Hoţul care a spart Encyclopaedia Britannica

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman. Tot ea apare în anumite fotografii din Biroul Oval, în spatele lui J.F. Kennedy, deşi nu se ştie precis ce rol a jucat în asasinarea acestuia – dar la zborul primului om spre Lună se pare că a luat parte, indirect. Începînd cu anul 1926, statul sovietic, abia intrat în mîinile lui Stalin, s-a gîndit să-i dea o replică pe măsură – care s-a numit balşaia sovieţkaia. Originalul – şi nu copiile – a rămas, pentru lumea occidentalizată, standardul în materie de cunoaştere şi prima sursă de informare.

Această carte a fost mereu proaspătă, deşi prima sa ediţie a apărut în 1768 – an în care cărturarul Inochentie Micu murea în exil la Roma, iar străbunicul lui Mihai Eminescu era încă un bărbat în putere; an în care America era doar o colonie, iar în Rusia ţarul ctitorea Marea Catedrală din Sankt Petersburg; în anul acela insula Corsica trecea – de la genovezi – în stăpînirea Franţei, şi tot atunci o corsicancă anume, pe nume Letiţia – măritată Buonaparte – era gravidă cu cel de-al doilea copil, botezat (în anul următor) Napoleone. Ei bine, atunci, în decembrie 1768, într-o tipografie din Edinburgh, un grup de învăţaţi s-au gîndit să dea culturii engleze – şi vecinilor lor, înainte de sărbătoarea Crăciunului – o carte taman bună de făcut cadou. Fiind vorba despre cunoaştere şi pentru că unii dintre participanţii la întreprindere erau botanişti, s-au gîndit că cel mai bun simbol pentru propagarea ştiinţei e floarea de scaiete – şi au imprimat-o pe cotorul cărţii: fapt ce nu trebuie să ne mire, dat fiind că în Scoţia crescătorii de oi ştiu că acolo unde apare scaietele se face şi-o iarbă bună şi grasă. Iar cartea despre care vorbesc s-a numit Encyclopaedia Britannica.

În măsura în care aţi ţinut şi alte cărţi în mînă în afară de manualele şcolii primare, cu siguranţă ştiţi despre ce e vorba. V-aţi dorit-o, poate chiar aveţi o ediţie din ea, sau măcar ceva volume. A fost o vreme în care un dezacord cu un prieten, pe o temă de cunoaştere, avea un arbitru ce strălucea prin eleganţă, prin informaţie şi prin echilibru. E.B. era sursa de referinţă. Volumele ei – cu timpul, o ediţie cuprindea pînă la 30 de tomuri – umpleau un raft al bibliotecii de care erai mîndru: acolo, pe nici un metru cub de hîrtie, se strîngea bună parte din toată cunoaşterea necesară unui om care trăieşte conştient în epoca sa. Nici un creier nu putea înmagazina atîta informaţie; nici o minte nu putea reţine ceea ce zecile de autori ai fiecărei ediţii imortalizau în scris. Drept care mergeai la raft, scoteai volumul din ordinea sa alfabetică şi căutai înfrigurat pagina lămuritoare.

Dar toate acestea au fost odată. Mai apoi, în anii ’90, E.B. a scos şi primele ediţii pe compact disc. A fost un salt major: acelaşi volum de cunoştinţe – împănat cu un sector multimedia în expansiune – era compactat pe o bucată de plastic pe care o puteai avea la tine în permanenţă. În locul raftului de cărţi din bibliotecă, iată un cerc de plastic nu mai mare decît un covrig şi mult mai plat. Îl introduceai în fanta calculatorului şi spectacolul cunoaşterii reîncepea. Adio volume, adio kilograme de hîrtie, adio pagini – totul se regla din tastatură. A fost probabil perioada în care E.B. s-a piratat cel mai mult, spre toate colţurile lumii. Seminţele florii de scaiete chiar au ajuns departe, acolo unde cu gîndul nu gîndeşti. Piraţii au fost mulţi, dar hoţul suprem a fost doar unul – numiţi-l cum vreţi: îi puteţi spune timp, pentru că el este cel pe care nu-l vede nimeni şi cu toate astea ne păgubeşte pe fiecare; îi puteţi spune Internet, pentru că el a sustras toate plăcerile, viciile, dorinţele, curiozităţile, pasiunile, întrebările sau răspunsurile noastre şi le-a transplantat într-un mediu la care, cu un telefon ceva mai nou, ai acces oriunde şi oricînd. Adio, căutare într-o pagină dintr-o anumită carte dintr-un anumit raft lustruit al bibliotecii! Cunoaşterea efectiv pluteşte în aer, din trei butoane ajungi la ea.

La începutul acestui an, editorii Enciclopediei Britannica au anunţat că – după 244 de ani de existenţă, continuu reînnoită –, seria îşi încetează apariţia, pe hîrtie & CD. Din ultima ediţie în limba engleză (de 8000 de seturi, tipărite fiecare în 32 de volume), apărută în 2010, nu s-au vîndut decît vreo 4000. Drept care E.B., în forma sa clasică, nu mai e rentabilă. Encyclopaedia Britannica moare, trăiască Wikipedia!

Într-o lume a transmutaţiilor genetice, floarea de scaiete era oricum foarte bizară. 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.