⬆
Societate
Pagina 119
Şcoala (de) altfel, aceeaşi
Programul „Şcoala altfel“ ar fi trebuit, după cum îi spune şi numele, să se desfăşoare sub semnul ineditului: experienţe noi, dialoguri extracurriculare, întîlniri neobişnuite. Cu alte cuvinte, un prilej numai bun de folosit de dascăli şi elevi pentru a-şi pune în mişcare imaginaţia, resursele culturale, îndrăzneala, buna-dispoziţie, umorul.
Eu, clientul
Cîte coate om fi bătătorit şi cîte scaune om fi lustruit prin crîşmele oraşului cu prietenii noştri! Avem localuri şi locuri preferate şi, împreună cu ele, pe oamenii care ne servesc. Unii ne-au devenit aproape prieteni – ne cunosc bine, ştiu ce şi cum mîncăm şi ce şi cum bem.
Oameni şi jocuri
În adolescenţă, pierdeam ore întregi jucînd… jocuri. Diverse jocuri de cărţi, de zaruri, de inteligenţă. Cînd ne strîngeam cu gaşca la Cumpătu, avînd în faţă vacanţe interminabile de două sau trei săptămîni, trebuia să le facem cumva faţă. Jocurile reprezentau o modalitate de „omorîre a timpului“; dar şi de a-ţi însuşi diverse deprinderi şi ierarhii sociale.
Şase portocale
Merg în „Timpuri Noi“. Şase portocale şi două grefuri, 20 de lei. Mi se pare că sînt păcălit. Răcit, bolnav, cu febră, abia ţinîndu-mă pe picioare, mi se pare că sînt păcălit, furat. Cum dracu’? Şi spun: e ceva în neregulă. Şi femeile sar că... veniţi la cîntar de nu credeţi.
Supă din cuib de rîndunică
Îmi imaginam că supa din „cuib de rîndunică“ se înscrie – alături de „puiul îndrăgostit“, „furnicile în copac“, „urechile de lemn“ sau de „vita amorţită“ – în stilistica metaforelor idilice ale gastronomiei chineze. Pînă am dat de această reţetă.
Cazul Trayvon Martin - tensiuni rasiale in America "post-rasială"
Cînd Barack Obama a fost ales preşedintele Statelor Unite, unul dintre motivele principale care i-au mobilizat susţinătorii a fost imaginea liderului care va vindeca „rana rasială“. Visul lui Martin Luther King se îndeplinise şi se identifica, acum, cu visul american.
Înalta Curte a Presei şi prezumţia de vinovăţie a justiţiei
Sistemul judiciar românesc se tînguie, de ani buni, în convalescenţă. Imaginea sa în ochii lumii de-acasă sau de peste zări este şifonată şi arată greu de netezit. Apărătorii săi par a avea şubreda credibilitate a unor avocaţi din oficiu trimişi să reprezinte criminalul prins la locul faptei.
Dezvelirea şi zilele numărate ale lui Traian al Treilea
Dezvelirea de către Sorin Oprescu a unei statui ciudate a lui Traian, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, a provocat un scandal. Lucrarea, care aparţine sculptorului Vasile Gorduz, a fost repudiată de directorul Muzeului, care spunea acum cîteva săptămîni că „nu va sta multă vreme acolo“.
"Cînd te ocupi de cultură, trebuie să ai curaj"
Săptămîna trecută m-am întîlnit cu Gottfried Langenstein, vicepreşedintele canalului de televiziune Arte, şi am discutat despre cultura la televizor. Mi-au plăcut lucrurile pe care le-a spus şi consider orice comentariu al meu inutil.
O Românie altfel - cîteva iniţiative civice
La sfîrşit de martie am primit o invitaţie la un curs de acordare a primului ajutor. Era vorba de un proiect al Asociaţiei React, care a fost înfiinţată în martie 2006 pentru „a contribui la schimbarea în bine a vieţii oamenilor“. Istoria ei a început cu campanii simple, proiecte punctuale care veneau ca răspuns la problemele de sănătate ale comunităţii în care îşi desfăşurau activitatea.
Cu ochii-n 3,14
Din categoria „Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile“: ministrul Agriculturii a zis că laptele din supermarket-uri nu e natural; şeful Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor a zis că mezelurile nu au carne. Şi, de la o vreme, am impresia că salata verde a devenit vernil… (M. V.)
