⬆
Societate
Pagina 118
Evreii şi arabii în războiul din 1967
În dimineaţa zilei de luni, 5 iunie 1967, puţin după ora locală 7 a.m., forţele aeriene israeliene operau un atac năucitor: aproape întreaga flotă a statului evreu se desfăşura asupra bazelor aeriene egiptene (din Peninsula Sinai pînă la Cairo) şi atacau aviaţia lui Nasser mai înainte ca aceasta să se ridice în aer.
Cum să faci cercetare cu... Poşta Română
Printre multele măsuri bune luate de directorul Arhivelor Naţionale ale României se numără şi cîteva mai puţin bune. Cum e şi firesc. Dar cea care mi se pare cu adevărat dezastruoasă şi hilară este colaborarea cu Poşta Română.
Cei trei R
Atunci cînd revista Dilema veche a anunţat introducerea abonamentului online, principala cerinţă a celor interesaţi să îl achite a fost aceea de a fi scutiţi de reclame. Sîntem mulţi, noi, cei din faţa calculatorului, pentru care cele 15 secunde de reclamă reprezintă o eternitate prăvălită între click-ul pe informaţia căutată şi răspunsul oferit de Internet.
Vecinul L. in the sky with diamonds
„Doamnă, am crezut că fac un infarct chiar acolo!“ Zicînd acestea, domnul L., vecinul meu de palier, duse o mînă palidă la piept, cu tot cu umbrela pe care o apucase strîns, şi se clătină periculos în mijlocul sufrageriei mele. „Vai de mine“, am zis, „luaţi loc, vă aduc un pahar cu apă, liniştiţi-vă...“ şi am zbughit-o să aduc nişte apă, să nu colapseze, Doamne, fereşte.
Adolescenţi magici
În serialul Once Upon a Time, personajele îşi caută adevăratele identităţi. În principal, în două moduri – esenţial-umane, de cînd lumea şi pămîntul: iubirea şi puterea. Iubirea înseamnă găsirea adevăratei perechi, a acelei true love cu care ni se împuie capul de cînd sîntem mici; puterea, într-o lume de basm, se manifestă, deseori, prin magie.
Trei morţi. Ce mă costă?
Se ţine sus preţul căpşunilor. Oho, dar al cireşelor! Uite, ieri, unul în Piaţa Norilor a lăsat din preţ la cireşe spunînd: dom’le, sînt crăpate de la ploaie, ce să faci? Nu te pui cu natura. Nu te pui cu natura, repetă glasul acela în mine. Şi trec prin mahalale. În Traian, în spatele Pieţei, muri gogoşica cu pechinezi.
Coliva Marcelei
De la Duminica Fiului Risipitor pînă la cea a Înfricoşatei Judecăţi a nins aproape neîncetat. De Sîmbăta Morţilor, ne aflam înzăpeziţi în satul meu natal, undeva pe lîngă Bucureşti, aşa că am mînecat spre Sfînta Biserică pentru slujba de pomenire a celor mutaţi de la noi.
Bobi crocanţi
Înmuiaţi în apă rece, peste noapte, a zecea parte dintr-o baniţă de bobi (candou – literal, „boabe vierme-de-mătase“). A doua zi, puneţi bobii la scurs, într-o sită. După cîteva ore, clătiţi-i abundent cu apă, fără a-i scoate din sită. Repetaţi operaţiunea de 4-5 ori.
Lipsa problemelor cu vecinii maximizează puterea şi influenţa regională
În primul rînd că nu sînt nici din Ucraina, nici din România şi, în acest sens, sper să vin cu o perspectivă ceva mai detaşată faţă de problemele cu care s-au ciocnit aceste două state foarte importante din punct de vedere regional; al doilea avantaj este că vorbesc româna şi, dacă mai reuşim să organizăm vreo cinci forumuri de acest fel, sper să învăţ şi ucraineana.
Opt zile prin Iran
Oare călătoriile intră la capitolul experienţe de cunoaştere veritabile? Ce anume poţi cunoaşte sau înţelege dintr-o ţară în opt zile? Turismul e o iluzie colectivă de familiaritate sau cel mai mic numitor comun al experienţelor transnaţionale?
