Solidaritate masculină

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Maşina bubuia din toate încheieturile a tunete de başi alternate cu ţistuitul ăla retardat de muzică din cluburi. Tremurau amarnic cruciuliţele lipite de parbriz. Dar era singurul taxi de pe stradă, a doua zi de Paşti. La volan, un tînăr curăţel, poate parfumat peste măsură, cu părul geluit cu infinită grijă, pînă la ultimii ţepi de pe ceafă. Maşina – lună, el – răsturnat pe spate, cu scaunul şoferului atît de înclinat, că aducea deja a şezlong.

Am avut noroc că i-a sunat telefonul. Muzica a încetat şi, preţ de aproape un sfert de oră, curiozitatea mea neostoită în spectaculosul cotidian fu satisfăcută pe deplin. Ca la teatru am stat, uitîndu-mă fals pe geam, dar cu urechile aduse grupat spre sursa zgomotului, cum fac pisicile atente, şi cu o grimasă chinuită care se dorea a fi un soi de poker face, să nu vadă omul că ascult şi rîd, ascult şi rîd. În urechile mele s-a desfăşurat un ghem complicat de relaţii interumane cu trădări şi vicleşuguri de cuplu. Ascultaţi, dară.

Telefonul îi sună şi taximetristul meu porni a-i povesti amicului de la capătul celălalt cum i-a văzut nevasta (da, nevasta amicului cu care vorbea) „pe la trecerea de pietoni de la Romană de gît cu amantu’. Bă, Mihaie, lumea e mică, Mihaie. Da, mă, erea cu unu’ mare aşa, la vreo doi metri, mă... cu burtă şi cu păru’ mai mare, aşea. Un malac, mă, daaa, mare exact ca Malacu de-l ştim noi... ăla cu Opălu verde. Se ţinea de gît, o pupa ăla pe frunte. Am văzut-o, şi mă ştii tu pe mine că-s şmecherit, aşea; am pornit motoru’ la trecere şi cînd s-a făcut verde pentru mine am lăsat-o să treacă, mă. A văzut că io-s, i-am făcut şi semn cu mîna să treacă. S-a făcut că nu mă cunoaşte, da’ prostu mi-a mulţumit, mă!“. Taximetristul meu geluit şi-a punctat istorisirea cu o serie de hohote gîtuite, „hhhh… hhhh…“, cam ca un scuipat de pisică sunau. Şi a continuat. „Bă, Mihaie, stai tu fără grijă, mă, că la mine rămîne chestia asta. Ştii bine, a ajuns la mine, carte închisă e, frate! Că io ţin cu bărbaţii, aşa sînt, cu bărbaţii o să ţin întotdeauna. Nu ştiu mă cît să fi fost ora că...“ Convorbirea a părut apoi că s-a terminat brusc. Omul nu şi-a terminat fraza, nici rămas bun nu şi-a luat cu amicul tradus de consoartă. Am presupus că biata femeie intrase în momentul ăla pe uşă, acasă, după întîlnirea cu malacul.

N-a durat mult tăcerea companionului meu de la volan. A pus mîna pe telefon şi a sunat un alt amic. A turnat pe nerăsuflatelea, cu aceleaşi amănunte, uşor înflorate (infidela îi ajungea pînă la buric uriaşului, ba chiar au schimbat o privire cînd ea a traversat strada, s-a înroşit toată ca racul etc.), toată povestea nefericită a amicului trădat. A revărsat omul din cartea închisă toate slovele, ba chiar a rîs crunt de nenorocirea bietului Mihai. Amicul Mihai care era un prost că stă de atîţia ani cu „gîsca aia cu pene“. Dar să vedeţi că şi acest al doilea interlocutor avea probleme sentimentale. De data asta el era amantul şi nu mai avea nici o veste de la iubita lui măritată sau în orice caz cuplată cu altcineva. Taximetristul i-a dat sfatul ăl bun: „N-o suna, zice, mai bine trimite un semeseu. Da’ nu unu’ d-ăla «cu ce faci, unde eşti» că se prinde prostu’. Zi şi tu – ascultă la mine că le ştiu cu d-astea – dă şi tu un semeseu d-ăla cu Hristos a înviat şi te semnezi. Nu intră ăla la idei“.

Mîlc am tăcut. Ca la teatru am stat. M-am gîndit că aplecarea spre bîrfă, care e pusă doar pe seama femeilor, ar trebui oarecum rejudecată. Şi solidaritatea asta masculină, la fel. Căci trădările şi vicleşugurile, bibicule, nu ocolesc pe nimenea. Educat sau nu. Vocabularul o fi altul.

Mi-am mai zis că am avut noroc că n-am fost pusă în situaţia de a-i spune taximetristului ăstuia să dea muzica mai încet. Pentru că ştiu cu siguranţă ce i-ar fi spus unui alt amic, la telefon: „Hai să bem o cafea la Dristor că am ajuns la mama dracu’! E... cu o obosită, mi-a zis să dau muzica mai încet“. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești