⬆
Societate
Pagina 118
Unde nici cu gîndul nu gîndim
Peisaj tipic de burg din Ţările de Jos. Casă îngustă din cărămidă roşie cu frontispiciul crenelat ca un tort, cu ferestre la fel de înguste, de pe pervazul cărora se revarsă sumedenie de floricele avide după un soare zgîrcit. Intrate cu mai bine de trei sferturi din trupuri în colţul din dreapta al peisajului, o mamă blondă de mînă cu fetiţa ei blondă.
A fost odată... - în seriale
Am dat, aproape întîmplător, peste un serial care se numeşte Once Upon a Time. / Odată ca niciodată. Scris de Adam Horowitz şi Edward Kitsis, creatorii lui Lost. Serialul mi-a mers la inimă din prima şi l-am văzut, pe tot – un sezon –, pe nerăsuflate (în asentimentul fetiţei unei prietene, care are 12 ani).
Nu ştiu dacă am avut plăcerea să povestesc despre croitorese
Eh, dacă nu ştiţi, uite, vă spun io. Cu un milion şi două sute mi-am ajustat după moda asta suplă cinci pantaloni. Se schimbase moda, e pe bulan pantalonul, nu mai poţi umbla flendura, aşa că mi-am luat cinci pantaloni dintre cei de vară şi ţuşti la croitoria mea lipită de Hala Traian.
Tocană de pipote
Scoateţi pipotele, ficăţeii, inimile şi plămînii de la două păsări, spălaţi-le cu apă rece, şi fierbeţi-le ca pentru supă (pipotele, ceva mai mult). Tăiaţi apoi măruntaiele în bucăţele şi puneţi-le la prăjit în 2 uncii de grăsime bine încinsă. După cîteva momente, adăugaţi o jumătate de uncie de pastă de soia fermentată, o ceaşcă de supă de pui şi puţin oţet.
Oroare cu sarmale şi "souveniruri"
Mărturisesc că furia şi dezgustul pe care le simt la ora cînd scriu acest articol depăşesc cu mult indignarea pe care am avut-o cînd, pentru prima dată, am simţit că Muzeul Ţăranului este în pericol de a fi agresat şi invadat de domnia prostului gust, a kitsch-ului de tarabă de Sinaia, a manelei cu iz de rustic şi a scenografiei de tip Etno TV, Taraf, Favorit TV.
Cum s-a dezbrăcat Mircea Radu de superstar
În toamna lui 2010, la lansarea ÎnTrecerii..., Mircea Radu făcea şi o afirmaţie bombastic-inabilă: „Dacă nu va fi de marcă, îmi dau demisia“. Dar din grila TVR a dispărut apoi nu prezentatorul, ci emisiunea, fiindcă Radu a trecut la Telejurnalul primului post, după ce ÎnTrecerea... a fost anulată, la începutul lui 2012.
CNA-ul lor
Vinerea trecută, pe 25 mai, Consiliul Naţional al Audiovizualului – „organism creat ca unică autoritate publică de reglementare şi garant al interesului public în domeniul audiovizualului“ – a împlinit 20 de ani de existenţă. Cu trei zile înainte, pe 22 mai, Curtea de Apel Bucureşti a anulat cea de-a treia decizie a CNA de a înjumătăţi licenţa OTV cu 36 de zile.
Un antidot la pesimism: Proiectul Recicleta
Alexandru Antonian are 37 de ani, o familie numeroasă, cinci copii – patru băieţi şi o fată, iar soţia sa este casnică. „Vă daţi seama“ – îmi spune – „cu atîţia copii acasă, munceşte mai mult, casnică fiind, decît dacă ar munci altundeva“. Alexandru face parte dintre cei mulţi pentru care viaţa, zi de zi, este o provocare.
Cu ochii-n 3,14
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are un nou vicepreşedinte. Îl cheamă Florin Tunaru. Poate că omul e OK, nu-l cunosc. Dar trebuie să recunoaşteţi că rezonanţa numelui său, asociată cu banii fiscului, sună îngrijorător. (M. M.)
Un candidat dintr-un afiş electoral promite „reabilitarea termică“ gratuită a blocurilor de locuinţe din sectorul nu ştiu care. Eu parcă mi-aş dori mai degrabă un candidat care să reabiliteze ideea de primar. (A. M.)
Grija pentru limba română
Nu e nevoie de cine ştie ce studii şi analize complexe, ilustrate cu zeci de exemple fioroase, pentru a ajunge la concluzia că limba română e vorbită şi scrisă prost. Vorbim, mulţi dintre noi, în propria limbă ca nişte negustori exotici, trecuţi prin cursuri rapide de acomodare cu limba română.
De ce nemţii satisfac femeile atît de uşor
De la o vreme am lăsat programele TV „grele“ (cum ar fi talk show-urile, emisiunile culturale, filmele artistice etc.) privitorilor mai inteligenţi decît mine şi m-am îndreptat decis către un segment de tele-nişă, căruia i se dă îndeobşte o mică atenţie – în total dezechilibru cu importanţa lui, după cum veţi vedea!
Fanny - o adolescentă ca oricare alta?
Are 26 de ani şi ştie deja cu mare, mare precizie ce vrea de la viaţă: să fie cît mai liberă. Îmi vorbeşte despre ea cu mare uşurinţă, deşi abia ne-am cunoscut. Îi place teatrul şi joacă foarte mult teatru, de fapt, asta a şi salvat-o de la o ruină iremediabilă. Are parcursul oricărei adolescente asaltate de reclame, de 90-60-90, de înălţimi nebănuite, de silicoane.
Tărîmul monştrilor
„Nu cred că e adresat copiilor, pentru că Max pleacă de acasă şi trăieşte o poveste imaginată.“ „Nu mi-aş lăsa copilul să se uite la aşa ceva, o lume plină de istericale şi de personaje bizare.“ Sînt cîteva comentarii ale unor părinţi la ecranizarea lui Spike Jones după cartea lui Maurice Sendak – Where the Wild Things Are.
La boală
Cînd suferi de o boală, să-i zicem „obişnuită“ (adică nu, Doamne fereşte, mortală sau fără leac), nu mai poţi să te refugiezi în reconfortantele – în suficienţa lor – tabieturi cotidiene. Dacă atunci cînd e o sărbătoare le întrerupi pentru celebrarea acesteia, pentru a te pregăti de bucuria pe care o aştepţi, în cazul bolii – trebuie să te lupţi.
Cum am rămas io fără pantaloni 10 zile
Nu mai vreau să-mi cumpăr nimic nou, aşa că pun mîna pe vechituri şi le dau o patină nouă. Poate oi cîştiga peste un timp mai bine. Aşa că mă strîng din cheltuieli reparîndu-mi pantofii, vreo cinşpe perechi am dus o dată pantofarului de la etajul zece şi omul, murindu-i mama, m-a ţinut vreo două săptămîni de iarnă în pantofii mei de mort.
Grija de sine opusă grijii faţă de lume?
Există tentative facile de a discredita religia: i se face, de pildă, un portret caricatural, de corset care sufocă energiile omenescului. Se procedează foarte simplu: anumite aspecte socio-religioase de scleroză, extremism, mohoreală sînt absolutizate, devin religia însăşi, logica ei internă.
Creveţi cu frunze de ceai
Decorticaţi două livre de creveţi frumoşi din specia shuijing („cristal de stîncă“). Bateţi cinci albuşuri de ou, amestecaţi-le cu o mînă de frunze de ceai yuqian („de dinaintea ploii“), cu puţin vin galben de orez şi sare, după gust. Cufundaţi creveţii în compoziţie şi prăjiţi-i apoi în ulei încins. Cînd s-au rumenit, scurgeţi-i bine de grăsime şi mîncaţi-i fierbinţi.
