Viața socială în vremea știm noi cui

17 aprilie 2020
Zizi și neantul jpeg

Am scris despre virtuțile recluziunii și nu dau înapoi. Doar că sîntem oameni, și nu sfinți, și oricît ne-am dori să ne ducem măcar cu demnitate singurătățile, avem nevoie, cu siguranță, și de interacțiunea cu ceilalți.

Și nu doar cu cei apropiați. E miraculos că-i avem, cei care sîntem destul de norocoși încît să nu ne ducem izolarea într-o solitudine absolută. Da, știu, uneori e greu să fii în același spațiu închis și insuficient cu cineva, ai și inevitabile momente de sufocare. Dar și atunci cînd ești complet singur trăiești, uneori, dureroase clipe de anxietate și de panică. Așa că, repet, acum e momentul să-i apreciezi pe cei de lîngă tine, pe cei pe care îi ai, să vezi cît sînt de importanți.

Ușor de spus, mai greu de făcut. În practică, omul vine cu fițele și umorile lui, stricînd perfecțiunea intențiilor. În sinea lui apreciază ce i se dă, e fericit, dar în practică are scăpări. Micul apartament de trei camere se transformă, brusc, într-o lume întreagă. Cînd neîncăpătoare precum o cutie de chibrituri, cînd uriașă ca o peșteră fără fund, ori precum dulapul din Narnia, prin care, dacă treci, poți ajunge, practic, oriunde. A apărut chiar o caricatură pe Facebook cu o doamnă care se ascunde în dulap ca să-și găsească spațiul personal. E de necrezut cîte cotloane poți descoperi într-o casă mică: nu e o chestie de spațiu, ci de aglomerări. Poți plonja într-o aglomerare de obiecte precum într-o grămadă de frunze de toamnă: intri sub ele, printre ele și nu mai ieși cu orele.

Totuși, există momente oficiale de socializare, chiar în contextul ăsta: mesele și filmele/serialele. Deodată, într-o lume fără cap și coadă, cu un prezent distopic și un viitor ambiguu, incert, ca să nu zic inexistent, ritualurile își recapătă puterea. Să pui masa, cu sau fără cîinii de fier pentru tacîmuri de altădată, devine important. Devine ceva fix și plăcut într-un carusel de gesturi neplăcute și de timp otova, ca un sac cu balast. Ai un program, la ora X te așezi la masă, chiar dacă la prăpădita de măsuță rotundă din fața ecranului. Nu-i nimic. Nu contează. E bine și așa, e ceva fix, care presupune un protocol (se aduc tăvile, se pun pe masă, se adaugă sarea și piperul, ba chiar un pahar de apă sau bere) și prezența unui număr de oameni mai mare decît unul. Se presupune și o oarecare ținută: nu te poți așeza chiar pe aceeași canapea în care ai încremenit și altădată, nespălat și nepieptănat ori cu cămașa de noapte boțită și pătată, purtată patru zile. Trebuie ca măcar să dai așa, o dată, de două ori, cu peria prin părul tot mai gri și mai uscat, să te speli și să-ți schimbi cămașa ale cărei picățele se confundă cu urmele soluției prea concentrate de clor care au sărit pe ea în lupta cu inamicul nevăzut.

Altfel, pe lîngă ritualul ăsta, sînt mereu micile momente neașteptate ale zilei, cele în care necunoscutul mai dă buzna, din cînd în cînd, prin viața ta. Necunoscutul, zilele astea, ia forma curierilor de toate felurile care livrează ce nici cu gîndul n-ai gîndi. Totul e cu mult mai misterios cu cît, ca să evităm contactul direct, am instituit un sistem perfecționat de recepționare a pachetelor: o cutie pe un scaun, în fața ușii, pe care sînt lăsate toate cele.

Inițial erau doar pachete cu mîncare. Acum diversitatea a devenit tot mai mare, nevoile s-au rafinat, înclinînd spre inutil. E un fel de sinistru joc de-a Moș Crăciun, amestecat cu Baba Oarba: comanzi mai multe lucruri în același timp și nu știi care-ți vine primul. Dacă se nimerește ca toate astea să se suprapună și cu niște aniversări în familie, totul devine și mai palpitant. E chiar o viață trepidantă, aș putea spune. Te așezi la birou, de dimineață, și deodată telefonul: „Bună ziua, doamnă, sînt curierul. Ajung și eu acum la dvs.”.

De aici începe suspansul. Habar n-ai care curier e: să fie cel cu măștile, 50 la număr, cu 200 de lei? Ori cel cu cele două cutii de lapte, patru lămîi, un camembert și două pachete de lavete, de la Mega Image? Sau  domnul cu tortul, proaspăt decongelat, de la cofetăria din colț?

Răspunzi, cu inima bubuindu-ți. Nu e nici unul dintre cele de mai sus – e un cadou-surpriză pentru una dintre aniversări: o imensă vulpe cu trup de pește, o creatură miraculoasă din pluș care-ți redă încrederea în specia omenească și credința în Moș Crăciun. Între timp, vin și măștile: nu sînt în cutie, cum ai fi crezut, ci într-o pungă de plastic. Pe punga respectivă sînt niște litere chinezești. Deși nu vrei să fii paranoic, te apucă o panică în momentul în care rupi punga și pui bine conținutul.

La un moment dat, sosește tortul. Tortul nu poate fi plătit cu cardul, așa că îl rogi pe curierul fără mască și prea încrezător în semenii lui să coboare la etajul inferior. Timp în care iei banii dați riguros cu spirt, pe o parte și pe alta, și îi bagi într-o pungă de plastic de, evident, unică folosință. Alergi spre cutie, arunci banii și-nșfaci cutia cu tortul, ca la concursurile de ștafetă contracronometru.

Apoi intri înapoi, cu „prada” înhățată. Ești mîndru de tine, mîndru că n-ai venit cu mîna goală de la vînătoarea de azi. Și te pui pe aruncat și dezinfectat, visînd la extazul de după.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.