Houellebecq, controversă, scandal, Barnum
În dezbaterea la care a fost invitat la Bookfest, Michel Houellebecq a primit o întrebare interesantă, la care a dat un răspuns la fel de interesant. Cum e statutul de autor controversat? a fost întrebarea. Asta nu e atît de important, a răspuns Houellebecq. Controversele contribuie la animarea sezonului literar şi pe urmă dispar.
Pe marginea audienţelor lunii mai
Faţă de luna aprilie, PRO TV a avut în luna mai, în prime time, la nivel urban, cu 75.000 de telespectatori mai puţin, iar Antena 1 – cu 65.000. În fine, faptul că PRO TV are o scădere ceva mai mare e nesemnificativ, deoarece, chiar şi-aşa, audienţa postului din Pache Protopopescu e aproape dublă faţă de cea a televiziunii clasate pe locul secund.
Oameni şi locuri. Prin Metaliferi
De Munţii Metaliferi a auzit toată lumea. Chiar şi fără voie, căci cel puţin în ultimii ani aurul a fost motivul „metalic“ care a condus la popularizarea zonei, de cele mai multe ori în sens negativ. Şi, din păcate, celelalte aspecte au trecut sau, mai bine zis, au fost lăsate în plan secundar.
Cu ochii-n 3,14
Dacă, după ce am văzut faţa şi ochiul tumefiat al lui Bute, a putut circula ideea că la Nottingham ar fi fost blat înseamnă că sîntem loviţi la cap mai rău decît el. (R. C.)
Unul dintre invitaţii speciali la Bookfest a fost Bernard Pivot. Printre altele, a venit şi pentru „Marea dictare“, un test pentru cunoscătorii limbii franceze. Iniţiativa ar trebui reluată şi adaptată: n-ar strica o mare dictare în limba română. (M. M.)
Ceauşescu, Corto Maltese şi Rahan
Uneori se-ntîmplă că francezii mai au şi idei bune – spun asta cu simpatie şi cu ceva reproş. Personal, am convingerea – pe care cred că am mai şi scris-o pe-aici, cu ani în urmă, într-o poveste despre legenda lui Alain Delon în România – că Parisul (y compris la nivel politico-diplomatic) habar n-avea în 1990 de ce capital de simpatie se bucura Franţa printre români.
Yeats ori Yates - sau despre superficialitatea educaţiei noastre
Dorinţa de fi deştepţi cu orice preţ ne duce deseori cu oiştea în gard, ca Ieremia altădată. Toţi vrem diplome şi, mai ales, vrem să nu prea muncim, să nu prea citim, să nu prea învăţăm, dar nu scăpăm nici o ocazie de a vorbi despre noi, încercînd cu obstinaţie să ne punem în valoare inteligenţa şi subliniind, fără doar şi poate, superficialitatea educaţiei noastre.
Ce ne învaţă la şcoală?
Noul ministru al Educaţiei a avut de răspuns, urgent, la două întrebări „grele“: dacă elevii vor fi supravegheaţi şi anul acesta cu camere video la examenul de bacalaureat şi dacă subiectele vor fi mai „uşoare“. La prima întrebare, răspunsul a fost afirmativ, insistîndu-se asupra faptului că obiectivele camerei video nu vor mai fi fixate, ca în anii trecuţi, „pe geamuri şi uşi, ci pe elevi“.
Unde nici cu gîndul nu gîndim
Peisaj tipic de burg din Ţările de Jos. Casă îngustă din cărămidă roşie cu frontispiciul crenelat ca un tort, cu ferestre la fel de înguste, de pe pervazul cărora se revarsă sumedenie de floricele avide după un soare zgîrcit. Intrate cu mai bine de trei sferturi din trupuri în colţul din dreapta al peisajului, o mamă blondă de mînă cu fetiţa ei blondă.
