Singuri şi fericiţi

Publicat în Dilema Veche nr. 427 din 19 - 25 aprilie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Un soare frumos intră pe fereastră. S-a trezit împrăştiat în tot patul, ca aruncat din avion; probabil că aşa cum a adormit, aşa se şi trezise. Nenumăratele beri băute aseară mai adiau lin din propria-i răsuflare – inspiră/expiră, trăieşte, învinge durerea atroce de cap. A deschis un ochi pîclit de somn. L-a închis repede înapoi. În mijlocul camerei un mormănel jalnic de haine. Alea de aseară. Blugii contorsionaţi, un crac pe dos şi unul pe faţă, două ghemotoace de ciorapi şi tenişii aruncaţi departe unul de celălalt... ce naiba, dansase? Noroc că-i sîmbătă, n-are nimănui cui să-i dea socoteală (poate amicilor de aseară, că-şi aminteşte o conversaţie periculos de agitată, dar nu mai ştie subiectul), ar fi bună o omletă acum, dar cin’ s-o facă şi parcă nici ouă nu mai sînt în frigider.

Un soare frumos intră pe fereastră. Mmmmm, se întinde, deschide doi ochi limpezi, de vegană. Lumina intră albăstriu-aurie, curată, crocantă, prin perdelele de voal liliachiu de la IKEA. Pilota foşneşte somnoros. Întinde mîna cu precizie, ochelarii sînt exact acolo unde îi lasă în fiecare seară înainte de culcare. Pe noptieră, lîngă mobil, la o distanţă calculată de paharul cu apă protejat de trei cărţi puse una peste alta. Una despre flori în ghiveci, una despre mirodenii în ghiveci şi un DeLillo gros cît o Biblie din care terminase cu greu primul capitol. Şi nu din cauza ei.

Două imagini aproape de clişeu fiecare, două persoane între care mai sînt mii şi milioane de variaţii legate de un unic adevăr care le apropie tribal: locuitul de unul singur. Am o grămadă de amici care stau singuri. Băieţi şi fete. Motivele, felurite. Unul s-a despărţit de prietena lui de cursă lungă. Îşi închiriaseră ceva împreună şi aşezaseră temeinic un habitat în care detergentul avea locul lui, prosoapele la fel, era iz de statornicie compactă acolo – condimente în sticluţe frumoase, cu dop de plută, prin bucătărie, perne din alea rotunde aşezate pe jos pentru musafirii pe care ea îi desfăta la masă, ştiţi, chestii d-astea. S-au despărţit. Şi-au împărţit prietenii comuni. Fiecare e acum singur stăpîn acasă la el şi bîntuie prin oraş la ore mici, cum n-o mai făcuseră de mult. Cu poftă.

Alţii au ales de la bun început autonomia supremă. Îi găseşti ori răspîndiţi fizic şi mental prin toate colţurile, precum băiatul de care vă povesteam mai sus, fie adunaţi şi tipicari precum fata. Nici unul, nici celălalt n-ar accepta cu uşurinţă intruziva prezenţă a încă unei persoane. E dezordinea mea, dar ştiu exact să caut şi să găsesc lucrurile de care am nevoie. E ordinea mea, rînduiala pe care nu suport s-o văd deplasată cu un milimetru mai acana. Şi, mai presus de toate, e telecomanda mea. Doar a mea. Între ei, spuneam, mii de variaţii. Mii de libertăţi. Plec şi vin cînd vreau şi cum vreau. Mănînc exact ce vreau şi cînd vreau. Pot să am în frigider doar cîteva pungi de gheaţă şi multe beri. Îmi las chiloţii atîrnaţi de clanţă şi am atîta timp cît e nevoie să stau să mă gîndesc doar la mine. Nu sînt nevoit să fac nici un compromis de bună vieţuire cu nimeni.

Îi invidiez de multe ori pe amicii mei solitari că bat cîrciumile, expoziţiile, străzile, cinematografele la ore la care unora ne e somn sau ne strîngem în jurul oalei cu supă. Că, dacă au chef, îşi dau toţi banii pe haine. Că trag apoi mîţa de coadă ca să plătească chiria. Că parcă sînt mai tineri decît ăştialalţi de aceeaşi vîrstă, dar legaţi de un partener. Că mănîncă chips-uri cu Cola, fix la două noaptea, în pat. Că dorm de-a latul şi de-a curmezişul, jumate atîrnaţi, cu capul la picioare şi cu picioarele la cap.

Am mulţi prieteni care locuiesc singuri. Oraşele mari sînt pline de huhurezi independenţi. În Manhattan-ul newyorkez, unu din doi locuitori trăieşte singur. Statistici româneşti nu am. Dar m-am uitat deunăzi în jur. Cam aşa e. Pe cît ajung să-mi invidiez uneori amicii-fluturi-urbani, pe atît încerc să le ofer pe tăcutelea un umăr solidar cînd îi apucă hăulitul de inimă albastră.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.