Cu ochii-n 3,14

DE REŢINUT ACEASTĂ IDEE:
MOMENTELE 
CARE SE SUCCED INTRAVENOS
ÎNŢEAPĂ DOMENIUL AUCTORIAL 

● De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

● Vă amintiţi momentele în care, cuprinşi de panică la vederea unei albine, începeţi să strigaţi la ea: „Fugi de-aici! Lasă-mă-n pace! Vezi-ţi de treaba ta!“? Ei bine, ţin să vă anunţ că strigaţi degeaba. Pentru că albinele sînt surde. (L. V.)

● Pe drumuri naţionale moldoveneşti, localităţile care se succed, nu neapărat în ordinea asta, confirmă prezenţa neaoşului „escu“ şi infirmă arbitrariul semnului lingvistic: Priponeşti, Urecheşti, Popeşti, Potîrnicheşti… M-au lăsat doar cu o mică nelămurire: ce înseamnă „a potîrnichi“? (I. P.)

● Se pare că nucşoara este extrem de otrăvitoare dacă e injectată intravenos. Nu încercaţi aşa ceva acasă! Încercaţi cu scorţişoară… (M. C.)

● Cum vine căldura, apar gîndacii negri „de canal“. Cîte unul se rătăceşte prin ţevile lui şi îl descoperi debusolat, în baie, cu picioarele-n sus. Anul acesta avem parte şi de o invazie de ţînţari (pentru că autorităţile sînt prea preocupate de alegeri, în loc să dea cu ce trebuie dat împotriva lor). Sînt cei mai agresivi ţînţari pe care i-am întîlnit. Se strecoară în casă prin ochiurile plasei de la geam şi te înţeapă în văzul lumii, fără nici o jenă. Ieri am omorît în bucătărie un gîndac roşu, un cercetaş în recunoaştere. Asta e grav! Trebuie să mă pregătesc de război cu o întreagă colonie. Cum e posibil ca un banal apartament de bloc socialist să se transforme primăvara într-o junglă? (A. P.)

● Se pare că pe 9 iulie va urma o apocalipsă a computerelor (mai ales Mac) cărora le-a fost infectat de-a lungul timpului „domeniul personal“ cu un tip de virus numit DNS changer. În ce va consta apocalipsa? În imposibilitatea de a te conecta la Internet. Vă puteţi imagina? (S. S.)

● Nu ştiu ce planuri de viitor aveţi dumneavoastră, dar eu pot să spun sigur că nu-mi doresc ca un credit să-mi poarte numele, aşa cum ne promite o bancă. Înţeleg orgoliul auctorial. Dar nu cu orice preţ. (A. M. S.) 

DE REŢINUT ACEASTĂ IDEE: 
ESTE NEPLĂCUT SĂ RENUNŢĂM,
CUM-NECUM, LA UNELE AMĂNUNTE
IGNORATE PENTRU POZE CU CARE
ÎNCHEIEM O POVESTE DE VIAŢĂ

● François Hollande: „Este neplăcut uneori să aud prieteni – români, polonezi, portughezi, italieni – vorbind în engleză“. Ce să-i zici? Dude, get used to it! (C. G.)

● O ştire în Adevărul: „Satele din Bulgaria rămîn fără locuitori“. Pour une fois, cred că ar trebui să renunţăm la vechiul nostru reflex de a exclama „iar ne-au luat-o bulgarii înainte“. La capitolul „depopularea satelor“, putem spune că „bulgarii ne-au prins din urmă“. (M. V.)

● O tînără de 19 ani din Chicago s-a întors acasă noaptea tîrziu de la club şi, cum-necum, a început să se certe cu mama ei, sfîrşind prin a-l muşca de spate pe buldog-ul familiei. De trei ori. Tînăra, pe nume Analise J. Garner, a ieşit din închisoare după ce a plătit trei mii de dolari cauţiune. (M. C.)

● Evenimentul zilei dă o raită probabil pe Wikipedia şi publică o ştire de ultimă oră: „Părintele comunismului a trăit şi a murit sărac“. Este vorba despre Marx însuşi. Din articol aflăm că „Engels a putut să îl sprijine şi material pe gînditorul idealist, care de obicei nu prea avea posibilitatea să îşi întreţină cum trebuie nevasta şi copiii. Cînd Marx s-a instalat cu familia la Londra din cauza ideilor sale revoluţionare, acolo a suferit şi mai mult din punct de vedere material“. Da, e adevărat, cu unele mici amănunte nesemnificative. Gînditorul idealist nu şi-a căutat niciodată de muncă, pentru că s-a obişnuit să fie un parazit care îi cerea lui Engels bani încontinuu. Cînd a încercat să facă bani din scris articole, ieşeau atît de prost, încît Engels trebuia să le rescrie. Şi era atîta de muncit după gînditorul idealist, încît amărîtul Engels a preferat să o lase baltă şi să-i dea iar direct bani. Pe scurt, gînditorul idealist era un mic leneş incompetent, profitor şi şantajist emoţional. Suferinţa din punct de vedere material e şi ea relativă – familia Marx îşi permitea, de pildă, o servitoare. Pe care gînditorul idealist o exploata sexual în stil comunist (adică gratis). Deci, Evz, cînd mai găsiţi ştiri de ultimă oră petrecute acum 150 de ani, mai săpaţi puţin! (C. G.)

