⬆
Societate
Pagina 119
Cînd "a părea" e mai important decît "a fi"
Aţi văzut cu siguranţă reclama aceea la un abonament Orange pentru că o dau foarte des la televizor: un tînăr îşi spune „mai am un sfert de oră pînă la interviu“ şi „ca să punctez la prima impresie, ia să dau un search pe net“. Spotul ni-l arată apoi cum merge într-un magazin, de unde iese cu o cutie.
Despre vinuri la un wine bar
Nu departe de Mitropolie, într-o zonă în care chiar şi spălătoriile poartă denumiri poetico-metaforice, gen „Bob de rouă“, dau de un loc care se cheamă „1000 de chipuri“. Înăuntru e elegant, cu fotolii stil, o lumină calculat difuză; arată ca o bibliotecă: pereţii sînt acoperiţi de rafturi din lemn, mici şi dese.
Cu ochii-n 3,14
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
V-am înţeles, a spus generalul De Gaulle...
Odată consumată frumoasa şi dramatica aventură napoleoniană, cel de-al doilea imperiu colonial francez începea după 1830, odată cu progresiva cucerire a Algeriei. De la începutul secolului al XVI-lea, acest teritoriu era formal sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
Istoria în slujba vinului
Cînd ai puţine „ştiinţe“ despre vinuri, dar e musai să pui, la o întîlnire importantă, un vin bun pe masă, alegerea se dovedeşte greu de făcut. Cum, în ultima vreme, buticurile specializate în comercializarea vinurilor nu prea mi-au sărit în ochi (cel puţin cu mine nu s-a întîmplat), am ales un supermarket.
Prima putere în stat
Bombăn, de ceva timp, împotriva şcolii româneşti. Bombăn fiindcă mi se pare că reformarea ei se mişcă încet, pentru că instituţiile de învăţămînt bine dotate şi văruite sînt doar în centrele oraşelor mari, iar la periferia ţării pun în pericol viaţa copiilor, pentru că statul îi plăteşte prost pe cei care se ocupă de educaţia generaţiilor viitoare etc.
Cartea şi bucatele
„După ce pătrunseră înăuntru, văzură atîrnat de perete un splendid portret al stăpînului lor, aşa cum îl văzuseră doar cu cîteva ceasuri mai înainte, în întreaga minunăţie a tinereţii şi a frumuseţii sale. Pe podele zăcea un mort, îmbrăcat în haine de seară, cu un cuţit împlîntat în inimă. Era gheboşat şi zbîrcit şi avea o faţă cumplit de respingătoare.“
Singur/cu oameni
Pentru mine, una, singurătatea nu a fost, în mod real, o opţiune. În ciuda a ceea ce mi-au spus unii şi alţii – oameni de încredere... – despre avantajele şi valorile ei, pentru mine nu a fost o stare fericit-productivă. Şi, cu toate acestea, parcă special pentru a-mi face pe invers, în mod involuntar, am ales mereu situaţii în care să trebuiască să mă războiesc cu ea.
Cunoaşte tînărul din Sinaia, de la Vulcanizare
La Sinaia, pe Variantă, lîngă partener Rompetrol e un tip tînăr, la blugi-tricou, cu bărbiţă. Dacă ar fi la Bucureşti, faţa lui de şmecher ţi-ar spune exact ce şi cum este. La Sinaia, pe Varianta întîi eşti cu temere. Ai experienţă deja în umflat cauciucuri şi citit oameni. Dar uite că te înşeli.
Supă din aripioară de rechin
Sînt ani, deja, de cînd nenumărate ONG-uri din domeniul protecţiei animalelor militează împotriva recoltării pe viu a aripioarei de rechin (temuta înotătoare dorsală). Preţul unei porţii de supă de aripioare a ajuns, între timp, să coste în jur de o sută de dolari.
Medaliile lui Hollande: tinichelele lui Sarkozy
Nicolas Sarkozy a avut dreptate: alegerile s-au jucat pe muchie de cuţit. Iar alesul francezilor fu Hollande! În 2007, la precedentele alegeri, Nicolas Sarkozy era un cal nărăvaş, nerăbdător să-şi arate rasa, puterea, voinţa, odată ales şi azvîrlit în arena naţiunii, pe cel mai rîvnit post.
