Din nou despre adecvare

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Duminica trecută, am asistat la o prelegere din seria „Conferinţele Teatrului Naţional“, ţinută de compozitorul Dan Dediu, pe tema „Despre travesti în muzică“. În fine, unora aceste date s-ar putea să nu le spună mare lucru. Cei care-l cunosc însă pe Dan Dediu ştiu că trebuie să se aştepte din partea lui la ceva neapărat captivant. El nu numai că este un extraordinar compozitor, dar şi un om de cultură foarte mobil, cu lecturi diverse, care-i permit să se plimbe cu nonşalanţă prin diferite zone ale culturii, prin diferite registre şi să ofere asociaţii din cele mai surprinzătoare. Şi face toate acestea fără să adopte limbaje sforăitoare sau poze eroice intelectuale. Dan Dediu este – şi în ceea ce compune, şi în ceea ce teoretizează – un spirit ludic prin excelenţă.

Aşa stînd lucrurile, puteţi intui cam ce a fost duminica trecută la Sala Atelier a TNB. Dan Dediu a vorbit şi a exemplificat la pian travestiul pornind de la Mozart şi ajungînd pînă la muzica de film compusă de John Williams pentru Star Wars sau la „Bohemian Rhapsody“ a trupei Queen. La Mozart a urmărit cum se dezvoltă o temă în variaţiuni – prin înveşmîntarea temei „cu podoabe în partea de sus“ (mîna dreaptă a pianistului), apoi „cu diferiţi pantofi“ (mîna stîngă a pianistului) şi ajungînd la travestiuri prin schimbarea modului din major în minor sau a măsurii. Aşa cum, în celebra „Sală a tronului“ din muzica filmului Star Wars, a indicat trei travestiuri de care s-a folosit John Williams: o parte din suita „Planetele“ de Gustav Holst, o alta din Simfonia a 9-a – „Din lumea nouă“ de Antonin Dvoˇrak, şi o alta din „Marşul nupţial“. Să vezi cum se transformă „Marşul nupţial“ în ceva ce anunţă apariţia figurii lui Vader – mi se pare de-a dreptul delicios!

Dincolo de toate calităţile de mai sus, Dan Dediu mai are una: ştie să-şi calibreze comunicarea în funcţie de public, ştie să fie adecvat. Adică înţelege că la o prelegere populară nu e cazul să vii cu un discurs pe care l-ai ţine în faţa Academiei Române şi nici cu unul pe care l-ai rosti la un congres al muzicologilor. Şi, în plus, are ştiinţa să popularizeze fără să recurgă la compromisuri, fără să „tabloidizeze“.

De ce povestesc despre toate acestea la o rubrică dedicată televiziunii? Pentru că, în opinia mea, aceasta este formula fericită a abordării culturii la televizor. Un discurs inteligent, ludic, mobil şi, mai cu seamă, adaptat mediului.

Există un canal care transmitea sau încă mai transmite seminarii pentru studenţii unei universităţi particulare. La prima vedere, fosta TVRM era cea mai „culturală“ sau „ştiinţifică“ televiziune de la noi. Discursuri docte, „academice“, de pe urma cărora poporul să se lumineze. Numai că poporul nu ştia cum să treacă mai repede peste acest canal, cînd butona telecomanda. De ce? Pentru că aşa ceva nu are ce căuta la televizor. Dacă era destinată exclusiv studenţilor de la „Spiru Haret“, ar fi trebuit să fie o televiziune cu circuit închis. Dacă însă avea în vedere şi publicul telespectator, e o problemă. Inadecvarea nu face decît deservicii culturii sau nivelului înalt la care ţinteşti. În fine, la TVRM nu era nici măcar nu ştiu ce nivel înalt, ci mai degrabă unul îndoielnic, chiar dacă judecăm lucrurile din punct de vedere exclusiv academic; m-am folosit de acest exemplu extrem doar pentru a ilustra un mod greşit de a te raporta la televiziune. Mod greşit pe care, din nefericire, îl întîlnim uneori şi la TVR Cultural, iar de la acest canal avem pretenţii, pentru că el chiar contează.

Dan Dediu a avut, de-a lungul vremii, două emisiuni la TVR Cultural: Aventura sunetelor şi apoi Muzici dintr-o expoziţie. Acum nu le mai are. Mare păcat!

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.