● Un anunţ pe Facebook: „Vă invităm la un eveniment cu totul deosebit, cu ocazia zilei mondiale a Respiraţiei Holotropice. Pe 12 mai, oameni de pe tot globul respiră la unison! Ne conectăm unii cu alţii şi cu noi înşine, unim interiorul cu exteriorul, aducem Acasă, în inimă, părţi uitate şi ignorate. De data asta, mii de exploratori ai conştiinţei din toată lumea vor respira în acelaşi timp, iar energia grupului astfel format va fi uriaşă! Respiraţia holotropică este o călătorie interioară, o întoarcere la sursa fiinţei noastre“. Cost workshop: 250 lei. Nu, mulţumesc. La banii ăştia, prefer să respir, holotropic sau nu, la mine acasă! (A. P.)

● Ia nu mai fiţi atît de aspri cu Traian şi lupoaica sculptaţi de Vasile Gorduz! Toţi fanii lui Athletic Bilbao s-au fotografiat cu statuia. Marţea trecută s-a stat la coadă (la propriu şi la figurat) pentru poze individuale şi de grup. Trotuarul din faţa Muzeului de Istorie era alb-roşu. (M. C.)

● Devine tot mai presant şi mai cuviincios ca la capătul oricărui „bine“ monoton cu care încheiem mecanic orice discuţie să-i dăm în cap, adăugînd: „Bine pe dracu’!“. (R. C.)

● „Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

● În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

DE REŢINUT ACEASTĂ IDEE: 
ATUNCI CÎND ÎN NENE APAR 
PRIN SURPRINDERE SEMNE DE
BĂNET, DE CE SĂ-I REZIŞTI, FATĂ? 

● Referitor la o notă din urmă cu trei săptămîni de la această rubrică, în care M.V. atrăgea atenţia că trebuie să foloseşti diacritice pentru a avea pretenţia că scrii româneşte corect, un cititor ne-a trimis un exemplar din ziarul braşovean Transilvania Expres cu următoarea ştire subliniată: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat pe Carabulea la un an şi şase luni de închisoare pentru dâre de mâţă…“. Dâre de mâţă constituie o infracţiune inedită… împotriva limbii române. Atunci cînd în respectivul proces (de redactare) apar semne diacritice în exces, amintita infracţiune poate fi disjunsă din mai obişnuita dare de mită. (A. M.)

● Despre ce credeţi că vorbeau o tanti şi un nene în autobuz, înainte ca ea să ceară imperativ închiderea geamului, pe motiv că era curent? Despre hărăzire… (D. S.)

● M-a luat prin surprindere replica domnului Mihai-Răzvan Ungureanu la Congresul PDL („Fiţi, cu toţii, ungurenii mei!“) pentru că n-am prins contextul. A fost vreo vorbă de duh? A recitat cineva, la congres, „Mioriţa?“ Se leagă, poetic, cu „urmaşii lui Traian“? Cum ar fi adaptat-o, la nevoie, domnul Văcăroiu sau, mai de-aproape de PDL, domnul Boureanu? (S. S.)

● Eticheta cadavrului lui Lee Harvey Oswald (presupusul asasin al lui J.F. Kennedy) a fost vîndută la licitaţie, în anii ’90, pentru suma de 6600 de dolari. Pe ce etichetă aţi da atîta bănet? (M. C.)

● Cu ocazia finalei Europa League, s-au închis şcolile şi grădiniţele în tot Bucureştiul. N-am înţeles de ce. Un meci de fotbal e o calamitate naturală? (M. V.)

● Cu ocazia descinderii spaniolilor la Bucureşti pentru meciul de Europa League m-am reîmprietenit cu neaoşul mic românesc. Cum ai putea să-i rezişti şi să rămîi insensibil cînd îi auzi pe suporteri străini vorbind despre „miţi“ şi „pequenitos“? (A. M. S.)

● Culeasă din metrou de o prietenă şi postată direct pe Facebook: „Nu vreau, fată, să mai vorbesc cu el, că are prostia contrazicerii!“. Mi se pare corect! (P. M.)

Foto: M. Vasilescu