A fost odată... - în seriale
Am dat, aproape întîmplător, peste un serial care se numeşte Once Upon a Time. / Odată ca niciodată. Scris de Adam Horowitz şi Edward Kitsis, creatorii lui Lost. Serialul mi-a mers la inimă din prima şi l-am văzut, pe tot – un sezon –, pe nerăsuflate (în asentimentul fetiţei unei prietene, care are 12 ani).
Nu ştiu dacă am avut plăcerea să povestesc despre croitorese
Eh, dacă nu ştiţi, uite, vă spun io. Cu un milion şi două sute mi-am ajustat după moda asta suplă cinci pantaloni. Se schimbase moda, e pe bulan pantalonul, nu mai poţi umbla flendura, aşa că mi-am luat cinci pantaloni dintre cei de vară şi ţuşti la croitoria mea lipită de Hala Traian.
Tocană de pipote
Scoateţi pipotele, ficăţeii, inimile şi plămînii de la două păsări, spălaţi-le cu apă rece, şi fierbeţi-le ca pentru supă (pipotele, ceva mai mult). Tăiaţi apoi măruntaiele în bucăţele şi puneţi-le la prăjit în 2 uncii de grăsime bine încinsă. După cîteva momente, adăugaţi o jumătate de uncie de pastă de soia fermentată, o ceaşcă de supă de pui şi puţin oţet.
Oroare cu sarmale şi "souveniruri"
Mărturisesc că furia şi dezgustul pe care le simt la ora cînd scriu acest articol depăşesc cu mult indignarea pe care am avut-o cînd, pentru prima dată, am simţit că Muzeul Ţăranului este în pericol de a fi agresat şi invadat de domnia prostului gust, a kitsch-ului de tarabă de Sinaia, a manelei cu iz de rustic şi a scenografiei de tip Etno TV, Taraf, Favorit TV.
Cum s-a dezbrăcat Mircea Radu de superstar
În toamna lui 2010, la lansarea ÎnTrecerii..., Mircea Radu făcea şi o afirmaţie bombastic-inabilă: „Dacă nu va fi de marcă, îmi dau demisia“. Dar din grila TVR a dispărut apoi nu prezentatorul, ci emisiunea, fiindcă Radu a trecut la Telejurnalul primului post, după ce ÎnTrecerea... a fost anulată, la începutul lui 2012.
CNA-ul lor
Vinerea trecută, pe 25 mai, Consiliul Naţional al Audiovizualului – „organism creat ca unică autoritate publică de reglementare şi garant al interesului public în domeniul audiovizualului“ – a împlinit 20 de ani de existenţă. Cu trei zile înainte, pe 22 mai, Curtea de Apel Bucureşti a anulat cea de-a treia decizie a CNA de a înjumătăţi licenţa OTV cu 36 de zile.
Un antidot la pesimism: Proiectul Recicleta
Alexandru Antonian are 37 de ani, o familie numeroasă, cinci copii – patru băieţi şi o fată, iar soţia sa este casnică. „Vă daţi seama“ – îmi spune – „cu atîţia copii acasă, munceşte mai mult, casnică fiind, decît dacă ar munci altundeva“. Alexandru face parte dintre cei mulţi pentru care viaţa, zi de zi, este o provocare.
Cu ochii-n 3,14
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are un nou vicepreşedinte. Îl cheamă Florin Tunaru. Poate că omul e OK, nu-l cunosc. Dar trebuie să recunoaşteţi că rezonanţa numelui său, asociată cu banii fiscului, sună îngrijorător. (M. M.)
Un candidat dintr-un afiş electoral promite „reabilitarea termică“ gratuită a blocurilor de locuinţe din sectorul nu ştiu care. Eu parcă mi-aş dori mai degrabă un candidat care să reabiliteze ideea de primar. (A. M.)
Grija pentru limba română
Nu e nevoie de cine ştie ce studii şi analize complexe, ilustrate cu zeci de exemple fioroase, pentru a ajunge la concluzia că limba română e vorbită şi scrisă prost. Vorbim, mulţi dintre noi, în propria limbă ca nişte negustori exotici, trecuţi prin cursuri rapide de acomodare cu limba română.