Se pare că cele mai cunoscute nume occidentale din China sînt Iisus, Nixon şi Elvis. Adică religie, politică şi rock’n’roll. A mai rămas ceva? (M. C.)
Florin Constantiniu, pana şi spada
Săptămîna trecută, în Vinerea Mare, istoricul şi academicianul Florin Constantiniu a trecut dincolo, cu discreţia ce caracterizează dispariţiile din lumea savanţilor noştri – şi cu discreţia care-l caracteriza şi pe academician, ca persoană. E o pierdere reală pentru lumea ideilor româneşti.
"Abilitatea" de a scrie despre "abilitare"
Pentru că pe tastatura laptop-ului meu literele r şi t sînt vecine, atunci cînd mi-am exprimat opinia despre teza de abilitare, în text apare deseori „abilitate“. La prima lectură a textului m-am simţit vinovată pentru o aşa confuzie, dar apoi m-am gîndit că pînă la urmă ceea ce s-a vrut o abilitare ajunge să fie o abilitate în mînuirea cuvintelor necesare celor 150 de pagini de teză de abilitare.
Cui foloseşte un cod etic?
Ministerul Educaţiei a propus pentru dezbatere publică proiectul Codului Etic al cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar. Codul cuprinde articole privind rolul dascălului în protecţia copilului, norme de conduită, relaţia cu părinţii sau tutorii legali ai copiilor, reguli de aplicare a prevederilor înscrise în cod etc.
Solidaritate masculină
Maşina bubuia din toate încheieturile a tunete de başi alternate cu ţistuitul ăla retardat de muzică din cluburi. Tremurau amarnic cruciuliţele lipite de parbriz. Dar era singurul taxi de pe stradă, a doua zi de Paşti. La volan, un tînăr curăţel, poate parfumat peste măsură, cu părul geluit cu infinită grijă, pînă la ultimii ţepi de pe ceafă.
Am mîncat şi ne-am culcat
Cînd eram mică, îmi terminam poveştile pe care le scriam atunci conform formulei de mai sus. Ştiu că varianta clasică era „Şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi...“ Versiunea mea era, însă, una mai umană, mai aproape de rutina cotidiană a copilăriei. De Paştile actual am fost într-un loc pe care l-aş putea numi paradisiac din perspectiva frazei din titlu (şi nu numai).
Bani pe bursă cu de-a sila
Mă zăpăceşte de vreo lună un tip care-mi spune că mă atrage-fascinează cu investiţia pe piaţa de capital. Întîi am rîs. Eu nu am mai luat salariu de vreo două luni, iar cînd îl iau, nu ştiu, şi cînd îl iau, îl dau celor cărora le datorez bani. Dar taurul de la telefon habar nu are de căderile mele psihice şi de bancomat.
Tarkovski în oglinda creştinismului
În spaţiul creştin ortodox, din care provenea Tarkovski, slujirea este însoţită nesmintit de rugăciune. Rugăciunea este modul poetic suprem de slujire a lui Dumnezeu, cea capabilă, pe de o parte, să slăvească, iar pe de alta, să capaciteze buna făptuire.
Prînzul lui Trudeau
La începutul lui noiembrie 1971, prim-ministrul Pierre Trudeau îl invită pe Tito cinci zile în Canada. Vizita începe cu un prînz la Ottawa, cu somon afumat, unt şi pîine prăjită, consommé de legume, friptură de căprioară cu afine, găluşte pragheze (knedlíky), piersici californiene cu îngheţată, whisky canadian şi Merlot franţuzesc.
Gigi, descălecătorul
Gigi Becali este un destin istoric fără personaj istoric. Rădăcinile lui de cioban şi aventurile imobiliare în Pipera reconstituie secvenţa descălecatului într-un timp post-istoric, la o mie de ani de la evenimentele propriu-zise, ilar şi totuşi plin de sensuri.
Despre oamenii care nu contează
Vedem un fost miner, aşezat alături de soţia sa, la o masă de cîrciumă. De fapt, cei doi stau ca la poză, să-i filmeze domnii de la oraş. Omul povesteşte cum a lucrat în mina de uraniu. Articulează cuvintele îngălat, ca unul care a pierdut de mult războiul cu alcoolul, şi vorbeşte şi cam tare.