Miniştrii şi CV-urile lor
După Corina Dumitrescu, aspiranta care şi-a trecut înnotul în propriul CV, USL a nominalizat la Ministerul Educaţiei un profesor universitar, senator PSD, cu un CV didactic şi profesional stufos, Ioan Mang. Şi acest CV are însă o problemă, descoperită de Alin Fumurescu, care a scris pe Vox Publica despre o diplomă oferită de American Biographical Institute.
Din nou despre adecvare
Duminica trecută, am asistat la o prelegere din seria „Conferinţele Teatrului Naţional“, ţinută de compozitorul Dan Dediu, pe tema „Despre travesti în muzică“. În fine, unora aceste date s-ar putea să nu le spună mare lucru. Cei care-l cunosc însă pe Dan Dediu ştiu că trebuie să se aştepte din partea lui la ceva neapărat captivant.
Cum m-am împrietenit cu un avatar
Am cunoscut-o pe Starglancer încă din prima mea zi în Atlantica Online. Mai exact încă din primele secunde, pentru că o zi în Atlantica înseamnă o lună în viaţa reală. Ai parte de multe apusuri şi răsărituri de soare, dacă mergi pe jos, de pildă, de la Bucureşti pînă la Shanghai.
Cu ochii-n 3,14
Se pare că în timpul somnului sîntem cu toţii mai înalţi cu 6 mm. Păcat că nu ne vede nimeni. (M. C.)
Capitala s-a mai procopsit cu o operă de artă: latinitatea poporului român transpusă în imaginea unui Traian nud, ataşat unei vietăţi, un simulacru de Lupoaică. Chintesenţa latinităţii: i-au plasat lupoaica şi l-au lăsat în fundul gol. (S. G.)
„Ocrotiţi vînatul!“ scrie pe nişte panouri plasate strategic la intrarea în pădure (pădurea de argint ş.a.). Înţeleg şi nu înţeleg în acelaşi timp. C
Blonda, miopul şi piticul (versiunea franceză)
La începutul anului 2008, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a venit la Bucureşti în vizită oficială şi cred că împotriva lui s-a comis atunci o mică (sau mare) nedreptate. Mică, mare – cum se va vedea, nu-s tocmai cuvinte inocente aici. Despre ce e vorba: pentru discursul pe care l-a citit de la tribuna Parlamentului nostru, protocolul a fixat pe podium o mică treaptă de lemn.
Cum să curtăm femeile...
La mijlocul secolului al XIX-lea, cărturarii vremurilor se preocupă de locul şi rolul femeii într-o societate ce se vrea modernă. Or, societatea tradiţională, cu rolurile ei foarte stricte, dovedise că frica şi autoritatea constituiseră caracteristicile dominante în raporturile dintre bărbaţi şi femei, raporturi sfîrşite nu întotdeauna foarte bine.
Şcoala (de) altfel, aceeaşi
Programul „Şcoala altfel“ ar fi trebuit, după cum îi spune şi numele, să se desfăşoare sub semnul ineditului: experienţe noi, dialoguri extracurriculare, întîlniri neobişnuite. Cu alte cuvinte, un prilej numai bun de folosit de dascăli şi elevi pentru a-şi pune în mişcare imaginaţia, resursele culturale, îndrăzneala, buna-dispoziţie, umorul.
Eu, clientul
Cîte coate om fi bătătorit şi cîte scaune om fi lustruit prin crîşmele oraşului cu prietenii noştri! Avem localuri şi locuri preferate şi, împreună cu ele, pe oamenii care ne servesc. Unii ne-au devenit aproape prieteni – ne cunosc bine, ştiu ce şi cum mîncăm şi ce şi cum bem.
Oameni şi jocuri
În adolescenţă, pierdeam ore întregi jucînd… jocuri. Diverse jocuri de cărţi, de zaruri, de inteligenţă. Cînd ne strîngeam cu gaşca la Cumpătu, avînd în faţă vacanţe interminabile de două sau trei săptămîni, trebuia să le facem cumva faţă. Jocurile reprezentau o modalitate de „omorîre a timpului“; dar şi de a-ţi însuşi diverse deprinderi şi ierarhii sociale.