De ce nemţii satisfac femeile atît de uşor
De la o vreme am lăsat programele TV „grele“ (cum ar fi talk show-urile, emisiunile culturale, filmele artistice etc.) privitorilor mai inteligenţi decît mine şi m-am îndreptat decis către un segment de tele-nişă, căruia i se dă îndeobşte o mică atenţie – în total dezechilibru cu importanţa lui, după cum veţi vedea!
Fanny - o adolescentă ca oricare alta?
Are 26 de ani şi ştie deja cu mare, mare precizie ce vrea de la viaţă: să fie cît mai liberă. Îmi vorbeşte despre ea cu mare uşurinţă, deşi abia ne-am cunoscut. Îi place teatrul şi joacă foarte mult teatru, de fapt, asta a şi salvat-o de la o ruină iremediabilă. Are parcursul oricărei adolescente asaltate de reclame, de 90-60-90, de înălţimi nebănuite, de silicoane.
Tărîmul monştrilor
„Nu cred că e adresat copiilor, pentru că Max pleacă de acasă şi trăieşte o poveste imaginată.“ „Nu mi-aş lăsa copilul să se uite la aşa ceva, o lume plină de istericale şi de personaje bizare.“ Sînt cîteva comentarii ale unor părinţi la ecranizarea lui Spike Jones după cartea lui Maurice Sendak – Where the Wild Things Are.
La boală
Cînd suferi de o boală, să-i zicem „obişnuită“ (adică nu, Doamne fereşte, mortală sau fără leac), nu mai poţi să te refugiezi în reconfortantele – în suficienţa lor – tabieturi cotidiene. Dacă atunci cînd e o sărbătoare le întrerupi pentru celebrarea acesteia, pentru a te pregăti de bucuria pe care o aştepţi, în cazul bolii – trebuie să te lupţi.
Cum am rămas io fără pantaloni 10 zile
Nu mai vreau să-mi cumpăr nimic nou, aşa că pun mîna pe vechituri şi le dau o patină nouă. Poate oi cîştiga peste un timp mai bine. Aşa că mă strîng din cheltuieli reparîndu-mi pantofii, vreo cinşpe perechi am dus o dată pantofarului de la etajul zece şi omul, murindu-i mama, m-a ţinut vreo două săptămîni de iarnă în pantofii mei de mort.
Grija de sine opusă grijii faţă de lume?
Există tentative facile de a discredita religia: i se face, de pildă, un portret caricatural, de corset care sufocă energiile omenescului. Se procedează foarte simplu: anumite aspecte socio-religioase de scleroză, extremism, mohoreală sînt absolutizate, devin religia însăşi, logica ei internă.
Creveţi cu frunze de ceai
Decorticaţi două livre de creveţi frumoşi din specia shuijing („cristal de stîncă“). Bateţi cinci albuşuri de ou, amestecaţi-le cu o mînă de frunze de ceai yuqian („de dinaintea ploii“), cu puţin vin galben de orez şi sare, după gust. Cufundaţi creveţii în compoziţie şi prăjiţi-i apoi în ulei încins. Cînd s-au rumenit, scurgeţi-i bine de grăsime şi mîncaţi-i fierbinţi.
Pentru un oraş viu
În martie, revista Architecture d’Aujourd’hui a pus un număr de întrebări candidaţilor importanţi la prezidenţiale, cu privire la oraşe, dezvoltarea acestora şi a consemnat răspunsurile; e un document, Hollande poate fi confruntat cu el la vremea cuvenită.
Ce te face iubit cu adevărat
Ilie Năstase e o figură singulară: la 40 de ani de la victoriile care l-au adus în fruntea topului în tenisul mondial, rămîne în topurile de notorietate autohtone, cu o aură greu de clasificat. Tenismanul dă măsura a ceea ce ar trebui să însemne o celebritate şi la noi: nu doar cunoscută, ci şi iubită de public.
Derapaje
Săptămîna trecută, două episoade, care dau seamă de nivelul foarte jos al televiziunilor noastre, au fost semnalate şi puse în discuţie pe bloguri sau în presa scrisă. Este vorba de transmisiunea în direct din timpul unei aşa-zise furtuni de nisip de pe Litoral, la Realitatea TV, şi de noi mostre de mahalagism, la emisiunea lui Dan Capatos de la Antena 1.