Pentru un oraş viu
În martie, revista Architecture d’Aujourd’hui a pus un număr de întrebări candidaţilor importanţi la prezidenţiale, cu privire la oraşe, dezvoltarea acestora şi a consemnat răspunsurile; e un document, Hollande poate fi confruntat cu el la vremea cuvenită.
Ce te face iubit cu adevărat
Ilie Năstase e o figură singulară: la 40 de ani de la victoriile care l-au adus în fruntea topului în tenisul mondial, rămîne în topurile de notorietate autohtone, cu o aură greu de clasificat. Tenismanul dă măsura a ceea ce ar trebui să însemne o celebritate şi la noi: nu doar cunoscută, ci şi iubită de public.
Derapaje
Săptămîna trecută, două episoade, care dau seamă de nivelul foarte jos al televiziunilor noastre, au fost semnalate şi puse în discuţie pe bloguri sau în presa scrisă. Este vorba de transmisiunea în direct din timpul unei aşa-zise furtuni de nisip de pe Litoral, la Realitatea TV, şi de noi mostre de mahalagism, la emisiunea lui Dan Capatos de la Antena 1.
Fotbalul de pe stradă
Într-o zi, Mihai Rosus trecea prin Piaţa 700 din centrul Timişoarei. Pe una dintre străzile din apropiere, cîţiva copii ai străzii încinseseră un meci de fotbal cu o minge dezumflată. Ideea i-a venit pe loc: „Ce-ar fi dacă am face o echipă de fotbal cu oamenii străzii?“. Pe vremea aceea, Mihai Rosus era asistent social la o fundaţie care se ocupa de oamenii fără adăpost.
Cu ochii-n 3,14
Campania electorală are părţile ei bune: de cînd s-a pornit, din Piaţa Sudului au dispărut ca prin farmec doamnele şi domnii aceia mai închişi la culoare care practicau cea mai nouă meserie din lume (contrabanda cu ţigări) şi despre care gurile bune spun că e oprit să le adresezi cuvinte cu conotaţii DEXuale. (D. S.)
O ştire îmbucurătoare pentru ţările ale căror economii o duc rău: insula Nauru din Oceanul Pacific se descurcă bine-mersi exportînd excremente de păsări. Adică ce, noi n-avem
Hoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
Restauraţia mediocrităţii la Educaţie
Pe la 1844, Gheorghe Sion scria: „Pe atunci în adevăr nu se cerea ştiinţă multă, capacitate sau învăţătură, pentru ca să ajungă cineva la posturi mari. Trebuia să aibă sau protecţia lui vodă sau numele sonor al unei familii aristocratice, pentru ca să capete posturi sau ranguri“.
Reeducarea (III)
"La început erau toţi legaţi la ochi, băgat căluş în gură, legaţi de mîini şi de picioare şi apoi culcaţi jos pe ciment. Doi deţinuţi legionari se aşezau pe deţinutul legat şi începeau să-l bată cu coada de mătură şi alte bîte peste tot corpul pînă la genunchi."
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
Flori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
Mi-a căşunat pe căpşuni
Cînd le văd uriaşe şi ucigaşe, oricît de pofticios sînt, ştiu că nu-i căpşuna pe care o aştept. Pe DN1 e plin, parcă între Pucheni şi Ploieşti sînt namile de pămînturi care doar căpşuni fabrică. Şi căpşuni cît deştu’. Păi, voi aţi văzut cît de mare e una? Doar una şi dai de mîncare la doi. E imposibilă.
Arhitectura memoriei
Noua frontieră a spaţiului sacru este arhitectura memoriei. În ultimele decenii, construirea de memoriale, monumente, locuri de reculegere, amplasarea de inscripţii comemorative a atins un apogeu. În chip consistent, putem plasa începuturile acestui gen arhitectural în trena Primului Război Mondial.