Şase portocale
Merg în „Timpuri Noi“. Şase portocale şi două grefuri, 20 de lei. Mi se pare că sînt păcălit. Răcit, bolnav, cu febră, abia ţinîndu-mă pe picioare, mi se pare că sînt păcălit, furat. Cum dracu’? Şi spun: e ceva în neregulă. Şi femeile sar că... veniţi la cîntar de nu credeţi.
Supă din cuib de rîndunică
Îmi imaginam că supa din „cuib de rîndunică“ se înscrie – alături de „puiul îndrăgostit“, „furnicile în copac“, „urechile de lemn“ sau de „vita amorţită“ – în stilistica metaforelor idilice ale gastronomiei chineze. Pînă am dat de această reţetă.
Cazul Trayvon Martin - tensiuni rasiale in America "post-rasială"
Cînd Barack Obama a fost ales preşedintele Statelor Unite, unul dintre motivele principale care i-au mobilizat susţinătorii a fost imaginea liderului care va vindeca „rana rasială“. Visul lui Martin Luther King se îndeplinise şi se identifica, acum, cu visul american.
Înalta Curte a Presei şi prezumţia de vinovăţie a justiţiei
Sistemul judiciar românesc se tînguie, de ani buni, în convalescenţă. Imaginea sa în ochii lumii de-acasă sau de peste zări este şifonată şi arată greu de netezit. Apărătorii săi par a avea şubreda credibilitate a unor avocaţi din oficiu trimişi să reprezinte criminalul prins la locul faptei.
Dezvelirea şi zilele numărate ale lui Traian al Treilea
Dezvelirea de către Sorin Oprescu a unei statui ciudate a lui Traian, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie, a provocat un scandal. Lucrarea, care aparţine sculptorului Vasile Gorduz, a fost repudiată de directorul Muzeului, care spunea acum cîteva săptămîni că „nu va sta multă vreme acolo“.
"Cînd te ocupi de cultură, trebuie să ai curaj"
Săptămîna trecută m-am întîlnit cu Gottfried Langenstein, vicepreşedintele canalului de televiziune Arte, şi am discutat despre cultura la televizor. Mi-au plăcut lucrurile pe care le-a spus şi consider orice comentariu al meu inutil.
O Românie altfel - cîteva iniţiative civice
La sfîrşit de martie am primit o invitaţie la un curs de acordare a primului ajutor. Era vorba de un proiect al Asociaţiei React, care a fost înfiinţată în martie 2006 pentru „a contribui la schimbarea în bine a vieţii oamenilor“. Istoria ei a început cu campanii simple, proiecte punctuale care veneau ca răspuns la problemele de sănătate ale comunităţii în care îşi desfăşurau activitatea.
Cu ochii-n 3,14
Din categoria „Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile“: ministrul Agriculturii a zis că laptele din supermarket-uri nu e natural; şeful Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor a zis că mezelurile nu au carne. Şi, de la o vreme, am impresia că salata verde a devenit vernil… (M. V.)
Se pare că cele mai cunoscute nume occidentale din China sînt Iisus, Nixon şi Elvis. Adică religie, politică şi rock’n’roll. A mai rămas ceva? (M. C.)
Florin Constantiniu, pana şi spada
Săptămîna trecută, în Vinerea Mare, istoricul şi academicianul Florin Constantiniu a trecut dincolo, cu discreţia ce caracterizează dispariţiile din lumea savanţilor noştri – şi cu discreţia care-l caracteriza şi pe academician, ca persoană. E o pierdere reală pentru lumea ideilor româneşti.
"Abilitatea" de a scrie despre "abilitare"
Pentru că pe tastatura laptop-ului meu literele r şi t sînt vecine, atunci cînd mi-am exprimat opinia despre teza de abilitare, în text apare deseori „abilitate“. La prima lectură a textului m-am simţit vinovată pentru o aşa confuzie, dar apoi m-am gîndit că pînă la urmă ceea ce s-a vrut o abilitare ajunge să fie o abilitate în mînuirea cuvintelor necesare celor 150 de pagini de teză de abilitare.