Fotbalul de pe stradă
Într-o zi, Mihai Rosus trecea prin Piaţa 700 din centrul Timişoarei. Pe una dintre străzile din apropiere, cîţiva copii ai străzii încinseseră un meci de fotbal cu o minge dezumflată. Ideea i-a venit pe loc: „Ce-ar fi dacă am face o echipă de fotbal cu oamenii străzii?“. Pe vremea aceea, Mihai Rosus era asistent social la o fundaţie care se ocupa de oamenii fără adăpost.
Cu ochii-n 3,14
Campania electorală are părţile ei bune: de cînd s-a pornit, din Piaţa Sudului au dispărut ca prin farmec doamnele şi domnii aceia mai închişi la culoare care practicau cea mai nouă meserie din lume (contrabanda cu ţigări) şi despre care gurile bune spun că e oprit să le adresezi cuvinte cu conotaţii DEXuale. (D. S.)
O ştire îmbucurătoare pentru ţările ale căror economii o duc rău: insula Nauru din Oceanul Pacific se descurcă bine-mersi exportînd excremente de păsări. Adică ce, noi n-avem
Hoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
Restauraţia mediocrităţii la Educaţie
Pe la 1844, Gheorghe Sion scria: „Pe atunci în adevăr nu se cerea ştiinţă multă, capacitate sau învăţătură, pentru ca să ajungă cineva la posturi mari. Trebuia să aibă sau protecţia lui vodă sau numele sonor al unei familii aristocratice, pentru ca să capete posturi sau ranguri“.
Reeducarea (III)
"La început erau toţi legaţi la ochi, băgat căluş în gură, legaţi de mîini şi de picioare şi apoi culcaţi jos pe ciment. Doi deţinuţi legionari se aşezau pe deţinutul legat şi începeau să-l bată cu coada de mătură şi alte bîte peste tot corpul pînă la genunchi."
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
Flori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
Mi-a căşunat pe căpşuni
Cînd le văd uriaşe şi ucigaşe, oricît de pofticios sînt, ştiu că nu-i căpşuna pe care o aştept. Pe DN1 e plin, parcă între Pucheni şi Ploieşti sînt namile de pămînturi care doar căpşuni fabrică. Şi căpşuni cît deştu’. Păi, voi aţi văzut cît de mare e una? Doar una şi dai de mîncare la doi. E imposibilă.
Arhitectura memoriei
Noua frontieră a spaţiului sacru este arhitectura memoriei. În ultimele decenii, construirea de memoriale, monumente, locuri de reculegere, amplasarea de inscripţii comemorative a atins un apogeu. În chip consistent, putem plasa începuturile acestui gen arhitectural în trena Primului Război Mondial.
Plămîn au naturel
Pregătiţi un bojoc de porc după cum urmează: umpleţi-l cu apă rece, puneţi-l pe un fund de lemn şi loviţi-l cu palma, pînă se scurge toată apa. Repetaţi operaţiunea de 3-4 ori pentru fiecare parte a plămînului. În felul acesta, plămînul se va albi şi va rămîne gonflat.
Succesul ca dedublare - cazul Dumitru POPESCU
Nu aruncaţi cu piatra. În revista care se numeşte Dilema (fie ea veche), carevasăzică avem îndoieli. Una dintre ele apare cînd citesc sintagma „rezistenţa prin cultură“, titlul unei emisiuni de la TVR. Adică, „împotriva sistemului, a lui Nicolae Ceauşescu“, spune promo-ul, se montau piese de teatru, opere muzicale, se publicau cărţi.
Cristian Mungiu şi imaginea României
Cristian Mungiu a intrat în selecţia oficială de la Cannes cu al său După dealuri. Filmul va fi proiectat la festivalul care are loc în perioada 16-27, după ce în 2007, la acelaşi festival, acelaşi regizor a luat un Palme d’Or cu 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. E vorba de o ştire de cultură cu semnificaţii politice.