Plămîn au naturel
Pregătiţi un bojoc de porc după cum urmează: umpleţi-l cu apă rece, puneţi-l pe un fund de lemn şi loviţi-l cu palma, pînă se scurge toată apa. Repetaţi operaţiunea de 3-4 ori pentru fiecare parte a plămînului. În felul acesta, plămînul se va albi şi va rămîne gonflat.
Succesul ca dedublare - cazul Dumitru POPESCU
Nu aruncaţi cu piatra. În revista care se numeşte Dilema (fie ea veche), carevasăzică avem îndoieli. Una dintre ele apare cînd citesc sintagma „rezistenţa prin cultură“, titlul unei emisiuni de la TVR. Adică, „împotriva sistemului, a lui Nicolae Ceauşescu“, spune promo-ul, se montau piese de teatru, opere muzicale, se publicau cărţi.
Cristian Mungiu şi imaginea României
Cristian Mungiu a intrat în selecţia oficială de la Cannes cu al său După dealuri. Filmul va fi proiectat la festivalul care are loc în perioada 16-27, după ce în 2007, la acelaşi festival, acelaşi regizor a luat un Palme d’Or cu 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. E vorba de o ştire de cultură cu semnificaţii politice.
Cînd "a părea" e mai important decît "a fi"
Aţi văzut cu siguranţă reclama aceea la un abonament Orange pentru că o dau foarte des la televizor: un tînăr îşi spune „mai am un sfert de oră pînă la interviu“ şi „ca să punctez la prima impresie, ia să dau un search pe net“. Spotul ni-l arată apoi cum merge într-un magazin, de unde iese cu o cutie.
Despre vinuri la un wine bar
Nu departe de Mitropolie, într-o zonă în care chiar şi spălătoriile poartă denumiri poetico-metaforice, gen „Bob de rouă“, dau de un loc care se cheamă „1000 de chipuri“. Înăuntru e elegant, cu fotolii stil, o lumină calculat difuză; arată ca o bibliotecă: pereţii sînt acoperiţi de rafturi din lemn, mici şi dese.
Cu ochii-n 3,14
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
V-am înţeles, a spus generalul De Gaulle...
Odată consumată frumoasa şi dramatica aventură napoleoniană, cel de-al doilea imperiu colonial francez începea după 1830, odată cu progresiva cucerire a Algeriei. De la începutul secolului al XVI-lea, acest teritoriu era formal sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
Istoria în slujba vinului
Cînd ai puţine „ştiinţe“ despre vinuri, dar e musai să pui, la o întîlnire importantă, un vin bun pe masă, alegerea se dovedeşte greu de făcut. Cum, în ultima vreme, buticurile specializate în comercializarea vinurilor nu prea mi-au sărit în ochi (cel puţin cu mine nu s-a întîmplat), am ales un supermarket.
Prima putere în stat
Bombăn, de ceva timp, împotriva şcolii româneşti. Bombăn fiindcă mi se pare că reformarea ei se mişcă încet, pentru că instituţiile de învăţămînt bine dotate şi văruite sînt doar în centrele oraşelor mari, iar la periferia ţării pun în pericol viaţa copiilor, pentru că statul îi plăteşte prost pe cei care se ocupă de educaţia generaţiilor viitoare etc.
Cartea şi bucatele
„După ce pătrunseră înăuntru, văzură atîrnat de perete un splendid portret al stăpînului lor, aşa cum îl văzuseră doar cu cîteva ceasuri mai înainte, în întreaga minunăţie a tinereţii şi a frumuseţii sale. Pe podele zăcea un mort, îmbrăcat în haine de seară, cu un cuţit împlîntat în inimă. Era gheboşat şi zbîrcit şi avea o faţă cumplit de respingătoare.“
Singur/cu oameni
Pentru mine, una, singurătatea nu a fost, în mod real, o opţiune. În ciuda a ceea ce mi-au spus unii şi alţii – oameni de încredere... – despre avantajele şi valorile ei, pentru mine nu a fost o stare fericit-productivă. Şi, cu toate acestea, parcă special pentru a-mi face pe invers, în mod involuntar, am ales mereu situaţii în care să trebuiască să mă războiesc cu ea.