Un "Caritas" de fapte bune
Totul a început de la un film. Pay Forward. În film, un puşti primeşte la şcoală o temă care-l pune pe gînduri: să facă ceva care poate schimba lumea. Şi începe cu lumea din jurul lui. Mai întîi încearcă să schimbe viaţa unui homeless pe care-l vedea zilnic, în drum spre şcoală. Apoi, viaţa mamei lui, care avea probleme cu alcoolul.
Cu ochii-n 3,14
La urarea „Hristos a înviat!“ se pare că există şi alt răspuns: un simplu, cochet şi elegant „Mulţumesc“. (S. G.)
În biserica din Pojorîta, înainte de ora 12 noaptea, toate luminile s-au stins în biserică şi a apărut, scris cu beculeţe roşii chiar deasupra altarului, „Hristos a-nviat!“. Apoi perdeaua de la altar s-a ridicat brusc, ca o cortină, şi a ieşit părintele. (I. P.)
O, de cînd n-am mai auzit în vocabularul planetar cuvîntul acesta suav: finlandizare! A trebuit să vină un expert japon
Cum să-ţi dai seama cît îmbătrîneşti
Ceea ce urmează aici nu e un text promoţional, deşi voi pomeni mai multe mărci decît puteţi întîlni în pauza de publicitate TV. Încep cu anul de graţie 2006. N-am băgat de seamă cînd firma japoneză de foto & film Minolta anunţa că iese din business-ul de gen, după o istorie de 78 de ani de excelenţă în domeniu.
Muzeul: educaţie sau politică?
La o distanţă de doar cîteva zile, am avut ocazia să vizitez două mari muzee, cu sisteme de organizare total diferite: Vaux-le-Vicomte, în Franţa, şi Kelvingrove, Glasgow, Scoţia. Primul este un muzeu privat, preţul este destul de mare, iar proprietarul a făcut o serie de „îmbunătăţiri“, astfel încît să reziste pe piaţă.
Ţării, cît mai mulţi copii
A fost propus un proiect de lege prin care femeile care solicită un avort sînt obligate, mai întîi, să treacă pe la psiholog pentru o consiliere privind efectele pe care acest act medical îl are asupra organismului şi psihicului. Proiectul are ca punct de plecare „criza demografică şi impactul pe care acest act medical îl are asupra femeii“.
Singuri şi fericiţi
Un soare frumos intră pe fereastră. S-a trezit împrăştiat în tot patul, ca aruncat din avion; probabil că aşa cum a adormit, aşa se şi trezise. Nenumăratele beri băute aseară mai adiau lin din propria-i răsuflare – inspiră/expiră, trăieşte, învinge durerea atroce de cap. A deschis un ochi pîclit de somn. L-a închis repede înapoi.
Mici miracole cotidiene
În viaţa de toate zilele se întîmplă, uneori, lucruri despre care nu ai crede că sînt posibile: întoarceri de situaţii, împăcări, iertări, descoperiri de oameni şi locuri ieşite din comun. Mici miracole cotidiene pe care, oricît te-ai strădui, nu le poţi provoca singur: se petrec dincolo de mărunta ta voinţă omenească.
Cizmarul
Încarc nouă, ba nu, unşpe perechi de pantofi, pe toţi, practic, fiindcă am rămas doar cu pantofii de mort. Unii uşori, buni, dar subţiri în talpă. Tot am dus cizmarului. Unul la capătul lumii, al mahalalelor. Şi la etajul zece, la capătul capetelor de bloc, de te apucă ameţeala cînd urci la el.
Tarkovski în oglinda creştinismului
Andrei Tarkovski îi spunea lui Laurence Cossé (într-o convorbire transmisă în iarna anului 2011, pe canalul de radio France Culture) cum condiţia primă a unei bune slujiri este o corectă raportare la Dumnezeu: „Trebuie să crezi în izvoarele tale, în rădăcinile tale. Să ştii de unde vii şi încotro te îndrepţi, pentru ce trăieşti.
Ouă negre, vrăbii fripte, sos de călin, Deng Xiaoping
După căderea în dizgraţie din timpul Revoluţiei culturale maoiste, Deng Xiaoping este reabilitat, începînd cu anul 1976, şi numit, cu ocazia celui de al XI-lea congres al Partidului Comunist Chinez din 12-18 august 1977 (primul ţinut după moartea lui Mao), vicepreşedinte al Comitetului Central.