Cui foloseşte un cod etic?
Ministerul Educaţiei a propus pentru dezbatere publică proiectul Codului Etic al cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar. Codul cuprinde articole privind rolul dascălului în protecţia copilului, norme de conduită, relaţia cu părinţii sau tutorii legali ai copiilor, reguli de aplicare a prevederilor înscrise în cod etc.
Solidaritate masculină
Maşina bubuia din toate încheieturile a tunete de başi alternate cu ţistuitul ăla retardat de muzică din cluburi. Tremurau amarnic cruciuliţele lipite de parbriz. Dar era singurul taxi de pe stradă, a doua zi de Paşti. La volan, un tînăr curăţel, poate parfumat peste măsură, cu părul geluit cu infinită grijă, pînă la ultimii ţepi de pe ceafă.
Am mîncat şi ne-am culcat
Cînd eram mică, îmi terminam poveştile pe care le scriam atunci conform formulei de mai sus. Ştiu că varianta clasică era „Şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi...“ Versiunea mea era, însă, una mai umană, mai aproape de rutina cotidiană a copilăriei. De Paştile actual am fost într-un loc pe care l-aş putea numi paradisiac din perspectiva frazei din titlu (şi nu numai).
Bani pe bursă cu de-a sila
Mă zăpăceşte de vreo lună un tip care-mi spune că mă atrage-fascinează cu investiţia pe piaţa de capital. Întîi am rîs. Eu nu am mai luat salariu de vreo două luni, iar cînd îl iau, nu ştiu, şi cînd îl iau, îl dau celor cărora le datorez bani. Dar taurul de la telefon habar nu are de căderile mele psihice şi de bancomat.
Tarkovski în oglinda creştinismului
În spaţiul creştin ortodox, din care provenea Tarkovski, slujirea este însoţită nesmintit de rugăciune. Rugăciunea este modul poetic suprem de slujire a lui Dumnezeu, cea capabilă, pe de o parte, să slăvească, iar pe de alta, să capaciteze buna făptuire.
Prînzul lui Trudeau
La începutul lui noiembrie 1971, prim-ministrul Pierre Trudeau îl invită pe Tito cinci zile în Canada. Vizita începe cu un prînz la Ottawa, cu somon afumat, unt şi pîine prăjită, consommé de legume, friptură de căprioară cu afine, găluşte pragheze (knedlíky), piersici californiene cu îngheţată, whisky canadian şi Merlot franţuzesc.
Gigi, descălecătorul
Gigi Becali este un destin istoric fără personaj istoric. Rădăcinile lui de cioban şi aventurile imobiliare în Pipera reconstituie secvenţa descălecatului într-un timp post-istoric, la o mie de ani de la evenimentele propriu-zise, ilar şi totuşi plin de sensuri.
Despre oamenii care nu contează
Vedem un fost miner, aşezat alături de soţia sa, la o masă de cîrciumă. De fapt, cei doi stau ca la poză, să-i filmeze domnii de la oraş. Omul povesteşte cum a lucrat în mina de uraniu. Articulează cuvintele îngălat, ca unul care a pierdut de mult războiul cu alcoolul, şi vorbeşte şi cam tare.
Un "Caritas" de fapte bune
Totul a început de la un film. Pay Forward. În film, un puşti primeşte la şcoală o temă care-l pune pe gînduri: să facă ceva care poate schimba lumea. Şi începe cu lumea din jurul lui. Mai întîi încearcă să schimbe viaţa unui homeless pe care-l vedea zilnic, în drum spre şcoală. Apoi, viaţa mamei lui, care avea probleme cu alcoolul.
Cu ochii-n 3,14
La urarea „Hristos a înviat!“ se pare că există şi alt răspuns: un simplu, cochet şi elegant „Mulţumesc“. (S. G.)
În biserica din Pojorîta, înainte de ora 12 noaptea, toate luminile s-au stins în biserică şi a apărut, scris cu beculeţe roşii chiar deasupra altarului, „Hristos a-nviat!“. Apoi perdeaua de la altar s-a ridicat brusc, ca o cortină, şi a ieşit părintele. (I. P.)