Cunoaşte tînărul din Sinaia, de la Vulcanizare
La Sinaia, pe Variantă, lîngă partener Rompetrol e un tip tînăr, la blugi-tricou, cu bărbiţă. Dacă ar fi la Bucureşti, faţa lui de şmecher ţi-ar spune exact ce şi cum este. La Sinaia, pe Varianta întîi eşti cu temere. Ai experienţă deja în umflat cauciucuri şi citit oameni. Dar uite că te înşeli.
Supă din aripioară de rechin
Sînt ani, deja, de cînd nenumărate ONG-uri din domeniul protecţiei animalelor militează împotriva recoltării pe viu a aripioarei de rechin (temuta înotătoare dorsală). Preţul unei porţii de supă de aripioare a ajuns, între timp, să coste în jur de o sută de dolari.
Medaliile lui Hollande: tinichelele lui Sarkozy
Nicolas Sarkozy a avut dreptate: alegerile s-au jucat pe muchie de cuţit. Iar alesul francezilor fu Hollande! În 2007, la precedentele alegeri, Nicolas Sarkozy era un cal nărăvaş, nerăbdător să-şi arate rasa, puterea, voinţa, odată ales şi azvîrlit în arena naţiunii, pe cel mai rîvnit post.
Miniştrii şi CV-urile lor
După Corina Dumitrescu, aspiranta care şi-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educaţiei un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic şi profesional stufos, Ioan Mang. Şi acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute.
Din nou despre adecvare
Duminica trecută, am asistat la o prelegere din seria „Conferinţele Teatrului Naţional“, ţinută de compozitorul Dan Dediu, pe tema „Despre travesti în muzică“. În fine, unora aceste date s-ar putea să nu le spună mare lucru. Cei care-l cunosc însă pe Dan Dediu ştiu că trebuie să se aştepte din partea lui la ceva neapărat captivant.
Cum m-am împrietenit cu un avatar
Am cunoscut-o pe Starglancer încă din prima mea zi în Atlantica Online. Mai exact încă din primele secunde, pentru că o zi în Atlantica înseamnă o lună în viaţa reală. Ai parte de multe apusuri şi răsărituri de soare, dacă mergi pe jos, de pildă, de la Bucureşti pînă la Shanghai.
Cu ochii-n 3,14
Se pare că în timpul somnului sîntem cu toţii mai înalţi cu 6 mm. Păcat că nu ne vede nimeni. (M. C.)
Capitala s-a mai procopsit cu o operă de artă: latinitatea poporului român transpusă în imaginea unui Traian nud, ataşat unei vietăţi, un simulacru de Lupoaică. Chintesenţa latinităţii: i-au plasat lupoaica şi l-au lăsat în fundul gol. (S. G.)
„Ocrotiţi vînatul!“ scrie pe nişte panouri plasate strategic la intrarea în pădure (pădurea de argint ş.a.). Înţeleg şi nu înţeleg în acelaşi timp. C
Blonda, miopul şi piticul (versiunea franceză)
La începutul anului 2008, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a venit la Bucureşti în vizită oficială şi cred că împotriva lui s-a comis atunci o mică (sau mare) nedreptate. Mică, mare – cum se va vedea, nu-s tocmai cuvinte inocente aici. Despre ce e vorba: pentru discursul pe care l-a citit de la tribuna Parlamentului nostru, protocolul a fixat pe podium o mică treaptă de lemn.
Cum să curtăm femeile...
La mijlocul secolului al XIX-lea, cărturarii vremurilor se preocupă de locul şi rolul femeii într-o societate ce se vrea modernă. Or, societatea tradiţională, cu rolurile ei foarte stricte, dovedise că frica şi autoritatea constituiseră caracteristicile dominante în raporturile dintre bărbaţi şi femei, raporturi sfîrşite nu întotdeauna foarte bine.