Acel aprilie în Sarajevo
Amintiri vii şi intense de la începutul asediului de la Sarajevo. Prieteni transformaţi în duşmani şi oameni dragi care părăsesc oraşul. De la incredibila idee că un război poate izbucni, pînă la tragica lui desfăşurare.
Lapsus-urile dictatorilor
De ce preiau dictatorii mai noi sintagme şi pseudoconcepte de la dictatorii şi ideologiile extreme mai vechi? Ultima gogoriţă de acest fel a răsărit în discursul de acum cîteva zile al lui Kim Jong-un, care a vorbit de victoria finală. Termenul apare în Mein Kampf-ul lui Hitler şi nu este unul neutru, ca dovadă faptul că echivalentul german e interzis pe unele forumuri de Internet.
Bunii români
În a doua zi de Paşti, televiziunile nu mai dau ştiri cum că românii iau lumină sau ciocnesc ouă roşii, că sînt deja informaţii vechi, dar ţin să ne spună că vremea frumoasă a scos românii în parcuri şi la grătare sau că aceiaşi români au revenit în supermarketuri să-şi refacă proviziile.
Amintirea arborelui care a fost
Atunci cînd se discută despre material şi tehnică în contextul larg al arhitecturii, de cele mai multe ori discuţia alunecă într-o zonă strictă. Există o abordare directă care ţine cont de indicatori, parametri, coeficienţi, caracteristici dintre cele mai variate şi eventuale performanţe. În acest context, materialul, chiar natural, sfîrşeşte prin a deveni pură tehnologie.
Cu ochii-n 3,14
În acest moment există cel puţin cîte 140 de site-uri pentru fiecare persoană din lume. Vi se pare mult, puţin? (M. C.)
În toată presa Săptămînii Mari, printre atîtea controverse cînd mai politice, cînd mai pedestre, nu am citit răspuns mai limpede şi mai tranşant decît acela formulat de preşedintele Asociaţiei Somelierilor din România, dl Sergiu Nedelea, la întrebarea, nici ea uşoară, „Merge whiskey-ul cu drob şi ouă?“: „În nici un caz!“. (R. C.)
Bine-aţi venit pe Titanic!
E noapte şi cerul străluce curat, cu miile de stele la locul lor. Din salonul mare răzbate zvon de muzică, iar pe holuri aerul parfumat... – ah, dar ce-ţi văd ochii... domnişoara subţire pe care-ai urmărit-o cu privirea în ultimele zile... iat-o, chiar ea coboară treptele de mahon ale scării, alăturea de mamă-sa (ambele în rochie de seară).
Teza de abilitare: birocraţie sau maculatură?
Dezbaterea este un lucru rar prin societatea românească, sau cel puţin eu n-am prea văzut ca acest drept atît de necesar democraţiei să funcţioneze pe la noi. Statul mimează nevoia de reacţii la un proiect sau altul, anunţă lansarea unei dezbateri, dar, în acelaşi timp, ştie că poate, fără mari probleme, să-şi impună punctul de vedere,.
Generaţii de sacrificii
Nu mi-a fost foarte clar niciodată ce înseamnă „generaţie de sacrificiu“. Cel puţin la noi în ţară. Se presupune că sacrifici ceva sau pe cineva în numele unui viitor mai bun. Generaţiile de occidentali scăpaţi din Al Doilea Război Mondial şi-au sacrificat viaţa, scopurile personale pentru a pune umărul la reconstrucţia ţărilor ruinate de război.
Moartea principiilor
Nimic nu poate ţine piept iubirii părintelui pentru copilul său. Cele mai bune şcoli, cele mai frumoase haine, cele mai drăguţe jucării. Chiar dacă pentru unii n-au cum să rămînă decît nişte vise, trebuie să înţelegi perpetua luptă a unui părinte pentru binele copilului său.
Distracţie şi/sau moarte
Am văzut o mică parte dintre scurtmetrajele de la festivalul Next de anul acesta (28 martie – 1 aprilie 2012). Multora dintre acestea le-am găsit o trăsătură comună: de fapt, o trăsătură a lumilor pe care le reflectă – violenţa, de limbaj (despre care punea punctul pe i Radu Cosaşu în ultimul său articol) şi nu numai.
