Medaliile lui Hollande: tinichelele lui Sarkozy

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Medaliile lui Hollande: tinichelele lui Sarkozy jpeg

Nicolas Sarkozy a avut dreptate: alegerile s-au jucat pe muchie de cuţit. Iar alesul francezilor fu Hollande!

În 2007, la precedentele alegeri, Nicolas Sarkozy era un cal nărăvaş, nerăbdător să-şi arate rasa, puterea, voinţa, odată ales şi azvîrlit în arena naţiunii, pe cel mai rîvnit post. În 2012, calul nărăvaş a trebuit, în cursa prezidenţială, să tragă la o căruţă îngreunată de criză şi mai ales de zorzoanele aroganţei. Sarkozy a fost un preşedinte de dreapta autoritar, voluntar, care s-a implicat în toate dosarele naţiunii, a controlat, a dispus, a guvernat. Autoritarismul său (de fond) s-a îmbrăcat într-o haină publică de design american, prost croită, se pare, pentru aşteptările (de formă) ale francezilor. Franţa văzută ca o întreprindere privată, iar Sarkozy – ca un patron dezinvolt şi discreţionar, nu mai puţin preocupat de eficienţă şi competitivitate, traduse în reforme dureroase. Un antrenor de echipă naţională preocupat să cîştige meciuri internaţionale, numai în liga celor puternici. Nu s-ar putea spune că nu le-a cîştigat. Dar la final a pierdut cupa naţiunii, şi fără ea, trofeele internaţionale nu mai ajută la nimic.

N-a ştiut Nicolas Sarkozy că poporul francez e făcut din două fibre la fel de viguroase, că stînga franceză e la fel de înrădăcinată şi de nestîrpit ca şi dreapta? N-a ştiut că în ochii francezilor (doar de stînga?) instituţia prezidenţială nu are voie să iasă din tiparele sobrietăţii, nu are voie să fie prea personală şi nu are voie să fie prea umană? O neglijenţă pe care unii o consideră aroganţă şi care costă scump. Dacă nu cumva e o eroare de judecată în aprecierea valorilor simbolice pe care un preşedinte le are de incarnat în Franţa republicană, moştenitoare a Revoluţiei de la 1789. Rechizitoriul unui cunoscut intelectual de stînga, cu cîteva zile înainte de turul al doilea, a fost drastic. Filozoful Régis Debray, invitat pe un post de televiziune să-l înfrunte pe Henri Guaino, consilierul special şi autorul discursurilor lui Nicolas Sarkozy, s-a declarat şocat de a fi asistat la manierele unui preşedinte care se lasă fotografiat în biroul prezidenţial sărutîndu-şi soţia, care face jogging într-un tricou pe care scrie „American team“, care are răbufniri suburbane şi al cărui bagaj lingvistic n-ar trece de aria vocabularului de showbiz... Are un singur defect, n-a încetat să răspundă fidelul consilier: Sarkozy e uman, prea uman. Şi argumentul n-a înduioşat, în orice caz nu mai mult de 49% dintre alegători.

Încolţit, în goana după voturile vitale de la Frontul Naţional – partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen care s-a clasat a treia în primul tur –, Sarkozy a mai comis o eroare. Imigranţii au devenit calul de bătaie într-un mod agresiv, în ultima săptămînă de campanie: clipul electoral al lui Sarkozy a fost împănat cu imagini de poliţişti controlînd oameni şi bagaje precare, şi printre ele – un cadru prea explicit, un panou de frontieră pe care scria în franceză, dar şi în arabă, „vamă“. Centristul François Bayrou, ale cărui preţioase voturi din primul tur (10%) atîrnau greu în balanţă, s-a dezis de virulenţa unei asemenea strategii cu doar două zile înainte de votul final: Bayrou a surprins pe toată lumea anunţînd că, personal, va vota pentru François Hollande.

François Hollande şi-a adjudecat toate aceste cărţi, tinichelele lui Sarkozy au devenit medaliile sale, pe un rever virgin de costum de preşedinte. Hollande n-a mai guvernat niciodată, n-a fost niciodată ministru, şi adversarul său a subliniat-o toată campania, denunţînd lipsa de experienţă a socialistului în a conduce destinul Franţei într-o configuraţie mondială complexă; i-a reproşat presupunîndu-i o totală lipsă de curaj în a asuma decizii economice dureroase, dar necesare; a profeţit, sub Hollande, o Franţă în recesiune, înglodată şi mai tare în datorii, agitînd spectrul macabru al Greciei şi al Spaniei, sub guvernări socialiste... Hollande şi-a construit abil figura unui altfel de preşedinte, şi pentru francezi asta a însemnat în primul rînd altfel-decît-Sarkozy. Ca şi cum, conştienţi de gravitatea chestiunilor de fond – criza internaţională care impune competitivitate, nevoia reală de a face economii –, francezii le-ar fi refulat, defulîndu-se cumva asupra formei...

Sarkozy a părăsit scena cu eleganţă, cu un surîs de îndrăgostit demn, care nu-şi reneagă felul de a fi fost în cuplul desfăcut, dar cheamă la respect faţă de rivalul său. Hollande a urcat sub reflectoare grav, cu promisiunea exemplarităţii şi a schimbării la butonieră: „Austeritatea nu e o fatalitate“.

Una peste alta, a fost o campanie electorală pasionantă, serioasă, abundent orchestrată mediatic. Jurnaliştii au dat măsura profesionalismului şi a ponderii lor în societate: nu de puţine ori, redutabili analişti economici, gazdele de pe ecrane şi-au legitimat postura de profesori care-şi evaluează elevii-candidaţi. A fost o campanie la care francezii au vibrat. Am auzit discuţii în metrou sau autobuz, între liceeni, între pensionari, între oameni de toate provenienţele şi culorile posibile. Francezii au ieşit masiv la vot. Un reuşit exerciţiu democratic, normal şi solid. În urma dezbaterilor, a manipulărilor, a răutaţilor (care n-au lipsit), în urma argumentelor şi a promisiunilor, Franţa o virează spre stînga.

Nu pot să nu-mi amintesc răspunsul lui François Hollande la provocarea unui jurnalist care-l întreba în săptămâna de dinainte de alegeri: „Credeţi că poporul se poate înşela?“.

Vă las pe dumneavoastră să ghiciţi ce a răspuns noul preşedinte al Franţei...

Cristina Hermeziu
este jurnalistă.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?