspunsuri prompte ale sistemului intuitiv probabil, iar în zilele noastre, cred că sînteți de acord, avem mult mai puțin timp disponibil pentru a evita o concesie.

Ion Pleșa este prozator. Cea mai recentă carte publicată este volumul de proză scurtă Anotimpuri care nu se repetă, Editura Nemira, 2018.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.