O, de cînd n-am mai auzit în vocabularul planetar cuvîntul acesta suav: finlandizare! A trebuit să vină un expert japon
Cum să-ţi dai seama cît îmbătrîneşti
Ceea ce urmează aici nu e un text promoţional, deşi voi pomeni mai multe mărci decît puteţi întîlni în pauza de publicitate TV. Încep cu anul de graţie 2006. N-am băgat de seamă cînd firma japoneză de foto & film Minolta anunţa că iese din business-ul de gen, după o istorie de 78 de ani de excelenţă în domeniu.
Muzeul: educaţie sau politică?
La o distanţă de doar cîteva zile, am avut ocazia să vizitez două mari muzee, cu sisteme de organizare total diferite: Vaux-le-Vicomte, în Franţa, şi Kelvingrove, Glasgow, Scoţia. Primul este un muzeu privat, preţul este destul de mare, iar proprietarul a făcut o serie de „îmbunătăţiri“, astfel încît să reziste pe piaţă.
Ţării, cît mai mulţi copii
A fost propus un proiect de lege prin care femeile care solicită un avort sînt obligate, mai întîi, să treacă pe la psiholog pentru o consiliere privind efectele pe care acest act medical îl are asupra organismului şi psihicului. Proiectul are ca punct de plecare „criza demografică şi impactul pe care acest act medical îl are asupra femeii“.
Singuri şi fericiţi
Un soare frumos intră pe fereastră. S-a trezit împrăştiat în tot patul, ca aruncat din avion; probabil că aşa cum a adormit, aşa se şi trezise. Nenumăratele beri băute aseară mai adiau lin din propria-i răsuflare – inspiră/expiră, trăieşte, învinge durerea atroce de cap. A deschis un ochi pîclit de somn. L-a închis repede înapoi.
Mici miracole cotidiene
În viaţa de toate zilele se întîmplă, uneori, lucruri despre care nu ai crede că sînt posibile: întoarceri de situaţii, împăcări, iertări, descoperiri de oameni şi locuri ieşite din comun. Mici miracole cotidiene pe care, oricît te-ai strădui, nu le poţi provoca singur: se petrec dincolo de mărunta ta voinţă omenească.
Cizmarul
Încarc nouă, ba nu, unşpe perechi de pantofi, pe toţi, practic, fiindcă am rămas doar cu pantofii de mort. Unii uşori, buni, dar subţiri în talpă. Tot am dus cizmarului. Unul la capătul lumii, al mahalalelor. Şi la etajul zece, la capătul capetelor de bloc, de te apucă ameţeala cînd urci la el.
Tarkovski în oglinda creştinismului
Andrei Tarkovski îi spunea lui Laurence Cossé (într-o convorbire transmisă în iarna anului 2011, pe canalul de radio France Culture) cum condiţia primă a unei bune slujiri este o corectă raportare la Dumnezeu: „Trebuie să crezi în izvoarele tale, în rădăcinile tale. Să ştii de unde vii şi încotro te îndrepţi, pentru ce trăieşti.
Ouă negre, vrăbii fripte, sos de călin, Deng Xiaoping
După căderea în dizgraţie din timpul Revoluţiei culturale maoiste, Deng Xiaoping este reabilitat, începînd cu anul 1976, şi numit, cu ocazia celui de al XI-lea congres al Partidului Comunist Chinez din 12-18 august 1977 (primul ţinut după moartea lui Mao), vicepreşedinte al Comitetului Central.
Acel aprilie în Sarajevo
Amintiri vii şi intense de la începutul asediului de la Sarajevo. Prieteni transformaţi în duşmani şi oameni dragi care părăsesc oraşul. De la incredibila idee că un război poate izbucni, pînă la tragica lui desfăşurare.
Lapsus-urile dictatorilor
De ce preiau dictatorii mai noi sintagme şi pseudoconcepte de la dictatorii şi ideologiile extreme mai vechi? Ultima gogoriţă de acest fel a răsărit în discursul de acum cîteva zile al lui Kim Jong-un, care a vorbit de victoria finală. Termenul apare în Mein Kampf-ul lui Hitler şi nu este unul neutru, ca dovadă faptul că echivalentul german e interzis pe unele forumuri de Internet.