Despre psihologia facturii
Dom’le, dacă întîrzii la Vodafone, la Bancă, la cablu, la curent, sînt asaltat de semeseuri, omorîri pe e-mail, distrugeri de psihic pe toate părţile. Asta înseamnă că o săptămînă sînt liniştit, calm, şi trei din lună sînt prăbuşit. Mă prinde Vodafonul în toate poziţiile. Seara, dimineaţa, la prînz, în pijama, în chiloţi, beat, omorît, distrus.
Tarkovski în oglinda creştinismului
Pe 10 aprilie, în acest an, Andrei Tarkovski ar fi împlinit 80 de ani. Mulţi dintre marii regizori ai lumii, contemporani cu el, nu numai că erau în viaţă la această vîrstă, dar unii dintre ei mai performau încă. Îi voi enumera numai pe cei foarte mari, pe care Tarkovski îi aprecia ca atare: Luis Buñuel, Akira Kurosawa, Robert Bresson, Michelangelo Antonioni...
Cină regală cu zucchini
Pe 19 martie 1976, Tito vizitează, la invitaţia regelui Carl XVI Gustaf, Suedia. Cina frugală – cu somon în sos de fructe, zucchini umpluţi, friptură de căprioară cu sos dulce, salată de conopidă, tartă suedeză cu frişcă şi sucuri de fructe – a fost servită la Palatul Regal din Stockholm.
O carte despre un om minunat din Transilvania
Este cea dintîi evocare monografică a unei remarcabile personalităţi, cu multiple faţete, a culturii germane din Transilvania, din păcate insuficient mediatizată atît în România, cît şi în Germania, unde trăieşte de mai bine de 40 de ani: sportiv de performanţă, muzician, scriitor, jurnalist şi eseist cu un trecut de deţinut politic al fostului regim.
Trezia de cuvinte
Sorin Pâslaru de la Ziarul Financiar se întreba, zilele trecute, cum de Alexandru Nazare, foarte tînărul (32 de ani) ministru al Transporturilor, foloseşte construcţii bizare gen „A lipsit coerenţa în prioritizare“ sau „e un lucru pe care îl facem cu expertiză internaţională“, din moment ce avea doar 9 ani în 1989.
Pe marginea cifrelor
Audienţele TV ale lunii martie (care au fost publicate de blogul www.paginademedia.ro) ne oferă un tablou interesant al evoluţiei audiovizualului românesc. Unele lucruri sînt previzibile, aşa cum este poziţionarea producţiilor PRO TV pe primele locuri, altele sînt în măsură să ne surprindă.
O doamnă a Brăilei de altădată
Există oameni de care te desparţi cu zîmbetul pe buze şi cu dorinţa de a-i revedea. Deşi are 84 de ani, despre Valeria Ursan nu se poate spune că este „o doamnă în vîrstă“ sau chiar dacă o spui, formula cere cu necesitate şi o completare ca să nu te faci vinovat faţă de adevăr.
Cu ochii-n 3,14
Din ciclul „Care cîţi mai sîntem pe planetă“: se pare că populaţia mondială de găini este egală cu cea a oamenilor. Asta din pricina vegetarienilor! (M. C.)
Într-o vitrină pe la Piaţa Romană erau expuşi, fuduli, nişte colanţi cu…push up. Într-o lume delăsătoare, un accesoriu fundamental. (S. G.)
Cu ce aţi spune că rimează John Fowles? Nu găsiţi nici un cuvînt potrivit? Atunci încercaţi cu „haules baules“ şi-o să vedeţi că sună bine. La fel ca „versatil“ cu „vers abil“ şi alte o mie de alte r
Primii pași spre școală
Cred că nu-i uşor să găseşti un învăţător bun. Pe lîngă recomandările primite de la şcoală şi de la ceilalţi părinţi şi CV-ul în care sînt consemnate performanţele lui, un alt pas important ar fi acela să-l vizitez la şcoală pe cel care urmează să-i fie dascăl copilului meu. Din întîlnirea directă cu el şi cu elevii săi, pot afla mai multe informaţii decît mi le-ar putea livra orice CV.